1,236 matches
-
treaba a născocit-o Prometeu care, vânând cu ajutorul lui Zeus, a Împărțit vânatul: o grămadă mică de carne și o alta, mare, din restul acoperit cu pielea; Zeus a ales, evident, grămada mare... Oricum, câinele proaspăt adoptat a intrat În sălașul omului. Deja În așezarea de la Cernavodă, de acum 5 milenii, el Își lasă oasele, dreptu-i cam ciuntite, semn să ai noștri strămoși procedau cu el precum chinezii, dar și excrementele, semn că el nu era vânat, ci hălăduia printre colibe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
abiotice, a nisipului. Și, continuând tot așa mă voi pierde În Dunăre, acolo la Galați, voi adăsta În Deltă, pentru a renaște Într’o nouă negentropie, aceea a Mării, a cărei valuri au fost menite de Luceafărul vostru drept ultim sălaș al zeilor dacici. Simplu: care zeu nu reprezintă negentropia, și ce mediu Îl poate mulțumi decât unul negentropic? Da, am plecat din muntele sfânt spre a ajunge În marea sfântă. Am văzut multe, chiar și rele, adică entropice, și vi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu făcea distincție Între ranguri. Nu-i displăcea deloc luxul și n-ar fi renunțat la el, dar părea În largul ei oriunde. Se Îmbrăca În costum popular, cutreiera prin țară, stătea de vorbă cu țăranii și nu evita nici sălașurile țigănești. Nu este un secret nici faptul că se simțea atrasă de bărbații frumoși, mai ales În uniformă. Despre viața ei s-au spus multe, greu de adeverit sau de dezmințit. Nu și-a ascuns niciodată atracția față de anumite persoane
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care dacă manifestă sentimentul de dragoste, acesta e în primul rând închinat lui Dumnezeu. Ți-am trimis spre ceruri, tainică solie, Dragostea curată, dor nepătimaș, Să-mi gătești de nuntă, haină argintie Și-n sclipiri de soare să-mi gătești sălaș. Dragoste curată, dorul din solii, Cu miros de smirnă-n rugă să se-mbine. Ca să urce fumu-n valuri viorii, Către Tine, Doamne, numai către Tine. Superbă și emoționantă deopotrivă este poezia „Pomelnic”, în care Zorica Lațcu se roagă la Dumnezeu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Întregului după o „Împrăștiere” de moment! Și de puternic devine omul după o temporară risipire! 8. Învățarea „locuirii” și a petrecerii timpului 8.1. Laudă căminului - cu tot ce este-n el! Cu toții avem nevoie de o locuință, de un sălaș. Oricât de expansivi sau risipiți am fi, resimțim la un moment dat nevoia unei retrageri, a unei Însingurări În interiorul unui spațiu care este doar al nostru. Înainte de a explora lumea dinafară, trebuie să ți-o cunoști pe cea dinăuntru. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
moment dat nevoia unei retrageri, a unei Însingurări În interiorul unui spațiu care este doar al nostru. Înainte de a explora lumea dinafară, trebuie să ți-o cunoști pe cea dinăuntru. Înainte de a te aventura În exterior, trebuie să guști din liniștea sălașului tău. Vei purta În afară ceea ce dobândești Înăuntru. Experiența relațională Învățată În acest mediu o vei amplifica atunci când ești pus să acționezi pe o scară socială mai largă. „Locuirea” este un mod propriu al omului de a-și apropria viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fost și cei ce sunt, un loc al joncțiunii trecutului cu prezentul, spațiul În care te manifești prin primul gângurit, iar apoi Îți dai duhul. E un axis mundi, centru al universului din care totul poate fi revalorizat, pregustat. E sălașul iubirii față cei de jos și față de Cel de Sus. E refugiu și perimetru al regăsirii sinelui și al aflării celorlalți. E puntea de legătură dintre ceea ce a fost și ceea ce va fi. E pâinea caldă din cuptor, pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
această așezare a avut loc acum mai bine de opt ani, când eu și mai mulți colegi am fost invitați la aniversarea unui distins și venerabil profesor. Tocmai Își amenajase locuința de la țară, prin transformarea unei case obișnuite Într-un sălaș primitor și cu gust. Pe atunci nu realizam că voi avea (cu toate că nădăjduiam) și eu așa ceva, chiar În Bârnova, lângă colegul invocat. Anii au trecut, vremurile s-au schimbat (În bine), leafa s-a mărit, pretențiile au crescut și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fi copil, cu toate gesturile pe care le faci, nu-i chiar pe gustul unui om mare, dar poate semnala puterea de a Înfrunta viața și „măreția” ce se vor ivi mai târziu. Ai vreo șase anișori, Îți cunoști deja sălașul, megieșii, ascunzișurile din grădină, găurile din garduri prin care te poți strecura spre alte zări. Afli de una și de alta, că nu tot ce-ți dorești se Împlinește, că nu tot ce zboară se mănâncă și că viața e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
târziu în filozofia spațiului mioritic. Această „coborâre" e întruchipată în poezia lui Eminescu în simboluri diferite „imagini ale unei mitologii neînchise" (Zoe D. Bușulenga) ce se concretizează în descrierea unor spații nelimitate, cum ar fi muntele imens unde își aveau sălaș zeii: (Memento mori) Două tipuri de spiritualitate se configurează în opera eminesciană una închisă, în care cunoașterea e imposibilă (spațiile descrise întruchipând simboluri ale regresiunii) și o alta deschisă cea dacică, în care limitele dintre cele două lumi nu există
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
recunoaște două niveluri (N) diferite, după cum urmează: N1, al unei terminologii social-politice de ansamblu, a vieții publice (ținând seama și de intenția parodierii amare a discursului politicianist, în general): prezidiu, comitet, fericire obștească, pace socială, justiție ~, situație privilegiată, făgașul progresului, sălașul nefericirii etc.; N2, al unei terminologii și frazeologii politice a regimurilor totalitare, în speță cel comunist, aparent asumate: "Perfectul Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii" (P.P.P.P.P. epoca scrierii textului se caracteriza prin frecventa apariție, la noi, a acestui tip de abrevieri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
îl acceptă pe un al doilea, avându-l în vedere pe un al treilea și având nevoie de al patrulea, iar strângându-se mulți într-un singur loc spre a fi părtași și a se întrajutora, ne fac să dăm sălașului comun numele de cetate, nu? Întocmai. Fiecare dă ceva altuia, dacă așa stau lucrurile, sau ia ceva, socotind că este mai bine pentru sine? Desigur. Haide deci - am spus eu - să întemeiem cu mintea, de la început, o cetate. Pe cât se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu aburul mîncărilor. (Gh.F.C.) Sufletele morților mănîncă ce li se dă de pomană. Cei care nu primesc iau de la cei care au - dar numai o dată, c-apoi sufletele care le-au dat le urmăresc și le blestemă. (Gh.F.C.) Stomacul e sălașul sufletului. (Gh.F.C.) Sugel Cînd cîrpești cămeși murdare, faci sugel. Să nu pui fus pe foc, căci faci sugiuri la degete. Cînd iei ceva cu mîna din vîrful măturii, ai să faci sugel. Sughiț Cînd sughiți, te pomenește cineva. Se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ale rolului poetului, în sens antic. De altfel este scris la începutul acestui prim text că: În tîrguri înțesate de lume ori la piciorul unui munte cu piscuri nevăzute, unde s-ar fi putut prea bine să-și aibă satirii sălaș, ascultase întortocheate istorii, pe care le primise întocmai cum primea și realitatea, fără a cerceta dacă-s adevărate sau false. (1983: 157) Aceste istorii primite și incertitudinea valorii lor ficționale sau reale stau în inima concepției antice despre poezie. Poetul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
doi intermediari, reprezentați simbolic prin cele două fiare apocaliptice: una care se ridică din mare, cealaltă din pământ. Înainte de a începe analiza fragmentului, am dori să remarcăm următorul aspect. Capitolul 12 adusese în scenă figura balaurului, monstru divin, al cărui sălaș originar se afla în ceruri. Capitolul 13 evocă cele două fiare, una țâșnind din apele mării, cealaltă crescând ca o plantă hidoasă din pământ. Autorul viziunii poartă în subconștient imaginea arhetipală a întregului cosmos, care se va afla la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să fie primit ca Domnul; 5dar să nu rămână decât o zi; iar dacă e nevoie, și a doua zi; dar dacă rămâne trei zile, este profet fals. 6Apostolul, când pleacă, să nu ia nimic decât pâine, până ce găsește alt sălaș; dar dacă va cere bani, este profet fals. Iată două teste simple, dar eficiente: durata scurtă a misiunii și neimpunerea plății în schimbul învățăturii primite. Aceste reguli se aplică exclusiv itineranților. Mai departe, autorul Didahiei propune însă o metodă mai ingenioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se perpetuează, chiar dacă aceștia au trebuit să facă loc și altor categorii profesionale (ibidem, pp. 127-128). În ciuda schimbărilor din acest punct de vedere de importanță relativ secundară, „lumea deciziei, situată la vârful marilor aparate industriale, financiare și administrative, rămâne un sălaș al fiarelor de nepătruns pentru cei ce nu erau chemați”. În măsura în care membrii „subelitei” exercită vreo influență din acest punct de vedere, este vorba „cel mai adesea despre mize împărțite” (ibidem, p. 134). Tendința către emergența unei „elite a culturii” pare
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu mai este vicleșug, a rămas până astăzi aproape necunoscut în spațiul extra-eclezial. Trebuie spus din capul locului că părintele Teofil este, înainte de orice, o stare de spirit. Dacă livrescul nu-l pune întotdeauna în valoare, Cuvântul își găsește întotdeauna sălaș în nerostitul rostirii sale. Omiletica sa atât de profundă, competența liturgică, acuratețea exegezelor, o lungă experiență monastică - nu acestea îi aduc mai întâi pe creștini în sălile de conferințe. Părintele este convingere pentru că este trăire; de aceea, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o manieră și mai dramatică, în Bhagavad-gītă, XI, 5-8, 15-31, cutremurat, Arjuna îi spune lui Krsna): ... Tu ești mai presus de Brahmă, suprema Cauză primordială! Oh, mărite Stăpîn al zeilor, oh Ființă fără de sfîrșit, oh al universului Sălaș! Nepieritorul ești tu; Ființa și Neființa ești: ești Cel de dincolo de toate. Tu primul dintre zei, Tu ești bătrînul Purusa: ești al universului suprem tezaur: Cel ce cunoaște și Cel ce trebuie cunoscut! [311] c) twam = tad (asi) = aham
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sofa. În acest timp a apărut generalul Bengliu, unul din marii ucigași de legionari, ca să-l vadă. L-a salutat și i-a urat cam forțat bun-sosit. A aflat că și Horia Sima fusese arestat în Clopodia veche, la un sălaș de țigani, unde se adăpostise și care îl vânduseră jandarmilor. Pe capul lui fusese pus un premiu de trei milioane de lei și poate țiganii îl recunoscuseră și au vrut să se îmbogățească. Fapt cert, Horia Sima se găsea într-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
timp se învrednicește de justa lui inserare în faptul cognitiv real. Se închide astfel în act interior o buclă a unui demers universal-uman care găsește cele mai nimerite și mai profunde meniri vectorului spiritual individual, construind în sferele interiorității un sălaș al tuturor investirilor ce dau sens lungului efort formativ care definește esența momentului antropologic actual. Aici mai curând ca oriunde în vastul câmp al cunoașterii se pot proba virtuțile raționale de care "dispune" (în cel mai propriu sens al cuvântului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
înaripat - imagine a sufletului - pune accentul tocmai pe "firea aripii - prin care sufletul se înalță"46: "natura a înzestrat aripa cu puterea de a face ca ce e greu să se ridice către înalturi, acolo unde își are neamul zeiesc sălașul". Căci "din toate câte țin de trup, ea mai ales ne înrudește cu divinul"47. Când însă, "prin cine știe ce năpastă, de viciu și uitare", sufletul se îngreunează, el "își vatămă aripile și cade pe pământ", "mulțime de suflete se schilodesc
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la o realitate ce ne este contemporană: un înainte care vine de departe, dar nu din spațiul nedefinibil al unei depărtări ori din adâncurile insondabile ale timpului. Este imemorialul pe care îl purtăm în noi, ca semn arătător al unui sălaș lăuntric, al părții neștiute din noi. Într-un fel suntem după ceea ce ne definește în miezul intimității noastre, dar nu suntem decât ca urmare a acestui semn care - abia el - ne anticipează, ne arată drumul către teritoriile necunoscute care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cheamă prevestindu-ne. Cum putem avea previziunea acestei străluciri dacă nu prin intuiția care ne deschide calea către miezul unui poem, acolo unde ne descoperim propria lumină? "Doar intuiția - spune Alonso -, doar săgețile șuierătoare trec peste ziduri și ajung în sălașul lăuntric. Acolo domnește lumina"2. Înainte de a fi cucerit strategic, prin convocarea unui întreg arsenal al metodelor interpretative, poemul e închis în sine, cetate inexpugnabilă care nu se lasă deschisă decât de înțelegerea albă a intuiției. Intuiția nu luminează interstițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumea poemului până în ne-locul unui semnificabil inaparent, care abia începe să se in-formeze, să-și creeze semnificantul pe măsura perspectivei pe care urmează să o deschidă. " Într-o asemenea perspectivă - remarcă S. Mărculescu -, marginalizările de circumstanță nu mai contează. Sălașul interior al operei, al faptei, e pretutindeni, ca și centrul pascalian". Un centru ubicuu, pulsând difuz în carnea poemului, până în ultima nervură a imaginilor. Acum singurul lucru care contează este apariția acestei interiorități, straturile de sens prin care răzbate rostirea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]