1,462 matches
-
senator. La un moment dat, de lehamite, m-am retras la pupa să văd Dunărea la Cazane. Un rai pustiu pe malul sârbesc, plin cu șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe malul românesc: doar sălbăticie în toată splendoarea ei. M-am întors la masă în colțul meu de lângă lăutar. Din partea opusă, cu scaunul dat pe spate și capul cu bărbia sus, ca al unui leu și cinșpe bani, strigă peste masă senatorul V.: - Ce, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Ignatul. Era personaj principal. Sigur, cineva foarte septic m-ar putea întreba: - De ce ți-e dor? De imaginea cu Buna Măriții spălând mațe de porc în fundul grădinii? Da, mi-e atât de dor de clipele alea, neseptice, în plină sălbăticie, aici lângă cuptorul cu microunde în care coc cârnați ambalați în vid, undeva, la poalele unei mari uzine intelectuale americane. Cred că am să îl închid pe Hrușcă. O să îmi iau un CD cu colinde americane și îmi spăl creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc înăbușite; sângele năvălește pe gură, iese ca niște flori pe blana albă, printre coaste - și ochii se rostogolesc ca niște globuri crunte, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl cuprinsese la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut al urgenței. Peste tufișuri, printre buruieni. În fața sa zări un copac, un arbore străvechi, cu tăcerea prinsă între crengi ca o rugăciune. Ajunse la baza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și clătinau din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-o atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sunt foarte descurcărețe. Au învățat tot felul de șmecherii în bazar. Bărbatul pe care încercau să îl găsească studia în momentul acela, plin de inters, ziarele de dimineață. Maimuțele amenință refugiul omului sfânt. Noaptea trecută, maimuțele bete au distrus cu sălbăticie zona, determinându-i pe oameni să părăsească locul, citi el cu o plăcere nefirească. — Fără-ndoială, nu e ultima dată când auzim despre asta, îi zise soției sale, așezată la masă în fața lui. Știi, continuă el jubilând, poate o să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe el. Dacă ar sta acolo destul timp, aproape de priveliștile și sunetele sale, oare nu ar pătrunde înlăuntrul său așa cum relieful pătrunde în tot ce face parte din el? Oare n-ar coborî pădurea numai puțin, să-l înghită în sălbăticia sa, lăsând în urmă familia, adepții, să caute în van o cale pe care să-l urmeze? Se gândea la felul în care armata de buruieni a pădurii invada peticul de iarbă din livadă, la felul în care insectele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină de sălbăticie să dea ochii cu el. Ipocrit cu două fețe! Venise în livadă zi de zi, proclamându-și afecțiunea pentru Baba al Maimuțelor, notând tot ce spunea, iar acum susținea ceva care nu putea decât să-i provoace suferință lui Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice urmă de plictiseală dispăru de pe chipul Puștiului De-două-ori, fiind înlocuită de o pasiune proaspăt apărută pentru vânătoare. Chiar și Cale-Bătută fusese rareori atât de pătimaș. Vorbea despre trecutul său ca și când viața i-ar fi depins de asta. în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
omul se lovește de peretele înnegrit. Lumina unei lumânări. O femeie într-o cămașă de noapte lungă, din dantelă, cu părul căzându-i în cascadă peste umeri și cu chipul strălucitor. Omul intră, clătinându-se. Ușa se închide. Nu există sălbăticie fără o oază. Bărbatul zace în poala unei femei care are o lampă și doarme, timp în care ea îi cântă. în spatele femeii stă o fată goală și nemișcată. La picioarele lor șade femeia în cămașa de noapte lungă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe Angelica. Agrican abia de putu răbda să-l lase să sfârșească de vorbit. A sărit turbat pe cal, deși era miezul nopții. - Renunță la ea, strigă el, sau mori ! Roland, văzând că păgânul se ridică și ne știind dacă sălbăticia lui nu se înfrățea cu înșelăciunea, încălecă tot atât de repede, punându-se în gardă. Niciodată, exclamă el. Înainte n-aș fi putut s-o părăsesc chiar dac-aș fi vrut, acum, n-aș vrea chiar dac-aș putea. Trebuie să cauți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
părerea despre anumite părți din jurnalul lui Eisler. O altă problemă: toate dosarele lui se sfârșesc în vara lui ’49. De ce? În dosarul lui Loftis există un hiatus - anii ’42-’44, o perioadă esențială, în care individul își declara cu sălbăticie afinitățile comuniste și prezenta polițiștii pe ecran ca pe niște personaje malefice, pentru a „submina sistemul american de jurisprudență”. Sper că n-a murit - în urmă cu zece zile părea aproape mort. Nu vrei să-l pui pe sgt. Bowman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
maluri se ridicau brazi bătrâni, scorojiți, trăitori ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare armonioasă de vârfuri, o sălbăticie care nu ascundea nici o amenințare, o sălbăticie aspră, dar și molcomă. În asemenea locuri, gândi voievodul, nu se poate cânta la trompetă, ci doar la tulnic. Sunetele n-ar fi putut fi decât prelungi, legănate, ca niște chemări venite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare armonioasă de vârfuri, o sălbăticie care nu ascundea nici o amenințare, o sălbăticie aspră, dar și molcomă. În asemenea locuri, gândi voievodul, nu se poate cânta la trompetă, ci doar la tulnic. Sunetele n-ar fi putut fi decât prelungi, legănate, ca niște chemări venite de pretutindeni. Apoi Își dădu seama că muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
presus de el și de ea și, poate, de Ștefan. Libertatea. Era un om liber care lupta să le aducă libertatea și altora. Care apăra tot ce merita apărat În lumea europeană. Un Apărător. O fascinase cauza pentru care lupta, sălbăticia acelei lupte, frumusețea aspră, dar unică, a vieții alături de un Apărător. Și Își dădea seama că nici o plecare nu mai e posibilă, nu fiindcă cineva ar putea s-o oprească, ci fiindcă acea sete de libertate, de aventură, de inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu constă În evoluția adevăratei civilizații islamice, ci În degradarea ei la nivelul de terorism. Mahomed Însuși apare, În acest text, ca fiind o potențială victimă a unei conspirații teroriste, ceea ce subliniază polii reali a confruntării: civilizație și spiritualitate contra sălbăticie și obsesie a distrugerii. În ultimă instanță, este vorba despre o carte care cheamă o anume copilărie. Copilăria frumoasă, nebunatică, aventuroasă, uneori șăgalnică, alteori frământată, pe care mulți dintre noi au avut-o sau și-ar fi dorit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
evident încă din copilăria băiatului. Temperamentul lui necontrolat le dădea de furcă: scuipa, lovea cu piciorul și avea accese de furie când îndrăznea careva să-l pedepsească. I se dăruiseră haine scumpe, pe care însă le rupsese imediat, distrusese cu sălbăticie o cameră plină de jucării. Darurile țineau locul atenției și dragostei tatălui său, pe care acesta nu prea avea timp să și-o exprime sau, când își găsea timp pentru el, în loc să discute, îi făcea observații și îi dădea citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
despre tabuuri sau obiceiuri de nuntă, Jonathan se uită în jur în sală, temându-se să observe vreo privire sau să vadă vreun zâmbet atotcunoscător al unei figuri care știecare înțelege că el este atras de pielea neagră și de sălbăticie prin sângele său stricat, de corcitură. Star nu-l vizitează și astfel singura legătură cu ea este prin tatăl ei. Treptat, Chapel îl atrage în cercul restrâns de admiratori ai săi, de tineri inteligențI, care frecventează casa cu multe coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înseamnă că ambele toalete sunt folosite aproape permanent. Gradul de ocupare fiind de nouăzeci la sută, nici unul nu este dispus să-l elbereze pentru colegii săi în nevoie. Gălăgia la ușă, înjurăturile și chiar amenințările devin lucru obișnuit. Degenerarea spre sălbăticie este rapidă și culminează cu momentul în care Gregg zboară ușa secundului cu revolverul, scoțându-l de acolo pe Gittens îngrozit, baricadându-se înăuntru. Marchant trebuie să-l convingă să iasă de acolo, cântându-i cântece soldățești prin perete. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un zgomot în timp ce inhalează fumul. Pentru că nu poți. Dar ajută mult dacă ai o idee în ceea ce-i privește pe bărbați ca ființe. Trebuie să ajungi să înțelegi de ce „trandafirii din grădina proprie nu miros la fel de frumos ca trandafirii din sălbăticie“. — Continuați, doamnă, vă rog, îi zic. — Ești o fată drăguță, da, însă atunci când se stinge lampa, o fată frumoasă sau o urâțenie de fată nu constituie nici o diferență pentru un bărbat. De-a lungul anilor am văzut foarte mulți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost construite de împăratul Kang His, în 1709. Există o poveste despre felul în care Kang Hsi a descoperit acest loc: aflându-se într-o zi la o plimbare călare, a dat peste o ruină misterioasă. A fost fermecat de sălbăticia și imensitatea sa, fiind convins că locul nu era unul obișnuit. Și a avut dreptate. Era un parc străvechi, care fusese îngropat în nisipul adus de vânturi din deșertul Gobi. A descoperit că îi aparținuse unui prinț din dinastia Ming
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sufere și ca bărbat. Însă nu își dă voie să simtă asta cu adevărat; probabil că nu mai poate. Împăratul mi-a spus cândva că Orașul Interzis nu e nimic altceva decât o colibă de paie care arde în mijlocul imensei sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu jad și pietre prețioase. Dragonii de pe lambriurile tavanului sunt din aur pur, iar pereții lucesc în mătasea plină de splendoare. Ador sălbăticia. Nu m-ar deranja să locuiesc în Jehol. Mă gândesc că ar fi un loc bun ca să-l cresc pe Tung Chih. Ar putea învăța arta stegarilor și ar învăța să vâneze. Aș vrea atât de mult ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Yung Lu. Mă ia cu el pe cal. Precum soția unui stegar din vechime, mă agăț de pieptul lui, între oalele și tigăile zornăitoare care se lovesc de șa. Ne mișcăm amândoi într-un ritm perfect. Mergem printr-o sălbăticie fără sfârșit. Corpul meu se liniștește ca oceanul după furtună. Fără să aprindă lumânarea, An-te-hai se dă jos din pat. O șuviță de păr ud mi-a căzut pe față. Simt gustul transpirației mele. La lumina lunii, eunucul pregătește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]