1,053 matches
-
Reformation bis zur Gegenwart nu este amintit numele vreunui preot evanghelic din comunitatea din Alma. Comunitățile vecine îmbrățișaseră luteranismul la mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Cert este că, o dată cu pătrunderea ideilor reformei religioase, comunitatea luterană săsească sau cea calvină maghiară a acoperit cu mortar frescele cu care era decorat interiorul lăcașului de cult, în dorința lor de sobrietate și austeritate. Amvonul din piatră sculptată datează din secolul al XIV-lea. Coroana lui a fost realizată în
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
Apoldu de Jos, mai demult "Apoldul Mic, Apoldul din Jos, Polda Mică" (în dialectul săsesc "Klipult, Niederspold", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului. 27 octombrie 1288, într-un act dat în Brașov de către regele Ungariei, Ladislau al
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Florești, până în 1924 "Feneșu Săsesc", colocvial "Feneș" sau "Feniș", (în , în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Florești (reședința), Luna de Sus și Tăuți. Alte denumiri folosite sunt cele de "Zaz-Fenes" și "Fenes Saxonica". Comună se află pe malul drept
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
mult mai mare, descoperirile arheologice certificând aici așezări umane din neolitic. În perioada română localitatea se află pe drumul de legătură al castrelor române de la "Napoca" (Cluj-Napoca de astăzi), respectiv "Ăla Siliana" (actualul Gilău) Feneșul a fost inițial un sat săsesc așezat în apropiere de Cluj, aflat în proprietatea episcopiei romano-catolice de Albă Iulia. Pînă în anul 1989 comună Florești era cunoscută mai ales prin fermă de păsări construită în anii "70 de regimul comunist , cunoscută sub numele de Avicola Florești
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
În localitatea Florești există o școală "Gheorghe Șincai" pentru clasele I-VIII. Momentan școală este împărțită în 3 clădiri: două mai vechi (recent renovate) și una nouă (recent construită). De-a lungul istoriei localității aici au existat și o școală săseasca, respectiv una maghiară.
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
să se stabilească în zona în care se află în prezent localitatea, un loc extrem de propice pentru agricultură și creșterea animalelor. Prima atestare documentară a localității datează din 1302, când apare în izvoare sub denumirea de posessia Galfalva. În documente săsești așezământul este amintit sub denumirea Gallendorf, iar mai târziu în anul 1314 apare sub denumirea de Villa terra Gálfalva, denumit astfel după comitele Gál Gálfalvi. De-a lungul istoriei, domeniul Gálfalva a fost în proprietatea mai multor persoane, oameni importanți
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
poate fi datat decât aproximativ în intervalul de timp 1 septembrie 1447 - 31 august 1448. Primul act care atestă clar pe Vladislav pe tronul Țării Românești este o scrisoare a lui Iancu de Hunedoara datată 7 august 1448 către Universitatea săsească în care anunța participarea „[...] ilustrului principe, domnului Vladislav, voievodul Țării Transalpine [...]“. După această dată lucrurile se limpezesc. Încrederea arătată de voievodul Transilvaniei nu a fost trădată de Vladislav, căci în marea ofensivă din toamna acelui an i-a fost alături
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
regatului maghiar (probabil Bran sau Ada Kaleh). În primăvara anului următor Vladislav pătrunde în Transilvania pe fondul unor răscoale a populației ortodoxe împotriva încercărilor de catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în zonă, asediind Făgărașul și devastând toate satele săsești din sudul acesteia, fapt care l-a determinat pe Ladislau Postumul, regele maghiar, să ceară insistent să înceteze aceste acțiuni militare lansate împotriva „posesiunilor comitelui Ioan“ (Iancu de Hunedoara). În vara aceluiași an, Iancu de Hunedoara se decide să-l
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
fost grefier secund, apoi grefier principal, iar din 1751 vicenotar al magistratului de Sibiu. În 1753 i s-a oferit ocazia unică de a călători la Viena, unde a fost primit în audiență de împărăteasa Maria Tereza a Austriei. Națiunea săsească aspira să aibă și ea un secretariat al administrației (aidoma celor două existente pentru maghiari și secui). La Viena, Brukenthal a primit sarcina să înființeze acest secretariat. Nu numai că a îndeplinit cu succes această sarcină, dar la 18 ianuarie
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
aidoma celor două existente pentru maghiari și secui). La Viena, Brukenthal a primit sarcina să înființeze acest secretariat. Nu numai că a îndeplinit cu succes această sarcină, dar la 18 ianuarie 1754 a fost numit să conducă secretariatul pentru națiunea săsească. Celelalte două secretariate erau conduse de nobilii maghiari "Josinkzi" (?) și "Monos". În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
Biertan, mai demult "Ghiertan"(în dialectul săsesc "Birthälm, Bierthalmen, Bierthalm", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224. Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel, fiecare din cele trei localități încerca să-și mărească renumele printr-o construcție sacră mai impunătoare și ornamentală. În 1397 Biertanul este atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra căreia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri de
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică ("Sf. Maria"). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu. Timp de 300 de ani, între 1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
numărul sașilor care părăsesc Biertanul cu destinația Germania. Dacă în anul 1977 locuiau în Biertan 1613 sași, în anul 1992 Biertanul număra doar 280 locuitori sași. Numele așezării provine din limba maghiară, "Berethalom" însemnând "Dealul lui Berth", preluat în dialectul săsesc sub forma "Bierthalmen, Bierthalm". Inocențiu Micu a evidențiat localitatea în anul 1733 sub numele de "Bertán", iar Ștefan Moldovan în anul 1852 sub numele de "Berthan". În 1775, în apropierea Biertanului, în pădurea Chimdru a fost descoperit Donariul de la Biertan
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meșterii locali în anul 1515 și care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris și care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original de închidere, care funcționează și astăzi. Fortificațiile din jur sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania, de la o cetate țărănească. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri și 3 bastioane construite
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau așezați cei care făceau rele în cursul săptămânii, spre a fi văzuți de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa și integra în colectivitatea așezării. Astăzi, această veche așezare săsească este cunoscută în lume datorită bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista monumentelor patrimoniului mondial a UNESCO. Biserica-cetate de aici, cu hramul Sfânta Maria, a fost restaurată prin donații făcute de originari din Biertan răspândiți în Europa, Statele Unite ale Americii și
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
Mănăștur, în lucrările istorice mai ales "", (în , în dialectul săsesc "Appesdorf", în , în trad. "Satul Abatelui") este din 1895 parte a municipiului Cluj. Localitatea s-a format în jurul Abației Benedictine de aici, de unde-i provine și numele (atât în română, cât și în maghiară și germană). Începând cu anul 1965
Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/297968_a_299297]
-
băieți și două fete, ca fiu al preotului Vasile Răduleț și al Anei Răduleț. Satul Brădeni este atestat încă din 1297 cu numele de terra Heen, iar biserica cu hramul Sf. Andrei a fost menționată prima oară în 1350. Sat săsesc, a fost numit Henndorf până în 1968. Primele clase le-a făcut la Berivoi și Sighișoara. Ulterior, studiile liceale le-a făcut la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș (1919-1923) și a susținut examenul de bacalaureat la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
României se regăsesc în Transilvania. În acest voievodat, mai ales în secolele al XIII-lea - al XVII-lea, ele reprezentau aproape exclusiv embleme sigilare. Din 1224 datează primul sigiliu districtual cunoscut până acum din Transilvania, ce desemnează cele Șapte scaune săsești sibiene. Pecetea prezintă patru personaje care susțin deasupra capetelor o coroană piramidală, apărând în documente sub această formă până la 1359. Din 1353 datează sigiliul districtului Brașov, acesta cuprinzând o coroană deschisă și un crin. Pe margine, legenda tradusă este: . Și
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
din cetățenii români și datorită faptului că în 10% din școlile din România se predă germana. În 2011 mai existau doar 37.000 de germani în România, reprezentând 0,2% din populația țării. Germana este vorbită în trei dialecte: dialectul săsesc (în județele Bistrița-Năsăud, Sibiu și Brașov), dialectul șvăbesc (în Banat și Satu Mare) și țipțăresc (în Maramureș). Germana este a treia limba străină în România, fiind predată la toate facultățile de limbi din țară. După venirea comuniștilor la putere, limba rusă
Limbile vorbite în România () [Corola-website/Science/307769_a_309098]
-
așezări ("Villa cruciferorum de Thorda" - "Satul Cruciaților din Turda"), aparținând Ordinului Călugăresc al Ioaniților. Reședința a fost plasată pe o moșie primită că danie. În acest loc s-a desfășurat în anul 1288 prima Adunare Generală (Dietă) a nobilimii maghiare, săsești și secuiești din Ardeal. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Keresztes. Aceste Diete se țineau anual, sau de două ori pe an. Deseori, alături de nobilimea din cele 7 comitate ardelene
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria între 1899-1916. S-a născut în familia lui Bucur Mețianu, învățător și cântăreț bisericesc, și a Mariei, fiica protopopului Bartolomeu Baiu din Zărnești. A urmat școala primară în satul natal, a urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Brașov și la cel maghiar din Cluj. Începând cu anul 1847 urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu pe care le-a absolvit în anul 1850, după care a lucrat în administrația de stat, notar la Bran, în anul 1850
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii ale tătarilor din 1241, dar nu a putut fi confirmată această ipoteză. În prima fază cetatea era de fapt o biserică fortificată, similar multor alte biserici fortificate transilvănene. A doua fază de construcție
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
Zips (atunci în Regatul Ungariei, azi Spiš, în Slovacia), ținutul de proveniență a acestui grup. Țipțerii au fost colonizați în Bazinul Carpatic în secolul al XIII-lea de regii ungari împreună cu sașii transilvăneni. Limba lor este foarte apropiată de dialectul săsesc transilvănean, o variantă arhaică a limbii germane de jos care s-a dezvoltat izolat de celălalte dialecte germane și din cauza colonizării timpurie și a distanțelor mari de teritoriul de origine, se diferă profund atât de limba germană standard cât și
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
mină”). În zonele populate de primii țipțeri s-au stabilit ulterior numeroase comunități germane venite din Westfalia, limba și cultura lor fiind influențată puternic și de acest element (de unde provin cele mai mari diferențe lingvistice dintre dialectul țipțer și dialectul săsesc transilvănean). Deși nu au înființat scaune proprii, a existat Universitatea Săsească din Zips, care era baza organizatorică a autonomiei țipserilor. Țipțerii au avut drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]