6,936 matches
-
imense sunt detașamente de soldați din teracotă, înfățișând puternica armată, cu un efectiv de un milion de soldați, de care dispunea primul împărat al dinastiei Qin. Armata de teracotă a fost descoperită din întâmplare, în 1974, de câțiva săteni care săpau un puț. Oamenii au scos la iveală câteva cioburi de ceramică. Necunoscându-le valoarea au încercat să le vândă. Văzând cioburile, un arheolog și-a dat imediat seama de valoarea lor inestimabilă și a anunțat autoritățile în domeniu. Așa au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost adusă dintr-o zonă muntoasă aflată la 100 km de Beijing. Cum în acele vremuri nu putea fi vorba de mijloace de transport agabaritic, pentru transportarea acesteia s-a apelat la o metodă ingenioasă. În cursul iernii au fost săpate puțuri la distanțe de câteva zeci de metri, apa din acestea era scoasă și aruncată pe drum ca să înghețe. Apoi, mii de oameni împreună cu peste o mie de cai și catâri au tras plutele de care era legat colosul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de grânar, iar spațiul din spatele casei, care are o parte în pământ, este amenajat pentru vite sau ca depozit. În nordul Chinei, în regiunile situate în bazinul superior și mijlociu al Fluviului Galben și în Podișul de Loess, populația a săpat în munți grote și a zidit pereți. Aceste case sunt rezistente la foc, atenuează zgomotele, mențin temperatura caldă iarna și răcoroasă vara. Locuințele din grote au avantajul că sunt ieftine și nu ocupă terenuri arabile. Orașele străvechi Pingyao din provincia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
una dintre cele trei religii majore ale lumii, a pătruns în China pe la sfârșitul dinastiei Han de Vest (206-220 î.e.n.), prin pelerinii care intrau în marile târguri chinezești împreună cu caravanele de negustori. În grota de la Kizil din Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură, săpată în secolul al III-lea e.n, se află în jur de 10.000 de fresce, ce ilustrează momentele pătrunderii budismului din India în China. Istoricii consideră că prima atestare a budismului în China este legată de localitatea Kizil din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și de pelerini. În zilele noastre, groata este asaltată de turiștii veniți din toată lumea. Lucrările de amenajare a Grotei Longmen din orașul Luoyang au început în anul 493 și au durat peste 400 de ani. Grotă după grotă, au fost săpate aici peste 2.300 de mici lăcașuri în care sunt peste o sută de mii de statui, monumente și stele din piatră cu peste 3.600 de inscripții, iar pereții grotelor sunt acoperiți cu numeroase fresce. De asemenea, au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
asemenea, monumente budiste de cea mai mare amploare și păstrate în cele mai bune condiții datorită mediului și inaccesibilității. Pe versantul estic al Muntelui Mingsha, aflat în suburbiile orașului Dunhuag, provincia Gansu, pe o distanță de aproximativ doi kilometri, sunt săpate pe cinci niveluri numeroase grote cu basoreliefuri, sculpturi, statui budiste și picturi murale. Construcția grotelor a început în anul 366 e.n. Yue Zun, un călugăr budist a ajuns la Dunhuag în timpul unei călătorii și, căutând loc de popas, a avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zeci de mii de Buddha ce pluteau în văzduhul curat. Yue Zun a rămas fără cuvinte în fața nemaivăzutului peisaj, convins fiind că era într-un loc cu adevărat sfânt. Nu a stat mult pe gânduri și a angajat oameni să sape grote în munte. Până în perioada dinastiei Tang (618-907 e.n.), numărul acestora ajunsese la peste o mie. În urma unor îndelungate cercetări, experții au dovedit că alegerea locului pentru construcția Grotelor Mogao este o dovadă a înțelepciunii înaintașilor. Grotele au fost construite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vârsta de 13 ani. După ce a reunificat întreaga Chină, împăratul a ordonat recrutarea a peste zece mii de lucrători pentru continuarea lucrărilor, care au durat în total 37 de ani, până la moartea sa. Potrivit informațiilor din arhivele istorice, mormântul a fost săpat sub un izvor și consolidat în bronz. În interior s-au construit multe palate, turnuri și clădiri, dotate cu numeroase obiecte prețioase de artă. Pentru a preveni un eventual jaf, a fost instalat un sistem complex de apărare. În cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cercetători să se îndoiască de autenticitatea evenimentului. Din anul 1949, de la înființarea R.P.Chineze, mai ales după descoperirea armatei de teracotă, arheologii chinezi au făcut multe investigații asupra mormântului. În jurul palatului subteran, au fost găsite doar două încercări de acces săpate de hoți. Una în partea de nord-est a mormântului, cealaltă în cea de vest, amândouă cu un diametru de 90 cm și o adâncime de doar 9 m, care nu atinseseră nici măcar marginea palatului subteran. Între aceste orificii și centrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
marginea palatului subteran. Între aceste orificii și centrul mormântului există o distanță de 250 m. Armata de teracotă din Mausoleul Împăratului Qin Shi Huang (Foto: Felicia Gherman) Mai mult, arheologii au constatat că stratul care acoperă palatul n-a fost săpat și nici n-au fost identificate urme de intervenție în zidul acestuia. Observațiile vin să întărească convingerea că palatul subteran este bine păstrat și n-a fost deteriorat sau jefuit, iar povestea incendiului din mormânt este lipsită de temei. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu se lăsă și îi ceru lui Shun să-i curețe puțul. După ce băiatul coborî în puț, mama adoptivă, fratele și tatăl lui, începură să arunce cu bolovani în el, cu intenția de a-l îngropa de viu. Shun însă săpă un tunel lateral și reuși să scape teafăr. Crezând că Shun a murit, fratele său Xiang se întoarse bucuros acasă și îi spuse bătrânului: "Fratele meu a murit. A sosit timpul să împart avuțiile lui". Apoi se duse în camera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Astfel, Yu rugă o broască țestoasă să tragă comoara Xirang după ea, ajutată de un dragon. Când ajungeau la terenuri mai joase, el îi poruncea lui Xirang să înalțe pământul. Iar când, în drumul lor au apărut munții, comoara a săpat tuneluri pentru a duce apa spre fluvii și mare. Astfel, Yu a despicat Muntele Longmen, pentru ca apa Fluviului Galben să curgă prin acest defileu, șerpuind spre mare. Sunt multe povești legate de îmblânzirea apei de către Yu. Una dintre acestea spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și ne-om tăia cale dreaptă spre miazăzi. Ei, ce ziceți? Vă învoiți, ori ba? Încuviințară cu toții și, fără a mai pierde vremea, s-au și apucat de treabă. Yugong, împreună cu trei dintre fiii lui și cu nepoții, începură să sape muntele, să umple coșuri întregi cu pământ și pietre, deșertându-le apoi în Marea Bohai. Trudiră ei din zori și până în noapte, trecu și vara, veni și iarna, dar din apriga lor muncă, mai nimic nu se vedea. Zhisou, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Acesta a fost ales în așa fel încât să valorifice din plin condițiile naturale, inclusiv spațiile dintre stânci au fost valorificate. De pildă, exteriorul sălii Sanguan a fost construit din lemn, iar spațiul interior este creat din mai multe grote săpate în rocă. Unele săli ale templului au lungimi mici, însă este extrem de interesantă plasarea acestora. Încăperile sunt construite simetric, urmând curbura muntelui. Vizitând aceste săli legate prin culoare suspendate fixate de stânci în diverse direcții, îți poți pierde ușor orientarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xie Lingyuan. El a venit pe Muntele Lushan și a cerut să intre în confreria lui Huiyuan. Bonzul însă nu l-a acceptat, spunându-i că trebuie să devină mai pur din punct de vedere moral și că trebuie să sape trei lacuri în care să pună lotuși albi. Abia atunci firea lui va putea fi calmă precum floarea de lotus. Xie Lingyuan n-a avut de ales și a săpat trei lacuri, ca să poată fi acceptat alături de Huiyuan. După ce s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pur din punct de vedere moral și că trebuie să sape trei lacuri în care să pună lotuși albi. Abia atunci firea lui va putea fi calmă precum floarea de lotus. Xie Lingyuan n-a avut de ales și a săpat trei lacuri, ca să poată fi acceptat alături de Huiyuan. După ce s-au cunoscut, cei doi au devenit prieteni buni. La moartea lui Huiyuan, Xie Lingyuan a venit special din Nanjing și a scris epitaful de pe placa funerară a mormântului acestuia. Templul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să observați ce se petrece într-un borcan de felul ăsta, dar vă spun că, pentru început, nu veți da cu ochii decât de ceva ce s-ar putea numi galben. Dacă muștarul e început, e mult mai bine: lingurița sapă în el galerii, poteci, drumuri. De aici înainte e foarte ușor să te pierzi în ele, chiar așa, îngălbenite și umede, cum îți apar. Și cum un miracol (din păcate sau din fericire) se poate explica mai întotdeauna și logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tuturor acelor gură-cască ce nu stau la patru și, prin urmare, nu au cum să vadă ceva și, cu atât mai puțin, să priceapă că doar o mână pusă pe fier te ajută să scapi în situațiile astea. De cruci săpate în lemn în grădinile din spatele blocurilor care se înroșesc pe scoarța copacului ori de câte ori se ivește un pericol cum ar fi Șchiopu Bărbosu gata să te prigonească cu găleți cu apă rece pentru îndrăzneala de a căuta melci sub fereastra balconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
proiectare, i-a venit ideea să închirieze cămăruța de la mansardă unei muncitoare de la o fabrică de mezeluri. Nu-i cerea bani, pentru că banii erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză. Vara, când nu făcea focul, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie riguroasă a locului (de felul: Valea Argeșului, Valea Ialomiței, Parva, Băiuț și așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu pentru că hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe rînd. Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se poate de temeinic, cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-și ia rapid tălpășița. Nu, se plimbau prin prăvălie cu orele, pînă-i uita Dumnezeu. Ei numeau asta uitat prin cărți, dar era ceva care aducea mai degrabă cu excavarea sau mineritul. Am fost surprins că nu veneau cu lopeți. Săpau după comori cu mîinile goale, uneori se Înfundau În ele pînă la subraț și, cînd extrăgeau cine știe ce crîmpei de literatură dintr-un maldăr de maculatură, erau mai fericiți decît dacă ar fi intrat pur și simplu și l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
drum prin el și a descoperi, ascunsă În spatele lor, o nouă gaură. Aceasta era o deschizătură frumoasă, aproape circulară, care ducea, prin planșeu, drept În Încăperea principală a prăvăliei. Plini de șiretenie, ori poate doar norocoși, harnicii mei Înaintași o săpaseră chiar pînă În spatele unui vechi seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuvîntul potrivit, era o mică crăpătură din jurul țevii de scurgere de la chiuvetă, suficient de mare pentru un șoarece dolofan, Însă, poate, total insuficientă fie și pentru cel mai firav șobolan. Însă eu, demn urmaș și ucenic al strămoșilor mei ce săpaseră la Pembroke, nu m-am simțit deloc intimidat și Într-o zi, cînd Jerry era plecat, am Început aventura de a transforma o crăpătură minusculă Într-una mare. Am numit-o Construirea Găurii celei Mari. De fapt, nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o ureche aici, nu-i așa? Dar nebun să știi că nu sînt! Nu e drept... Dar ce-ai făcut? Îl Întrebă Digby. — Voiam doar să găsesc o Încăpere de unde să pot trage asupra insuliței aceleia. De cîteva luni tot sapă acolo. Într-o seară i-am zărit... Nu pot fi lăsați așa, să-și facă de cap. Nemții nu-și pierd vremea degeaba. Așa că m-am strecurat În această aripă a clădirii, pînă În odaia lui Poole... — Și?... N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]