715 matches
-
de ani ai lui Ion Horea, câți a împlinit în ziua de 10 mai*, firesc este să se vorbească nu numai despre om, ci și despre poezia sa. O poezie care stăruie voit în desincronizare, ruptă, s-ar spune, de rumoarea imediatului, cucerindu-și în lirica de azi nota proprie tocmai prin faptul că îndrăznește să fie altfel. Ion Horea își asumă vechimea, instalarea în tradiție, racordarea la un set de valori spirituale care sunt expresia ascendenței transilvane și țărănești. La
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în liceu un coleg care mă fascina. Mă facinează și acum. Șăfu era un personaj atât de excentric, încât era extrem de greu să încropești niște sentimente coerente vizavi de el. O apariție de un asemenea calibru atrăgea permanent priviri. Râsete, rumoare. Dar și o idee de respect atrăgea. Ți-era frică de el. Atât de ciudat, încât nici nu știai de unde să-l iei. Sentimente amestecate, confuze. Așa trebuie spus cel mai bine. Dacă-l priveai din avion, n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau a unchiului său, Marele Prozator, și o spune așa, ca și cum ar încerca să refacă o atmosferă, ca și cum îi pare rău că, spunând-o acum, a zgândărit răni vechi și urâte, cicatrizate de mântuială. Citează. Citatul ăla cândva a creat rumoare, a făcut carieră. Dar el îl spune cumva convins de inutilitatea de acum a gestului, de lipsa lui de ecou. Probabil drama lui a fost să fie nepotul Marelui Prozator. Întotdeauna e dificil să simți în ceafă respirația unui strămoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca cineva să poată acoperi cu prezența toate spectacolele, scopul educativ de aplecare spre muzică, pentru înnobilare spirituală a celor prezenți, a fost atins. S-a observat, spre deosebire de ediția precedentă, un progres în ceea ce privește educația și chiar rafinamentul publicului, cu toată rumoarea concomitentă de pe alte coordonate ale capitalei, unde trona un alt gen de comportament social. Se cunoaște că biletele la această ediție s-au epuizat în timp inimaginabil de scurt. Ar fi nedrept să ocolim constatarea unui fapt care atestă că
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un arhitect care, în ciuda celor șaptezeci de ani, se ținea drept și nu ducea deloc lipsă de clienți, și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
E imposibil de dulce, așa că n-o putem mînca. Sătul de ghinioane, arunc cu o bucată și, uimitor, cîinele o Înfulecă imediat. Îi arunc Încă o bucată și se Întîmplă la fel. I se suspendă regimul de lapte. În plină rumoare creată de admiratorii lui Comeback, deschid, aici, În Miramar, o... ... PARÉNTESIS AMOROSO ... paranteză amoroasă Nu intră În intențiile acestui jurnal să relateze zilele petrecute În Miramar, unde Comeback și-a găsit o nouă casă, cea În care locuia o anumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de plecat la plajă (superstiția ultravioletelor). Tot bagajul de înjurături mobilizat în gând. Afară e vânt mare cu nori de praf. Dirijorul îmi face vizită din dormitorul vecin - identic. Furios. „În condițiile astea, refuz să stau aici.“ Ieșim pe culoar - rumoarea femeilor din orchestră: au dormit - inclusiv directoarea - într-un fel de entre-sol, „dormitor separat“, pe saltele de lână (nu de paie) populate cu ploșnițe extrem de abundent, de mărimi cu totul neo bișnuite (după afirmațiile lor). Au vegheat toată noaptea cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri de frații lui. Mergeam prin sat rușinați, cu frunțile plecate, privind în jos, pierduți cu totul ca niște condamnați la moarte. Ajunseserăm în dreptul primăriei. Trecerea noastră a stârnit senzație și rumoare în rândul bumbăcărenilor care se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al grupului, al imaginii care degaja un aer tragi-comic. Patru copii ținând pe umeri o creangă uscată ceva mai mare, așezați unul în spatele celuilalt, dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se simțea o nedumerire tot mai pronunțată. Cum nu știi, mă? Cum nu știi? Da' părinți aveți? Unde-i tatăl vostru? Tata e la închisoare de șapte ani de zile. Da' ce-a făcut ta-tu, mă? A fost polițist. Rumoare. Cum adică pentru c-a fost polițist?? Doar atât? Măi, al dracului...! Da... Da' mamă aveți? Unde lucrează? Mama este femeie de serviciu și spălătoreasă la spitalul de aici, din Jianu. Pe fețele sătenilor se citea o îndârjire vădită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și marginile podului, ca să fie frumos și să placă la tătă lumea. O spunem limpede și clar. Cine nu va face întocmai așa va primi amendă mare! Domnul primar vă salută și vă dorește spor la treabă! Vă mulțumesc." Apoi rumoare. Tăt aia, tăt aia ne cere? Da' altceva? Mesagerul, mulțumit peste măsură de efectul cathartic, purificator și răscolitor al discursului său, și-a luat bicicleta obosită peste măsură, îndreptându-se spre următoarea răscruce, în vederea energizării și purificării altor conștiințe prăfuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din lumea amintirilor mele și care s-a suprapus celeia pe care o evocă nefericitul poet, e tocmai petecul de cer albastru de asupra unui zid alb, văzut cândva prin fereastra sălii de clas, prin care, odată cu claritatea zilei, străbătea rumoarea străzii, a orașului, a vieții de afară, a tuturor lucrurilor atunci inaccesibile mie. Peste toate imaginile din epoca aceasta a existenței mele, plutește o umbră nedefinită; din toate lucrurile ce aparțin acelui timp și de care-mi mai aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de curiozitate, îi privi pe toți cei din jur și constată o uriașă diferență între ei. Exista o lume reprezentată de toate clasele sociale. Seara, pe la ora nouă, orchestra își făcuse apariția pe podium, moment care produse o scădere a rumorii invitaților. Numai ospătarii se mișcau de colo-colo. Cele două ființe de sex diferit stăteau la aceeași masă, față în față. Ea acceptase invitația lui, dar avea nevoie de puțin timp să se cunoască, pentru a face față mediului în care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
este singura care poate întoarce lucrurile la ordinea morală. OK, care mai este condiția de existență a ordinii morale într-o lume a relativismului moral ? îl întreb pe L.P. Care se eschivează. Și nu, nu-l interesează efectul asupra publicului (rumoare în sală)... Și totuși, vă place să-l provocați deși vorbiți despre o conștiință flască a românilor , nu este un paradox ? Și papucii lui Niki cu care se duce peste drum, la Flo, să-i dea câteva ciocane în cap
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
precizez încet, calm. Erai la restaurant, intervine sec Brîndușa. Nu eram aici, precizez din nou. N-am auzit ce-a spus tovarășul Marinescu. Aș vrea să repete, să aud și eu cum poate fi pornit separatorul. Vorbele mele au produs rumoare, ca un vînt prin crengile unui pom. Ai să ne spui dumneata, intervine prompt directorul general, că de-aceea am răscolit cîrciumile orașului, să te aducem aici, nicidecum din plăcerea de-a te vedea. Vocea directorului general mă lovește ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei intră Tarquin, cu un sacou antic și de demult peste un tricou polo și părând de-a dreptul șocat. Suze, draga mea, ce spui tu aici? Șase — Ne-am gândit să-ți facem o surpriză! îmi spune Suze, după ce rumoarea stârnită de apariția lor s-a stins și Elinor și-a ținut toastul - în care ne pomenește pe mine și pe Luke o dată, iar Fundația Elinor Sherman de șase ori. — Așa, ca ultima nebunie din luna noastră de miere! Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au fost în modul cel mai exigent dezbătute, nu toate intervențiile s-au ridicat la înălțimea teoretică și principială impusă de nivelul unei asemenea manifestări” (v. „Afirmarea poeziei noastre”, în nr. 43, 26 octombrie 1978, p. 2). În anumite momente, rumoarea îi acoperea pe vorbitorii aflați la tribună. Ca să-i potolească pe cei ce se agitau și pe cei care cereau liniște, Macovescu fu nevoit să le amintească unde se află: „Dragi tovarăși, aceasta e o aulă universitară. în aula universitară
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
echitate socialistă fuseseră tocmai aceste cantonamente care demonstrau, fără putință de tăgadă, că atât fotbaliștii Gloriei cât și ceilalți oficiali, habar n-aveau de locurile de muncă pentru care Își Încasau salariile. Tocmai datorită acestor aspecte care ar fi provocat rumoare (ce-i drept, surdă) printre adevărații truditori ai forjelor, strungurilor, frezelor, etc., Agrigoroaiei punctase astfel: „Întrucît reeșea (sic!, n.n.) că este vorba despre deplasarea lor În cantonament, s-a intervenit eliminîndu-se referirile ce precizau perioada exactă de staționare În fiecare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aplicat cu mare succes regula ștergerii „căpșunii” căzute din mintea nefericitului slujitor al presei de partid. c.t. Mă, voi sînteți nebuni?! Cum să avem un „sinistru la interne”?! Următoarea mare și inadmisibilă greșeală va fi produs, la paritate, atât rumoare cât și haz general cu toate că În a doua variantă nu prea credem știind câtă ticăloșie era În acele vremuri foarte triste În care nu era permisă nici măcar o adiere de opoziție. „Chifteluța” nu avea nume de autor, dar corectarea ei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care, după întreruperea de o oră sij umatate a emisiei televiziunii, devenise singură tribuna a evenimentelor, Iliescu și-a modificat stilul. Salută cu semnul victoriei, renunță la apelativul tovarăși, si se prezenta mulțimii drept șef al "Comitetului Salvării Naționale". Cum rumoarea din piață creștea, Iliescu adaugă, pentru a liniști mulțimea: "Securitatea nu mai există. Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei." Rumoarea ostilă a mulțimii l-a determinat însă pe Iliescu să-și întrerupă discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cu semnul victoriei, renunță la apelativul tovarăși, si se prezenta mulțimii drept șef al "Comitetului Salvării Naționale". Cum rumoarea din piață creștea, Iliescu adaugă, pentru a liniști mulțimea: "Securitatea nu mai există. Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei." Rumoarea ostilă a mulțimii l-a determinat însă pe Iliescu să-și întrerupă discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse, ca reprezentant al Armatei, care a reușit pentru moment să mai calmeze atmosferă. Sfătuit de cei din grupul său, Iliescu se bagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de nedescris, revin la școală în același costum național moldovenesc, cu steagul tricolor în mână la ora când, în sufrageria mare a școlii aproape 250 elevi luau masa de seară... La apariția mea și a profesorului însoțitor, se produce o rumoare teribilă - ovații, ovații la adresa mea! Câțiva din colegii de clasă se reped spre mine, mă ridică pe brațe și mă plimbă printre șirurile lungi de mese, azvârlindu-mă cu putere în sus! Se întâmpla poate cel mai extraordinar moment din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
iar Viola era interpretată de Cherry Jones, azi regină absolută a Broadwayului. Câtă electricitate emanau scenele În care aceste două actrițe erau Împreună! După o repetiție inspirată, mă urc entuziasmat pe scenă să le felicit, când din culise aud o rumoare neobișnuită și explozii de bucurie. Tehnicienii vin pe scenă și mă Îmbrățișează, felicitându-mă pentru fuga cu elicopterul. Confuzie mare... despre ce elicopter e vorba? Aveam și noi pe scenă unul, cel al Ducelui Orsino, dar bucuria lor era legată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cap de pașă?! se miră el cu un surâs șăgalnic. Poate... poate cu turban cu tot. Așa mai înțeleg... Juga, cu un zâmbet misterios: Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic!... Boieri dumneavoastră, chicotește Ștefan, deschidem harem în Cetatea Sucevei?! Numai obiceiuri sănătoase am luat de la turci! Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lasă o tăcere grea. Toader, descumpănit, se foiește când pe un picior, când pe altul, cu ochii pe opincă, se cioșmolește, se scarpină în cap... Și-și ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele Moldovei.... Vă dau slobozenia! spune el răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare, voci, chiote. Îmi calc pe inimă, deși aiasta poate însemna osânda! Vă slobozesc pentru două săptămâni ca să vă cercetați vetrele! Jurați că vă întoarceți! Jurați! Două săptămâni, nici o zi mai mult! Jurați!? Jurăm!!! răcnesc țăranii și chiuie de bucurie bătând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]