896 matches
-
de actori Își Întrerupse repetiția. Nimeni nu vorbea În timp ce soldații japonezi se Învîrteau În jurul ricșei, lovind cu picioarele În scaune și În carcasă și făcîndu-le țăndări. Din cutia de sub scaun, căzură o boccea de cîrpe, un vas de cositor, un săculeț plin de orez și un ziar chinezesc, toate posesiunile lumești ale hamalului analfabet. Acesta stătea Între boabele de orez răspîndite pe jos și Începu să cînte mai tare, ridicîndu-și fața spre cer. Jim netezi paginile revistei Reader’s Digest, Întrebîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de foame. Ți-ar tăia prepuțul Înainte să poți rosti Bubbling Well Road. Domnule Tulloch, mama și tatăl meu... — Băiete! Mama și tatăl nimănui nu se duc la Shanghai. Toți dolarii Biroului Federal de Rezerve alergă după o sută de săculeți de orez? Aici cad din cer. O Împușcătură se auzi prin orezării, urmată de Încă două, În succesiune rapidă. Lăsîndu-l pe barmanul gol să păzească depozitul comorii, Tulloch și soldatul de la Seaforth Highlanders alergară din casa paznicilor și urcară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al fantomei cu piatra! Astfel, la răspântia dintre discursul teatral și cel antropologic, problema fantomei își dezvăluie relația secretă cu statuile. Acele statui despre care vorbește Michel Serres 1 și care înseamnă nu numai sculpturile în piatră, ci și fetișul, săculețul de piele, mumia, vasul de pământ ars, urciorul, ca și tumulii, menhirele, piramidele și toate celelalte „cutii” în care sunt închiși morții. Înlăuntrul lor zac, „aidoma unor statui, corpuri țepene de oameni morți, dure precum obiectele, corpuri conservate sau transformate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spuse: „Pe curând, dragă“. Își mai turnă un pic de vin, dându-și seama pentru prima dată că și casa mirosea altfel. Mirosul era de fapt același ca întotdeauna, dar emanația curioasă, personală, a fiului ei, care amintea de mirosul săculețelor vechi de ceai, părea că nu se mai simte. Își ridică ochelarii, întrebându-se dacă la Levy Pants nu începuse să se simtă puțin miros de ceai chinezesc stătut. Așa, deodată, doamna Reilly își aduse aminte de noaptea aceea oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te facă! Angus Robertson ăla era o lichea și jumătate... Ai auzit că și-a tras o operație de apendicită la minut În Peterhead? spuse el coborându-și vocea. Șurubelniță cu vârf ascuțit, direct În stomac. Se cacă Într-un săculeț acum... Logan nu răspunse nimic, iar reporterul se aplecă pe geamul mașinii, vârându-și capul Înăuntru. — Și la ce lucrezi acum? Întrebă el. Logan privea drept În față, prin parbriz către Lang Stracht care se Întindea Înainte, cenușiu și posomorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În sac și tot sângele i se adunase acolo. Îi cunoașteți identitatea? Întrebă Isobel fără a-și Întoarce privirea de la cadavru. — Richard Erskine, răspunse Logan. Are cinci ani. Isobel Îl privi, cu un bisturiu Într-o mână și cu un săculeț pentru probe În cealaltă. — Nu e un el, spuse ea Îndreptându-și spatele. E fată. Între trei și patru ani. Logan privi În jos către trupul legat. — Ești sigură? Isobel Își puse bisturiul Înapoi În cutie, Își Îndreptă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
petrecuse mai multe ore cosându-l la loc pe Logan și pe asistenta Henderson, cu ochiul ei cel vânăt vizibil În Înregistrarea În care se mișca de colo-colo, Îmbrăcată În haine de stradă - tricou de rugby, adidași, blugi și un săculeț de bagaje aruncat peste umăr. — La câte casete mai trebuie să ne uităm? Întrebă Logan, În timp ce Watson căscă bine de tot și se-ntinse. Îmi cer scuze, domnule, spuse ea, revenindu-și. Mai avem două casete de la ieșire și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scoase nici un cuvânt până când Insch le arătă musafirilor cantina și până când fură din nou singuri În camera de anchetă. — Ce sac de căcat! Insch Încuviință din cap și scotoci prin buzunare pentru a mia oară În după-amiaza aceea. — Mda. Dar săculețul ăla de căcat a ajutat la prinderea a patru delincvenți recidiviști, dintre care trei criminali. Are aceleași abilități de a se purta cu oamenii ca difteria, dar are experiență. Logan oftă. — Și-acum ce facem? Insch renunță la vânătoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
defuncților. Miza principală a acestor gesturi magico-rituale este ca sufletul mortului să ajungă cu bine în lumea de dincolo. În lumea slavă a supraviețuit obiceiul ca, la înmormântarea femeilor moașe, să li se pună în groapă un băț și un săculeț cu mac, ca să se poată apăra pe lumea cealaltă de copiii pe care i-au adus pe lume (113, p. 204). Rostul cântecelor „de petrecere a mortului” este de a îndruma sufletul în „marea călătorie”, plină de obstacole și capcane
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
către gabară. Jina și-a dus farfuria la chiuvetă, acolo unde Helena stătea și se uita la ea. Îți mulțumesc pentru tot. Așteaptă pe verandă, a zis Helena. Am ceva. După câteva minute, Helena a ieșit din casă cu o săculeț din catifea neagră. A desfăcut funda și-a scos la lumină o bucată lustruită de peruzea, ale cărei margini erau rotunjite de atâtea atingeri. Rară în țara mea, a explicat Helena. Pentru siguranța, da ? Indienii voștri știu. Am adus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea pe barcă. Ia tu. Jina a întins mâna ca să atingă piatra răcoroasă, apoi și-a retras brațul. Nu, nu pot s-o iau. E mult prea prețioasă. Helena a dat din cap hotărâtă și-a îndesat peruzeaua înapoi în săculeț, după care a împins cadoul în palma Jinei. Ba da. Ia tu. Scrie ce speri și pune înăuntru cu piatră. Ține uscat. Ajungi acolo în siguranța. Jina a realizat că strângea săculețul în pumn. A desfăcut degetele și-a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cap hotărâtă și-a îndesat peruzeaua înapoi în săculeț, după care a împins cadoul în palma Jinei. Ba da. Ia tu. Scrie ce speri și pune înăuntru cu piatră. Ține uscat. Ajungi acolo în siguranța. Jina a realizat că strângea săculețul în pumn. A desfăcut degetele și-a încercat să râdă, dar gestul nu i-a reușit, iar râsetul ei a fost mult prea zgomotos și de-a dreptul înfricoșător. Și-a acoperit gura cu palma, iar Helena i-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina n-avea nici o îndoială că Helena ar fi fost în stare să conducă gabara fără nici o problemă și să-i ducă pe toți în siguranță la destinație. Scrie ce speri, a insistat femeia. Ajungi acolo. Jina și-a pus săculețul în buzunar și-a coborât de pe verandă. Când a ajuns pe plajă, Ellis a luat-o de mână. Zach era acum mai mult decât nerăbdător. Devenise de-a dreptul iritat, ca un copil pe punctul să izbucnească în plâns. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
geanta etanșă și, în timpul ăsta, l-a auzit pe Zach oftând. Femeia a rupt o pagină din jurnal și-a scris repede pe ea, în vreme ce Zach se învârtea pe gabară, fiindcă nu mai avea nimic de făcut. Jina a scos săculețul de catifea din buzunar și-a îndesat hârtia înăuntru. Apoi a pus săculețul înăuntrul genții, aproape de fund, deși s-a gândit că poate ar fi fost mai bine să arunce săculețul în râu, să-l lase să-ncerce să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rupt o pagină din jurnal și-a scris repede pe ea, în vreme ce Zach se învârtea pe gabară, fiindcă nu mai avea nimic de făcut. Jina a scos săculețul de catifea din buzunar și-a îndesat hârtia înăuntru. Apoi a pus săculețul înăuntrul genții, aproape de fund, deși s-a gândit că poate ar fi fost mai bine să arunce săculețul în râu, să-l lase să-ncerce să treacă singur de barajele mortale, să-și croiască drum către mare ca somonii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu mai avea nimic de făcut. Jina a scos săculețul de catifea din buzunar și-a îndesat hârtia înăuntru. Apoi a pus săculețul înăuntrul genții, aproape de fund, deși s-a gândit că poate ar fi fost mai bine să arunce săculețul în râu, să-l lase să-ncerce să treacă singur de barajele mortale, să-și croiască drum către mare ca somonii sau ca un mesaj ascuns într-o sticlă. Zach să fie în siguranță. Pașii au amuțit. Zach stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tele de la Îm păratul. Tinerii au rămas uimiți de povestea lui, Înrolat voluntar la Villach În regimentele austriece și plecat imediat pe frontul sîrbesc, apoi cu con tin gentele maghiare pe cel rusesc. Weisz a dat la iveală și un săculeț camuflat, numai el știa cum, plin cu o sumă mare de bani. Era pe la cinci ale după amiezii cînd căruța a ajuns la marginea satu lui Moftinu Mare despre care militarii știau că e locuit de șvabi. S-au sfătuit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fără grabă, fără vreun tremur delincvent, dând la o parte un portofel de plastic cu carduri de asigurare socială sau de credit, niște pile de unghii din carton, o capsulă de ruj, niște batiste de hârtie corai, ciupind Închizătoarea unui săculeț de monede - și acolo se odihnea verdele banilor. Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mea... ce ți-au făcut... Doamne Dumnezeule... Jovanka o prinse de mână. - Ai fost puternică până acum. L-ai găsit. L-ai salvat. Fii puternică și acum. Nu-l putem pierde. E inconștient. E pe drumul spre moarte. Adu-mi săculețul de la șaua calului. Și un cuțit. Erina nu Întrebă nimic. Ieși În fugă, smulse săculețul care era prins de șaua calului Jovankăi și scoase pumnalul pe care Îl avea la centură. I le Întinse sârboaicei, care Începuse să spele rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până acum. L-ai găsit. L-ai salvat. Fii puternică și acum. Nu-l putem pierde. E inconștient. E pe drumul spre moarte. Adu-mi săculețul de la șaua calului. Și un cuțit. Erina nu Întrebă nimic. Ieși În fugă, smulse săculețul care era prins de șaua calului Jovankăi și scoase pumnalul pe care Îl avea la centură. I le Întinse sârboaicei, care Începuse să spele rănile cu apa caldă adusă de gazde. - Țuică... șopti Jovanka. Aduceți țuică tare. Și faceți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile Sucevei. Cei doi Încălecară și mai așteptară câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi prins tot mereu de căutătorul de imagini. Încă mai este înarmat, încă își mai ține pistolul automat pregătit să deschidă focul. Fără rost atârnă pe el, ca o tobă alungită, suportul în care se află masca de gaze. În săculețul de pâine mai sunt în orice caz firimituri din resturile ultimei rații de marș ce i-a fost repartizată. Bidonul de campanie pe jumătate gol. Ceasul său de mână marca Kienzle - cadoul primit de ziua lui de naștere de la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care s-a pierdut la Weißwasser. Acum, la lumina zilei, asemenea trunchiurilor de copaci, are și el umbră, dar nu reușește să găsească drumul care iese din pădure, se împiedică mergând fără să bage de seamă în cerc, scoate din săculețul de pâine ceva pesmeți sfărâmați, deșurubează capacul bidonului, bea, moment în care casca de oțel îi alunecă pe ceafă. El nu știe cum trece, minut cu minut, timpul, nu are la îndemână nimic cu care ar putea pune întrebări viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în mod repetat la încercare, în așa fel încât, cu totul în spiritul mamei mele de la care furasem câte ceva din practica afacerilor, fiul ei să poată cădea și el din când în când la învoială. Câte nu intră într-un săculeț de pâine! La diversele obiecte de schimb mă ajutase să ajung, la Marienbad, acel termen de aproape două zile de vid de autoritate, ce a devenit favorabil pentru noi atunci când sistemul ordinii germane se evaporase, când americanii încă nu apăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când dispare, hazardul va muri și el, esența însă nu dispare.“ Așa am ajuns să lucrez ca ucenic la firma Göbel. Dificultățile nu mai erau legate de problema locuinței. Bagajul pe care-l aveam la mine, sacul de marinar și săculețul de pâine care încă îmi mai atârna la brâu, spuneau destule despre practicantul lipsit de adăpost. Dar, deoarece din partea mamei îmi mai rămăsese un rest de proveniență catolică, iar eu, întrebat de Göbel despre confesiunea mea, am reușit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]