1,007 matches
-
După ideile autorilor romani, limba barbară era o limbă negramaticăală, o limbă rustică, pe care o vorbeau populațiunile autohtone din celelalte provincii ale Europei, Africii și Asiei, de aceeași origine națională cu romanii. Quintilian, continuă autorul, face deosebire între limba rustică și limba peregrină: pe cea dintâi o atribuie barbarilor, iar pe a doua grecilor. Tot astfel scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbă latină barbară” prin care inițiază o nouă cercetare etimologică, o nouă bază pentru studiile filologice. Axate pe teoria istorică elaborată de Densusianu, aceste studii vor lumina calea „spre cunoașterea fundamentelor pe care s-a dezvoltat, de o parte, limba rustică italică, iar de altă parte, limbile romane ale provinciilor”. Totodată „un glosar mai general ar conținea și cuvintele latine barbare, ce au trecut în limbile slavice, în limba germană, galică, britanică și hispanică”. Acest glosar ar arăta „că o mulțime
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
permite luxul exhaustivității, cealaltă fiind cantonată în specificitate regională, deoarece a fost nevoită să se mărginească la ingredientele disponibile în regiunea respectivă. În acest sens, adică prin raportarea la stratul cel mai vechi al oricărei bucătării naționale, acela regional și rustic, trebuie înțeleasă afirmația lui Jim Harrison: „Din punct de vedere istoric, marile bucătării își au rădăcinile în economii de penurie, cum s-a întâmplat în China sau în Franța. «Noi folosim animalul în întregime», aceasta este deviza bucătăriei inovatoare.“ Dar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
1 l zeamă de carne (vită) 100 g ceafă de porc afumată sau o bucată de caltaboș 100 g brânză sărată, rasă 3 ouă zahăr (după gust) piper, șofran, scorțișoară (după gust) STIFADO (Stufat) - Grecia Iată o rețetă tipică bucătăriei rustice grecești din zonele montane. Numele provine de la stufato ul italienesc și a ajuns pe teritoriul de azi al Republicii Elene probabil grație influenței bucătăriei venețiene din Evul Mediu, perioadă în care Veneția a jucat un rol important în viața politico
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
vechile pietre. Într-un fel, barocul e aici un stil de dincolo de mode, care n-a dispărut niciodată cu totul din gusturile artiștilor mexicani. Țăranii înșiși l-au folosii fără să știe că fac artă barocă. În umbra unor biserici rustice am văzut și noi Chriști torturați și oglinzi în care reverberează soarele, incendiindu-le. Răspândirea în lume a stilurilor artistice nu s-a făcut, desigur, numai prin jocul influențelor și conjuncturilor. Fiecare pământ a acceptat în genere ceea ce putea să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
comandă, iar chiuveta era una normală din aluminiu - prefera riscul de a face Alzheimer decât să stea cu o chiuvetă Belfast în casă. Dar satisfacția ei s-a evaporat când a văzut masa din lemn de pin, cu patru scaune rustice robuste. Cu durere în inimă, își aminti de masa albastră cu patru scaune asortate din bucătăria ei din Ladbroke Grove. A zis ceva de genul că boilerul face figuri. O să mă uit repede. Pe jumătate băgat în dulap, Jack își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
totodată. Spre frustrarea ei, Jack și-a continuat itinerarul către următoarea cameră. —Dormitorul, anunță el. Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte mult pin. Pat din pin, dulap imens din pin și comodă cu sertare din pin. Cred că și salteaua e făcută din pin, se gândi Lisa ofticată. Are priveliște către grădină, arătă Jack spre fereastră, către un petic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
celeilalte, au trebuit să se oprească, însă nu și-au ridicat privirile. Urletele ne asurzeau. „Vai“, a zis mama, „pentru asta au iscat un război?“ Cortegiul a pornit. Ce îmbinare de nume grandioase le dăduse Marcus Antonius copiilor acelora, în comparație cu rusticul, republicanul Antonia, care-mi fusese destinat mie! Pe el îl chema Alexandros Helios, numele cuceritorului Babylon-ului și numele divin al Soarelui, iar pe ea - Cleopatra Selene, numele reginei din Aegyptus și divinitatea lunară. Erau gemeni. Astrologii din Aegyptus găsiseră semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
realizeze. Dar tânărul Împărat avea să plătească scump pentru proiectul său neterminat. Eleganța — Parcă s-au întors vremurile lui Julius Caesar și ale Cleopatrei, bombăneau bătrânii senatori. În timpul acelei faimoase iubiri, eleganța strălucitoare a curții faraonice căzuse asemenea grindinii asupra rusticei societăți romane, unde, de-a lungul a două secole, singura variație a îmbrăcăminții o constituise trecerea de la simpla toga restricta din perioada Republicii - în tablourile epocii, personajele îmbrăcate în togă sunt încremenite toate în aceeași postură, cu un braț îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deznădejdea cu care dădea din cap la masă. - A fost cum ai crezut că va fi? continuă Grady. - Nu prea, drept să spun, vorbi Bell pe același ton tărăgănat. Când am venit aici, mă așteptam să văd un individ mai rustic, cu un plan pus la punct totuși. Din ce observ, este ceva mai manierat decât aș fi crezut. Treaba e, Charles, că nu prea pare să se simtă vinovat. - Trebuie să fiu de acord aici. Va fi greu să scoatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-mi tu. Cum crezi că mănânc și cum dorm? Ca dracu’, răspunse Leigh fără nicio ezitare. Jesse începu să râdă și deschise ușa. — Bun venit în umila mea locuință. Leigh privi în jur. Măsură cu privirea podelele care scârțâiau, masa rustică imensă și veche, cuvertura croșetată aruncată la întâmplare pe sofa și, deși se îndrăgostise deja de toată casă doar văzând prima cameră, suspină impresionată și spuse: — Jesse, Jesse, Jesse...chiar ai cheltuit tot ce-ai câștigat pe cocaină și curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era prea obosit ca să-i bată la cap cerîndu-le știri. Era liniște În grădina de zarzavat, cu pereții ei verzi de fasole și tomate. Adesea se gîndea să rămînă acolo pentru totdeauna, chiar și după terminarea războiului. Împinse fantezia aceasta rustică Într-un ungher al minții și ascultă zumzetul avioanelor de luptă Zero, Încălzindu-și motoarele la capătul pistei. Un singur avion kamikaze avea să decoleze, asta era tot ce puteau face japonezii drept răspuns la raidul aerian american. TÎnărul pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întoarse În dormitor. Uitându-se lung pe geam, observă că soarele strălucea, puternic. Începu să scormonească prin mormanul de haine de pe pat, căutând o ținută mai de vară. Până la urmă alese fusta bleu evazată. Avea să-o combine cu bluzița rustică creață, albastru cu roz pe care o cumpărase la Începutul verii și care Îi scotea În evidență umerii Încă bronzați și talia. Când dădu să-și scoată tricoul În fața oglinzii, avu revelația că n-o făcea să arate atât sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dacă patroana se numea doamna Schneidmann sau doamna Schneider. Hotârî să parieze pe Schneidermann. Iar ea, ca de obicei, nu se simți jignită, ci Îi zâmbi cu o privire copilăroasă, pură și veselă, care o făcea să semene cu icoana rustică a unei sfinte pravoslavnice. Spuse: —E Scheinmann, doctore Nisan. Nu face nimic. N-are nici o importanță. Doar să dea Dumnezeu sănătate și prosperitate Întregului popor evreu. Să aducă numai pace de-acum țării noastre dragi. E greu să suporți atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
familie „cu vechime“ - căreia i se subțiaseră nervii și pielea îi devenise transparentă. Această piele transparentă și nervii atât de sensibili nu se poate să nu fi simțit, în timp ce mâna i se odihnea pe tulul vaporos al perdelelor, șocul descoperirii rustice a ruralității în care nimerise. Și mama sta, aproape acoperită de perdea, pe marginea ferestrei, în timp ce în ea pătrundeau izlazul, livada, colinele împădurite și prin fața ferestrei treceau câmpurile înzăpezite și drumul, brăzdat de care. Obrazul ei, mai mult palid, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai luxos restaurant din oraș ca să serbeze jubileul firmelor. Urma să fie prezentat cu această ocazie drept noul director general al tuturor centrelor de fabricație ale concernului „HBA-Holding“ - cum se numea mai nou „Hackler Baumaschinen AG“ - și în sala decorată rustic se găseau mai ales parteneri de afaceri, directori de întreprinderi furnizoare și societăți care acordă licențe, dar și clienți importanți. La insistențele lui Hackler, tata a invitat și câțiva domni din cercul de fabricanți care făceau parte din echipa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
reprezentațiile multitudinare, autentic populare, cu Wilhelm Tell, care cuprind cantoane și lacuri, chiar pe locurile unde s-a petrecut mult vânturata fabulă istorică. Alții, și mai Învechiți, au urcat până la breslele care, În Evul Mediu, reprezentau istoria universală pe căruțe rustice, Încredințând Arca lui Noe oamenilor mării, iar pregătirea Cinei celei de Taină, bucătarilor contemporani. Chiar dacă veridice, toate acestea nu umbresc numele de-acum venerat al lui Bluntschli. Înainte de 1909, el și-a câștigat la Ouchy bine cunoscuta faimă de excentric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
auzul fin al lui Zúñiga; În al doilea, cuvântul baston poate Îngreuna mersul. Două conjecturi Îl tentează pe savant. Una că baston, vorbă rar folosită acum, e o relicvă prețioasă a limbii din acea epocă, chiar și Între cele mai rustice hotare; alta, cea care se potrivește perfect cu viguroasa ei sorginte, e că Morarul a vrut să afirme, o dată pentru totdeauna, că limba era a sa și că el o potrivea după voia inimii. Cândva, un dominus pedantesc, din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cartofi dulci“. Ziua națională a Argentinei, care marchează cucerirea independenței, În anul 1816. În original, as de espadas, conform jocului spaniol de cărți. În original, siete de bastos, conform jocului spaniol de cărți. Nume dat cu ușoară ironie unui aragonez rustic. Bolșevică (< rus. bol’she, „mai mare“); de remarcat și jocul de cuvinte maximalist / marxist. Exemplara bibliografie a lui Carlos Anglada cuprinde și: crudul roman naturalist Carne de salon (1914), magnanima palinodie Spirit de salon (1914), de-acum depășitul manifest Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Să‑ți fac legătura acum? Simțeam cum mi se umflă pieptul de mândrie și Încredere În sine. O treabă bine făcută! O reușită de excepție În condițiile cele mai stresante. Nici nu mai conta că drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una, ci de la două - asistente de modă, avea acum pete de sudoare la subraț. Cui Îi păsa? Eram pe cale să mă scutur de țăcănita asta de interlocutoare internațională din spinarea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Clara închise iarăși ochii, de data aceasta cu un of tat de ușurare, simțindu-se cuprinsă de liniște, și ațipi. La Cluj era o vreme umedă, de-a dreptul mocirloasă și, din nefericire, Georgiana îi dăduse întâlnire la un restaurant rustic unde nu putea ajunge decât parcurgând pe jos o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu teamă și dezgust, simțind câte un fior pe șira spinării ori de câte ori stropi murdari o atingeau pe haine și pe cizme. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Copacul Primii copaci pe care iam cunoscut bine au fost merii și perii din grădina casei unde mi-am petrecut copilăria. Poate că afirmația o să vă poarte cu gândul la o imagine rustică sau bucolică, Însă nici vorbă de așa ceva. Casa, lipită printr-un zid de o alta, era situată Într-o suburbie a anilor ’20 de la gura Tamisei, cam la șaizeci de kilometri depărtare de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ne-am apucat de tradus. Nu imediat, fiindcă propunerea venise Într-un moment de relaș, când ne aflam din nou În natură, la casa de la țară a unui prieten care, fără să știe ce hram purtam, invitase la vila-i rustică Întregul C.a. De fapt, mă invitase pe mine, pe Leac și pe Sorin, Însă noi am cerut voie să ne aducem și prietenii. - Cu atât mai bine, a spus Tibi, binevoitorul nostru prieten. E loc destul. Loc era, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se întrebe dacă nu cumva mersese prea departe cu ideea că Smaranda nu era altceva decât fetița răsfățată a lui maman 14. În final acceptase, chiar dacă cu unele rețineri. Încă din primele momente ale sosirii lui la vila cu aspect rustic, dar dotată cu tot confortul modern, construită în mijlocul unui pitoresc peisaj montan învăluit în mireasma conurilor și rășinii impunătorilor brazi din jur, comportarea ei simplă, naturală, făcuse să-i dispară și ultimele temeri, bine ascunse de altfel sub o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]