659 matches
-
Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș putea fi săgetată. Dar aș vrea s-o văd și pe-asta! Unde să se găsească săgeata de noapte care să mă străpungă, zburând mai iute prin văzduh decât știrea ei în mine? Absurd! În noaptea asta... Să ies mai întâi din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o spumă roșie. Avea coastele umede și fierbinți, muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni vorbind și Îi aștepta, adunându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu ele. Și a Început să cînte. Adevăratul Oskar Matzerath, am exclamat În gînd, cum exclam eu În gînd. În sală s-a lăsat o liniște de acvariu prin care simțeam trecînd tot felul de fluide mentale colorate, pești Cortzar săgetînd prin aer Într-o ploaie de arabescuri circulau cu mare viteză Între scenă și noi, ceea ce ascultam era o muzică de abis, de azvîrlire-n el, muzica apelor străbătute de Rachmaninov, Chopin, Rameau, Ravel și mai cu seamă Debussy ajungînd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai tânără n-ar fi nimicuța, dar îi plină de nuri de le lasă gura apă vecinilor. De această dată, Mitruță s-a făcut alb ca un perete proaspăt văruit. „De unde știe moș Pâcu de Zâna și Iordache?” l-a săgetat întrebarea în creier și nu a mai deschis gura o bună bucată de drum. „L-am gâcit pe flăcău. Da’ lasă că i-o fac eu lui Iordache!” își zicea Pâcu, călcând rar pe lângă Mitruță... Bine te-am găsit, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
precede imediat, tot așa de evanescent ca și păsărelele din basm, Capricornul, portar al Pragurilor cerești, al Porții Cerului din solstițiul de iarnă, Săgetătorul, Veghetor fără somn al Polului, Cheia de boltă a tuturor lumilor, fixator de volatile, când le săgetează, dar și dizolvant al lor, când le mistuie, deci maestru suveran al lui Coagula și al lui Solve. De asemenea, el este Rectorul Elementului Aer. Cele cinci personaje desprinse din poveștile pantagruelice sunt caracterizate atât direct cât și indirect în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
din „Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului” cu vestitele porți ale caselor, pe care sunt sculptate funii împletite, colaci și sori în relief. Sau poate să-i arate vestitele biserici maramureșene cu turlele săgetând văzduhul... Ori poate să treacă împreună în Munții Apuseni, ca să asculte „chemările” tulnicăreselor. Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o poate învăța să lucreze ea însăși cu vestita roată a olarului... Dar iată că lângă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
scoată pe petrecăreți din incinta maternității. Aceștia înțeleseră în cele din urmă că, nemaiavând rachiul trebuitor, petrecerea se putea muta la un local unde se afla din belșug acest articol. În clipa aceea, ținând copilul Inei în brațe, Olgăi îi săgetă prin creier ideea că acum ar fi un prilej unic de a plăti pentru toată suferința ei. Se uită la copil, privi în jur să vadă dacă nu era suspectată de cineva, asigurându-se în acest fel că nici un ochi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna. Oh, orice, numai să uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe care o simțeam În pantofi era cumva sânge? Trebuia oare să mă prezint În fața Mirandei Într‑o rochie Oscar scăldată În sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i așa? Sunt convinsă că va fi o petrecere minunată, așa că te rog să te bucuri de ea. Asta‑i tot. Și, Înainte ca ea să‑mi poată răspunde, mi‑am aruncat poșeta pe umăr, am ignorat durerea care mă săgeta din cap până‑n picioare și am ieșit pe afară ca să chem un taxi. Nu‑mi amintesc vreun moment al vieții mele În care să mă fi simțit mai bine ca În clipa aceea. Mergeam acasă. 18 — Jill, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am iubit, demult, pentru prima oară. El m-a dezamăgit, neputând să-mi Înțeleagă puritatea sentimentului, neputându-mi răspunde În nici un fel la pasiunea mea. Pot spune că l-am uitat; totuși, dacă l-aș mai vedea.... poate m-ar săgeta din nou bucuria aceea de a trăi, de a fi fericită, de a simți un om aproape. A doua mare iubire a fost Mircea. Nu știu de ce a plecat, nu pot să-mi explic depărtarea lui bruscă și definitivă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numai la gura lui, clătina din cap, ofta și întrerupea mereu cu aceleași vorbe: ― Păi, ce să facem, oameni buni, ce să facem? Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atât de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare, iar Toader Strîmbu, văduv cu trei copii și fără un petic de pământ, izbucni în cele din urmă furios: ― Ce să facem, ce să facem? (Se spăimântă însă singur de revolta lui și urmă repede, morfolindu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
taci, măi Petrică, ia mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când văzu pe Chirilă Păun, logofătul și omul lui de credință, atât de amărât. ― Da ce-i, Chirilă, ce, pacoste a dat peste tine? Chirilă Păun îl săgetă cu o privire urâtă, răspunzînd: ― Apoi lasă, cucoane, că dumneata știi mai bine, că e feciorul dumitale și... ― Ce ți-a făcut feciorul meu, Chirilă, vai de mine? făcu arendașul cu o bănuială. ― Ce-a făcut să-i plătească Dumnezeu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lăsași să mă omoare?" S-a deșteptat din somn cu glasul ei mustrător în urechi... Acuma cioplea și bocănea de zor, ca și când ar fi vrut să uite sau cel puțin să înăbușe amintirea întîmplării. Dar oricât se trudea, mereu îi săgeta în creieri câte o întrebare și fiecare îl durea, și-l ustura, și-l chinuia... 2 Două ceasuri după răsăritul soarelui era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră când s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sacului. Apoi, luminat de-o idee : Da’ ceva verighete prin buzunare... ? Cum era lesne de bănuit, îi răspunse o tăcere încăpățânată. Calu nici nu se aștepta la altceva, așa că făcu un semn scurt și Faraon se apropie, rânjind. Pârnaie îl săgetă cu privirea, dar Faraon își cunoștea prea bine meseria ca să se încurce în detalii. Îi făcu semn să îndepărteze brațele și-și înfundă mâna în buzunarul drept al pantalonului. Scoase un pachet de țigări pe care îl arătă tuturor. Calu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și încerce și el norocul, iată că broasca mai țâșni o dată, iară el își aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaște și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. șezu iarăși jos. (...) Se miră de astă lâncezeală. și, mai aruncându- și căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că străluceau de un foc ce simțea că îl atinge. Atunci își luă inima în dinți și strigă: - Asta să
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
fugea de cuvintele călugărului, ci se mișca și șoptea, se lăsa mângâiat și mustrat. Paznicii au rămas uluiți, dar, după prima clipă de rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în flăcările iadului, iar diavolii nu-i iartă pe spioni și trădători. Chemați-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă cum dansează gândacii și o să vedeți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să mă anunțe... Au insistat până m-au convins. Fie vorba între noi, nici n-a fost prea greu: amicul lui era tare drăgălaș, bine făcut și, după cum se uita la mine, era chiar flămând. Iar numărul doi mă tot săgeta cu priviri rugătoare; mi-am zis că el e bărbatul, știe el ce face... După o oră și jumătate - cât mi-a luat să mă aranjez și eu un pic -, i-am anunțat din bucătărie că le aduc pâinea goală
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează sîngele, și atît Îi aruncă În călduri grozave, Încît mulți Își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În somn, și chiar deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba Încă unii rămîn zmintiți pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dar nu c-n ființă viu. El e numai povestii, Ș-În idei Închipuit, Că e ca un fluturaș, Zburător, mic copilaș, Ca un erou Înarmat, Cu arc săgeți Încărcat. Ș-unde vede tinerei, Întinde arcul la ei. Ș-fi săgetează pe loc, Drept În inimi prin mijloc. Și așa Încep atunci Să simtă dureri și munci. Care răni apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale lor oftări Să mai taie prin cîntări, Povestind cumplitul dor Ce-l pătimesc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale lor oftări Să mai taie prin cîntări, Povestind cumplitul dor Ce-l pătimesc de l-Amor.” E suficient să schimbi două-trei accente, și nuanța de confesiune pasională dispare. Amor, erou Înarmat săgetînd „pe loc / drept În inimi prin mijloc” - iată o imagine subtil ironică. Oftări „tăiate” prin cîntări - sună a bătaie de joc subțire. Pann dezvăluie, totuși, ceva din strategia lui poetică. Să recitim versurile: „El e numai povestit Ș-În idei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
încheiată cu bine. Și udată acum cu ce curge gîrlă din butii. Rîs înspăimîntător. Același, o secundă, la Hrușciov, pe platforma instalată fulgerător în spatele gării din Iași, cît Nikita Sergheevici să treacă de pe garnitura rusească pe cea europeană. În înserarea săgetată de reflectoare. În fața mulțimii venite spontan (sub amenințarea ridicării carnetului de partid). Același rîs înspăimîntător. Al cărui martor (doar masochist-curios) am fost. Și de care, iată, nu mă pot desprinde. Ca de coșmar. Țuțea (cît am mai apucat să-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceasta, la fermier care efectuează cu rapiditate și măiestrie tunsul câtorva oi. Mostrele din lâna obținută ne conving de finețea produsului obținut. Tocmai când ne pregăteam de plecare, cerul a Început să se Înnoureze, umbrind lumina soarelui, câteva fulgere au săgetat orizontul posomorât, și În scurt timp o ploaie deasă a Început În cascade să-și răstoarne cofele cu stropi mari și reci. Ne-am adăpostit sub un șopron deschis al oilor, dar nu ne-am putut feri decât capul și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
De! Cu așa longevitate, de pe vremea fanarioților noștri, nu e de glumit! Deși nu am văzut-o, i am transmis toată „gratitudinea” noastră de hâtri moldoveni!!! Deodată apărură nori negri-vineții și În scurt timp orchestra zeilor se puse În mișcare săgetând Întinderea nesfârșită a bolții cerești cu fulgere și tunete infernale, iar În scurt timp puhoaiele de ploaie se prăbușiră torențial spre ocean și uscat. Nu se mai vedea nici În cer, nici În pământ... Părea că natura nu mai putea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]