1,226 matches
-
mănăstire în țarina Iașiloru”. Și acum să revin la dania lui Aron Vodă către mănăstirea Galata: La 12 mai 1594 (7102) Aron Vodă scrie: „Iată domniia mea... am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire numită Galatiia cu cinci sălașe de robi țigani”. Apoi la 28 noiembrie 1607 (7116) vine și „Io Mihail Moghila voievod” care arată că „am dat și am miluit pe rugătorii noștri,... de la sfânta mănăstire Galata, cu toate gloabele și deșugubinele și cu morțile de oameni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la sfânta mănăstire. Și a venit egumenul cu preoți și cu diaconi și au dus trupul meu și l-au îngropat în sfânta biserică. Iarăși am dat poruncă jupâniței mele ca să dea din averea mea și un sat și un sălaș de țigani... Iar cneaghina lui Lucoci s-a sculat ca să dea din averea ce are de la Dumnezeu, bani și mărfuri, pentru păcatul său, veșnica lui pomenire, a dat: 3000 de aspri, și 4 boi, și 10 vaci, și 100 oi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de la Iași, 12 fălci de vie și o prisacă la Miroslava, patru fălci de vie la Huși și...” ce crede sfinția ta că a mai căpătat sfânta mănăstire? Apoi sfintei mănăstiri îi mai trebuia doar mână de lucru. Așa că patru sălașe de țigani robi nu strica. Așa este, sfințite. În 1641 însă, Vasile Lupu voievod a făcut ceea ce - poate - nu trebuia! Da, da, îmi aduc aminte. Din rezumatul actului de închinare făcut în limba rusă am aflat că: „Vasilie voievod, în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
n-ai aflat încă. Uite cum beizadea Alexandru, fiul lui Antonie Ruset voievod, își ia rolul în serios și la 9 mai 1677 (7185) scrie: „Facem știre cu această carte a noastră tuturor cui să cade a ști pentru trei sălașe de țigani... care sălașe de țigani i-au dat Măriuța fata lui Gheorghe hatmanul la moarte ei svintei mănăstiri Tri Sfetitele danie... Pentru aceea... am întărit sfintei mănăstiri... pe acești țigani, ca să fie robi... neclătiți,... în veci”. Ei, lămuritu-te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Uite cum beizadea Alexandru, fiul lui Antonie Ruset voievod, își ia rolul în serios și la 9 mai 1677 (7185) scrie: „Facem știre cu această carte a noastră tuturor cui să cade a ști pentru trei sălașe de țigani... care sălașe de țigani i-au dat Măriuța fata lui Gheorghe hatmanul la moarte ei svintei mănăstiri Tri Sfetitele danie... Pentru aceea... am întărit sfintei mănăstiri... pe acești țigani, ca să fie robi... neclătiți,... în veci”. Ei, lămuritu-te-ai? Mai limpde nici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
multă vreme, adică la 27 noiembrie 1662 (7171, Dabija-vodă întărește stăpânirea a „toate acele ocine de danie care scriem... Frățileni... cu vecini și cu tot venitul, și satul Iurești, cu vecini... și șase părți din satul Șendreni,... vie la Cotnari... sălașe de țigani și părți de loc în jurul mănăstirii cu 2 vaduri de mori în pârâul Miculinei, și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene,... satul Hlincea cu vecini și poslușnici... și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
candele... Și iarăși vecinii din cele două sate să nu plătească nici o dare... numai să aibă ei a da odată pe an, când va ieși haraciul împărătesc,... să dea ca și alți săraci din țara noastră. Și iarăși dăm... zece sălașe de țigani” La aceeași dată, vodă cere slujbașilor săi să nu ia dări de la „Doaă cârșme mari de aicea din târgu, a svintei mănăstiri a Bârnovii, ce iaste pomana noastră... Și am dat aceste două cârșme mari să hie pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și cu vecini, și satul Zălucenii,... la ținutul Orheiului, și Buhai, la ținutul Dorohoiului, și satul Popenii și Sârbii... și cu vecini... cu patru roți de moară și cu zece pogoane de vie la... Nicorești; la ținutul Tecuciului, și zece sălașe de țigani, și un locu de dugheni aicea, în târgu Iașii, ce este în Târgul de Gios, cu pivniță de piatră.... Așijdere am mai dat svintei mănăstiri și alte dughene... ce sântu în dosul cărvăsăriei Vămii cei domnești... și o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din uric: „să fie de odaie sfintei mănăstiri:? Întâi imaginează-ți că locul este întins cât o lume și plin de toate cele date de Dumnezeu. Pe lângă asta este și aproape de sfânta mănăstire. Drept urmare, rugătorii de aici își puteau face sălașe pentru oi, vite, cai și câte alte acareturi trebuincioase unei gospodării mari. Acestora li se adaugă la 9 august 1671 (7179) o danie a lui Statie, fost clucer, și a soției sale. Este vorba de seliștea Dăieni pe Prut, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ca să nu te plângi că numai tu ai neșansa să întâlnești țigani robi, uite că și eu găsesc că la 14 septembrie 1761 (7270) „Ilinca, fiica răposatului Antohe Jora hatman” cu fiul ei dăruiesc mănăstirii Dancul la 14 septembrie un sălaș de țigani. Acum să nu te minunezi, părinte, că și „noi țiganii” avem dreptul să facem danii către o sfântă mănăstire. Tare aș vrea să aflu care dintre țigani a făcut o asemenea faptă? „Eu, Stana țiganca cusătoare”. Și cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la așternutul mieu”? Doar nu te-ai fi așteptat să spună așa ceva o „vstierniceasă” sau o „spătăroaie”. Și supărarea ta nu ia sfârșit aici, fiindcă nu mai departe de 1 aprilie 1763, când Ioan, fost cămăraș, dăruiește mănăstirii Dancul un sălaș de țigani robi. Faptul este confirmat și de Grigorie Ioan (Calimah) voievod la 3 iunie 1763 (7271). Și eu care credeam că am scăpat de aceste danii de țigani robi. Speranță zadarnică, pentru că la 25 noiembrie 1764 Grigorie Alexandru Ghica
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nume Rufenii, aproape, în ocolul târgului... așijderea și cu altu sat, anume Piscani, alături cu Rufenii... Iarăși am miluit... cu dzece boi și dzece iepe și cu patrudzeci stupi și cu cincidzeci de oi... Așijderea am mai dat... și un sălaș de țigani”. Vodă mai dă „câte treidzeci de lei” pe an la doi preoți și un dascăl ce vor sluji la această biserică, pentru îmbrăcăminte. Nu uită să ajute mănăstirea cu „câte doaă ocă de untu de lemn, de lună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lui vodă Constantin Duca să scoată „de sub sabie” pe răzvrătiți. Trebuie să știi însă că țiganii robi încă mai erau la modă. Așa se face că la 30 iunie 1712 (7220) Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod a dăruit mănăstirii Copou un sălaș de țigani. Dacă ne oprim la intervalul dintre <1712 septembrie 1 - 1713 august 31>, iată ce spune un pisar domnesc: „Un ispisoc din anii 7221 fără lună, de la măriia sa Nicolae Alexandru (Mavrocordat) voievod în care scrie... pentru mănăstire Copou
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fie de la domnia sa dreaptă ocină și moșie...” Apoi la „Vălet 7223” același voievod dă 50 de lei pe an din vama domnească. De asemenea nu uită ca la 1 mai 1715 (7223) să dăruiască mănăstirii Sfântul Atanasie din Copou trei sălașe de țigani. Voievozii și enoriașii au tot ajutat mănăstirea Copou să se ridice din nevoi. De aceea la 12 octombrie 1755 (7264) Matei Ghica voievod spune că: „sfânta mănăstire Copou... este la gre lipsă și scăpăciune din toate, neavând de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-l văd și-n strai mîndru de nea. Edgar Allan Poe Elenei Elenă, frumoasă-mi pari neasemuit Că luntrile nicee ce vreodat' Pe marea 'nmiresmată au croit Drum lin de apă și-au purtat Spre țărm natal, pribeagul nu-știu-cînd plecat. Sălaș aveam cîndva pe marea tumultoasa Dar chipul tău cel clasic, cu păr de nestemata Și vraja-ți de naiada mă țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă glorioasa. Acolo în
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
semiîmbrăcată, făcea curse nebunești de la cișmeaua care nu prea mai avea apă la casa cu o aripă prinsă deja de flăcări. Fiu-său nu se vede pe nicăieri. Din fuga spre cișmea, arunc un ochi peste gard și pepenărie - în sălașul țiganilor e-o liniște și un întuneric de parcă nimeni n-ar mai sta acolo, până și Țârțâc, care mai dormea noaptea afară, acum nu se vede. Dinspre drum se-aud chiote, mugete - venea băiatul cu oamenii. Până la opt au alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de covoare. La indicația lui Luciano, cei doi lăsară sulurile jos și, sub privirile prințului, desfășurară, pe rând, covoarele. Manuc trăi un al doilea moment de emoție puternică. Dinaintea lui nu erau doar simple covoare, nu erau flori, drumuri, pietre, sălașuri, ruine, cetăți sau ziduri de biserici, turme cuminți, pământ uscat, ci amintiri, amintiri dintr-o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a prins a da din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
caprele din țarc și, aproape de stufăriș, colțul unde pășteau cămilele. Toate acestea și un bărbat era tot ce avea pe lume, în afară de pruncul pe care-l ținea în brațe, și o cuprinse teama că nu-și va mai revedea nici sălașul, nici bărbatul. Se întoarse spre Malik, care se oprise alături de ea: — Ce vrei de fapt de la noi? vru să știe. Niciodată n-am pomenit să se folosească femeile, bătrânii și copiii în înfruntarea dintre bărbați... Chiar așa de slabă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bibliotecă În care se găseau, totuși, lucrările care Închideau În ele adevărurile de nespus. Când a murit Hasan, În vârstă de aproape optzeci de ani, locțiitorul pe care-l desemnase ca să-i urmeze n-a cutezat să se instaleze În sălașul maestrului său; și Încă și mai puțin cuteză să deschidă misteriosul grilaj. La multă vreme de la dispariția fondatorului, locuitorii din Alamut rămâneau Îngroziți la simpla vedere a zidurilor care-l adăpostiseră pe acesta; se fereau să se aventureze spre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Sèze, În apropiere de Place de la Madeleine. Acel spațiu modest Îi era de ajuns ca să editeze un ziar care pornea, În pachete mari, spre India sau spre Peninsula Arabică. Nu mi s-a Întâmplat decât o dată să pătrund În sălașul lui, eram curios să văd cum arată. Îl invitasem pe Djamaledin să cineze cu mine la restaurantul lui Durand și făgăduisem să trec să-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îi alungă celui strigat roșeața de pe chip, aducându-i în loc o umbră pământie, cu tentă cianotică. Ssst...! Mucles! își flutură el grav arătătorul, aprehensiv, în dreptul buzelor. Știți regulile! O cunoașteți și voi că se supără, dacă vin cu străini la sălaș. Străini în stare de ebrietate, mai ales. Mă duc să văd ce naiba vrea. Vorbiți încet și feriți-vă să spargeți sau să răsturnați vreun lucru. În rest, parcați-vă și simțiți-vă ca la casa voastră. Cărțile de joc sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe Serafimi, ierarhiile Puterilor, ale Stăpânirilor și ale Tronurilor, pe Mihail Arhi-Strategul, pe Gavriil, pe Rafail și pe ăilalți înaripați, ca să se lupte ei, corp la corp, cu Necurații? De ce, Poetule? De ce...? Pentru că Paradisul terestru, lumea, a fost dăruită drept sălaș, acoperiș și drept grădină, fiilor și fiicelor lui Adam Kadmon, omenirii pieritoare, nu Arhanghelilor! Nu Prea-Fericiților! Nu lui Michael! Răutatea voastră v-a pierdut Grădina și tot voi trebuie să v-o răscumpărați! Să biruiți! Să spargeți, odată și-odată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
conștient, dar pe care nu le analiza. Nu voia „să-și bată capul“ cu asemenea chestiuni, și dacă vreodată încolțeau în el nedumeriri, se scutura de ele ca de un roi de albine care ar fi încercat să-și facă sălaș în creierul lui. Și se împrăștiau cu ușurință. Avea oroare de certuri, fugea de ele și descoperise (din fericire) că cei apropiați și dragi lui nu doreau să-l antreneze în ele, ci îl învestiseră instinctiv cu un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o serie de scrisori dintr-o direcție în alta, scrisori care sunau mai curând a ordine militare decât a produse de artă epistolară. John Robert îi scrisese lui Pearl anunțând-o că dorea ca ea și Hattie „să-și facă sălaș“ (expresia „a-și face sălaș“ era unicul punct de interes stilistic din întreaga lui scrisoare) în timpul verii la Casa din Grădina Botanică Belmont (Papucul era, desigur, o poreclă) din Ennistone, pe care o închiriase prin amabilitatea doamnei McCaffrey. Se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]