1,693 matches
-
cvasicomunist, vile de vacanță ale orășenilor Înstăriți și televiziune prin satelit -, atotputernicia folclorului de odinioară a fost masiv subminată. Mai Întâi „Cântarea României”, cu cântecele ei de „viață nouă” („Badea meu Îi tractorist...”), apoi modele muzicale poluante (În Banat influența sârbească, În Regat inflexiunile orientale), iar În cele din urmă accesul la muzica Înregistrată (casetofoanele de acasă și cele de la discotecă) au configurat ambianța culturală a satului românesc Într-un mod masiv schimbat. Unde e locul Mioriței În noua configurație? Poate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
parte acest program a și fost respectat. Astfel, în primele două numere se publică nuvela Smerita de Dostoievski, tradusă probabil de Dionisie Miron, apoi alte transpuneri din Dostoievski, E. Sue și Leopardi. Tot D. Miron traduce mai multe balade populare sârbești, E. Bran și I. Didicescu dau literatură populară din Transilvania, iar Gheorghe din Moldova, V. Conta, Al. Hodoș și Smara, versuri originale. Într-una din cronicile sale dramatice, D. Marinescu- Marion critică direcția Teatrului Național din București (director general era
FANTANA BLANDUZIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286950_a_288279]
-
titlul gazetei devine „Fama Lipschii pentru Dația”. Articolul de fond, care îi aparține tot lui Rosetti, propune o reformă a ortografiei românești, vizând simplificarea și unificarea scrisului în scopul „creșterii culturii”. În numerele următoare, Rosetti mai publică articole dedicate literaturii sârbești, rezumate ale știrilor politice luate din periodicele germane ș.a. A. I. Lascăr colaborează cu articole de popularizare științifică. Gazeta, din care câteva numere i-au parvenit și lui Goethe, și-a încetat apariția înainte de a fi găsit ecoul cuvenit în provinciile
FAMA LIPSCHII PENTRU DAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286943_a_288272]
-
Wallace, sunt transpuse foarte multe nuvele de L.N. Tolstoi, de asemenea din D. N. Mamin-Sibireak, V. G. Korolenko, din C. Flammarion, Fr. Coppée, É. Zola, dar și din scriitori francezi de mai mică însemnătate, din sârbul K. Popovici, precum și folclor sârbesc. R.Z.
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
în vârstă care consimțeau să suporte supliciul. La popoarele sud-est europene aproape întotdeauna este jertfită soția meșterului. Actul capătă înțelesul simbolic al jerfei în slujba creației și afectează în chip direct destinul creatorului. Ideea sacrificiului maxim, abia schițată în variantele sârbești și bulgărești, capătă contur definitiv în versiunea românească, tipul moldo-muntean. Aici acțiunea este dominată de drama creatorului, încheiată printr-un dublu sacrificiu. Locul de obârșie al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele zidarilor aromâni. Variantele sud-est europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei sacrificate”, în cea sârbească, motivul „alăptării după moarte”, iar cea românească adaugă două episoade noi: primul cuprinde întâlnirea voievodului cu ciobănașul care îi indică locul pentru mănăstire, iar celălalt zugrăvește sfârșitul tragic al meșterilor. În evoluția versiunii românești s-a scos în evidență existența
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
103 la număr, ajungând în scurtă vreme la o „mulțime considerabilă de cântece poporale”, „mai mult de două mii de cântece lirice și epice”, adunate din peste optzeci de localități din Caraș-Severin, Timiș, Mehedinți, ca și din câteva comune ale Banatului sârbesc. A publicat, în urma unei riguroase selecții, un număr de 988 de texte, grupate în nouă colecții, azi adevărate rarități bibliografice: Poezii poporale din Bănat (I-III, 1892-1912), Cântece cătănești (1898), Literatură poporală aleasă din diferite colecțiuni (1901), Frumoasa din nor
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
ziare și reviste franceze sau în limba franceză („Le Figaro”, „Le Temps”, „La Revue bleue”, „La France nouvelle”, „La Muse française”, „Journal de Genève”, „Revue de Genève”, „L’Europe Orientale”, „Le Monde slave” ș.a.), la periodice germane, italiene, poloneze, suedeze, sârbești, grecești ș.a. A crescut, mai ales după instalarea la Vălenii de Munte, în 1908, a Tipografiei Datina Românească, ritmul aparițiilor de cărți. Bibliografia lui I. totalizează aproximativ 1400 de titluri, iar numărul studiilor și articolelor inserate mai întâi în presă
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
restituie în paginile sale valoroasa tradiție a acestei organizații, dar și să îi reflecte activitatea curentă. Astfel, număr de număr apar ample articole recuperatoare: Astra și obiectivele ei, Astra și românii de peste hotare, Astra în Basarabia interbelică, Astra și Banatul sârbesc în perioada interbelică, Astra și românii din ținuturile Covasnei și Harghitei, iar rubrici precum „Breviar astrist” și „Revista revistelor noastre” oferă informații despre inițiativele despărțămintelor reînființate ale Astrei. Revista are însă și un îndeajuns de cuprinzător spațiu rezervat culturii și
REVISTA ROMANA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289256_a_290585]
-
elemente de structură compoziționala în cântecele slovace și românești), Nicolae Roșianu (Eposul popular rus și balada populară românească, Formele tradiționale în basm. Formule inițiale, Tradiție și inovație în basmul contemporan. Destinele formulelor tradiționale), G. Mihăilă (Receptarea în România a baladelor sârbești din colecția lui Vuk Stefanović Karadzić), Cezar Apreotesei (Pușkin, Eminescu și folcloristica lui Vuk Karadzić), Mihai Marinescu (Cântecul istoric rusesc despre contribuția armatei române la războiul din 1877-1878), Magdalena László-Kuțiuk (B.P. Hașdeu despre folclorul ucrainean) și Albert Kovács (Literaturile slave
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
a literaturii române. A doua ediție, revizuită (I-VI, 1994-2001), se extinde mult atât în timp, de la Ovidiu și autorii scrierilor patristice din epoca străromână până în anul 2000, cât și în spațiu, înglobând și literatura română din Basarabia, Bucovina, Banatul sârbesc, Israel și diaspora românească de pretutindeni, precum și poezia și proza aromână, un al șaptelea volum urmând să cuprindă critica, teoria și istoriografia literară din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Scopul, în mare măsură atins, a fost acela
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
Socialistul și primul critic marxist român (lăsând la o parte erorile sale) Dobrogeanu-Gherea ne este cel mai apropiat prin ideile și lupta sa. Nu numai nouă, ci și popoarelor cu care trăim împreună.” În ceea ce privește literatura de expresie românească din Banatul sârbesc, după părerea semnatarului ea trebuie să fie națională, românească prin formă și socială, progresistă, „iugoslavă” prin conținut. În primii ani de apariție redacția respectă ideile restrictive din articolul-program, însă odată cu anii ’50 începe să-și îmbunătățească vizibil conținutul, pentru ca în
LUMINA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
scos și cincisprezece caiete (însumând peste o mie de pagini) dedicate scriitorilor Vasko Popa, Geo Bogza, Teodor Șandru, Mihai Condali, Radu Flora sau poeziei tinerei generații din Serbia (Mariana Dan și Miljurko Vukadinović), precum și scriitorilor de expresie românească din Banatul sârbesc. I.M.
LUMINA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
pe care o termină în 1962, an în care va fi angajată la Catedra de limbi slave a facultății, unde avansează până la gradul de conferențiar. Și-a susținut doctoratul în 1972, cu teza Romanul iugoslav contemporan. Cercetător avizat al romantismului sârbesc, precum într-o istorie a literaturilor din fosta Iugoslavie (carte apărută în 1973, dezvoltată din mai multe cursuri universitare), ca și al folclorului sârb (a publicat, în 1987, o monografie despre Vuk Karadzić), S. a semnat câteva zeci de articole
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
unii fiindu-i studenți, le-a recenzat cărțile, a scris prefețe, a realizat o antologie pe care a tipărit-o la Valjevo (Trajanje, 1986). Traducerile sunt a doua mare preocupare a acestei scriitoare, pe care nici sintezele și dicționarele literare sârbești nu o ignoră. Cunoscătoare desăvârșită a celor două limbi, S. și-a făcut un crez din construirea unor punți durabile între literatura română și literaturile din spațiul ex-iugoslav. A participat la realizarea culegerii Nuvele croate (1969) și a volumului Laureații
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
i-a făcut cunoscuți cititorilor din Iugoslavia pe Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, 1987) și pe Dumitru Radu Popescu (Duios Anastasia trecea, 1988, în colaborare cu Adam Puslojić). SCRIERI: Istorija jugoslavenskih knjizevnosti. Epoha srpskog romantizma [Istoria literaturilor iugoslave. Epoca romantismului sârbesc], București, 1973; Raporturi literare româno-slave (în colaborare cu Corneliu Barborică), București, 1976; Vuk Stefanović Karadzić. Lik i delo u kontaktu sa rumunskom kulturom [Vuk Stefanović Karadzić. Chipul și fapta în contact cu cultura română], București, 1987. Traduceri: Milivoi Matosec, Pe
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
măduvă sau pivă. într-o notă (p. 234, nota 3), Vasile Scurtu, cel evocat mai sus, notează formele din meglenoromână - ubdăviță, ubdubiță, uduviță - și le explică prin bulg. volovica (deși trecerea lui v inițial la u este un fenomen fonetic sârbesc și ucrainean; în al doilea caz ų este nesilabic) și din istroromână - odovițe, udoviți -, trimițând la sârbescul udovica. întorcându-mă la cuvintele general românești ce mă preocupă aici, văduvă, văduv 71, folosite de toți vorbitorii de limba română și de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
formele din meglenoromână - ubdăviță, ubdubiță, uduviță - și le explică prin bulg. volovica (deși trecerea lui v inițial la u este un fenomen fonetic sârbesc și ucrainean; în al doilea caz ų este nesilabic) și din istroromână - odovițe, udoviți -, trimițând la sârbescul udovica. întorcându-mă la cuvintele general românești ce mă preocupă aici, văduvă, văduv 71, folosite de toți vorbitorii de limba română și de aromâni, aș vrea să remarc extinderile de sens care s-au petrecut în vremea veche. Femeia, al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-și omoare bărbatul)”; „până l-au băgat în Ciceu, cetatea lui [a lui Petru Rareș], unde era doamnă-sa Elena, cu fiii lui, Iliaș și Ștefan, și fiică-sa Ruxanda...”; „Și doamnă-sa Elena, fiind sârbă, fată dă despot sârbesc, cu mâna ei au scris carte la împăratul Suliiman, în umilință rugându-se să-l erte...”; „și prinzând pre Joldea, i-au tăiat nasul și l-au călugărit și au luat Alexandru [Lăpușneanu] pe Ruxanda”; „și au rămas doamnă-sa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
când se încheagă marele voievodat al țării Românești (1300-1350) erau trei neamuri de țări bulgărești, în cele trei Bulgarii ce se făcuseră pe atuncea: una la Marea Neagră, alta la Târnova și o a treia la Vidin; erau apoi neamurile regale sârbești din Serbia și din Bosnia, mai târziu și din Herțegovina; veneau apoi o mulțime de stăpânitori mai mici, tot dintre sârbi, în Macedonia și lângă Marea Adriatică; în sfârșit, ceva mai departe, străluci încă până la 1453 familia împărătească a Constantinopolei, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nicolae din Șcheii Brașovului îi zice „Doamna Sultana”7) și prepară, pentru vremea veche, „căsătoria împărătească” (N. Iorga) a lui Neagoe Basarab. Vlăstarul Craioveștilor, unul dintre „marii bastarzi” ai veacului al XVI-lea8, s-a însurat cu Milița, descendentă a neamului sârbesc al Brancovicilor, o Despină („fiică de despot”) prin urmare, care își va da fetele, Stana și Ruxandra, după Domni ai Moldovei și ai țării Românești. Tot cu o sârboaică, Elena-Ecaterina, fiică și ea de despot (tatăl ei era Iovan Brancovici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și regele Matei Corvin s-a numărat printre ei), era o „boală voievodală” caută să ne convingă inscripția de la Mănăstirea Comana: (pe Radu Șerban, tatăl ei, și pe soțul ei Nicolae Pătrașcu, mort în 1627, și îngropat întâi în Biserica Sârbească din Győr, îi reînhumase - știm deja - în ctitoria fostului Voievod Doamna Anca): „La Radu Șerbanú Băsărabă voievod și ginere său Petrașco Nicolai vodă, amândoi tare și vârtos pentru lége și pentru moșie cu păgânii turci, tătari și eretici unguri s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zic specialiștii - caracterul autentic) și în icoana de la biserica Mănăstirii din Călimăneștii Vâlcii, purtând pe cap o coroană înaltă având în vârful fleuroanelor mănunchiuri de fir și pandelocuri din lanțuri subțiri de aur, precum purtaseră și înaintașele ei de pe tronul sârbesc. Doamna etalează o rochie roșie cu poalele plisate și cu semicercuri aurite pe piept, pe sub care are o ie cu mânecile cusute cu râuri. Peste rochie - un caftan de catifea (șubă din postav de Veneția? - Al. Alexianu) cu motive țesute
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trimis singur stăpânitorului turcesc o scrisoare pe ascuns, ca și cum ar fi aripi, cerând ajutor de la dânsul”345), dar de-abia de la Ureche aflăm de implicarea Doamnei, căci epistola trebuia scrisă într-o limbă accesibilă Aulei de pe Bosfor: „Și știind carte sârbească Elena doamnă-sa, au scris la împăratul cu mare jalbă și plângere, poftând ca să se milostivească să-i erte și o au pecetluit, și o au dat lui Petru Vodă...”. Pe un traseu ascuns și prin agenți fideli misiva va
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luat cartea, și o au dus în țarigrad, și o au tins la mâna împăratului”346. Cititor al lui Ureche, Anonimul Bălenilor preia știrea, întărind informațiile despre caracterul olograf al scrisorii: „Și doamnă-sa Elena, fiind sârbă, fată de despot sârbesc, cu mâna ei au scris carte la împăratul Suliiman, cu umilință rugându-să să-l erte și el își pleacă capul supt sabia lui...” 347. Am fi putut s-o auzim pe Elena Brancovici - de care va depinde atât de mult
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]