943 matches
-
și fără cuvinte de prisos, însă că Odiseu i-a uluit pe toți cu bogăția, cu forța și cu farmecul vorbirii lui. Ahile, până la un punct, vorbește cum ne-am așteptat: vehement, pătimaș, abrupt. Adesea enunțurile lui sunt scurte și sacadate. Într-un loc, supărat pe Agamemnon, folosește, în cinci versuri, zece propoziții independente: „N-o să l mai ajut nici cu vorba, nici cu forța. M-a înșelat și m-a jignit. N-o să mă mai amăgească, ajunge o dată. Din parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și fără cuvinte de prisos, însă că Odiseu i-a uluit pe toți cu bogăția, cu forța și cu farmecul vorbirii lui. Ahile, până la un punct, vorbește cum ne-am așteptat: vehement, pătimaș, abrupt. Adesea enunțurile lui sunt scurte și sacadate. Într-un loc, supărat pe Agamemnon, folosește, în cinci versuri, zece propoziții independente: „N-o să l mai ajut nici cu vorba, nici cu forța. M-a înșelat și m-a jignit. N-o să mă mai amăgească, ajunge o dată. Din parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
forma inițială în funcție de variațiile de volum și presiune ale coloanei de sânge din interiorul lor. Prin destindere, arterele mari realizează pe de o parte amortizarea pulsului cardiac și creșterea randamentului inimii, iar pe de altă parte, uniformizarea și transformarea scurgerii sacadate în scurgere continuă cu debit crescut. b) Contractilitatea este capacitatea fibrelor musculare din mezarteră de a se contracta și relaxa sub influența diverșilor factori nervoși și umorali. Fenomenul, cunoscut sub numele generic de vasomotricitate, are loc mai ales la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
musculare circulare (8-10 cm apă), care sunt mai ridicate la nivelul fundului și porțiunii sale verticale. În afara bulei gazoase subdiafragmatice, partea inferioară a stomacului retractată, dă organului un aspect în virgulă sau pâlnie. Alimentele masticate, ajunse la cardia în jeturi sacadate, îndepărtează pereții corpului stomacal, căzând în regiunea fundică sub efectul greutății lor. Pereții gastrici se mulează pe conținut și stomacul capătă o formă caracteristică în J. Pe măsură ce se efectuează umplerea gastrică, apare o strangulație mediogastrică generatoare de unde peristaltice. Dacă ingestia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
presimțire rea, se întoarse acasă în fugă... la căpătâiul Axiniei. Chipul femeii căpătă o concentrare ciudată. - Cum te simți, Xenia?! își întrebă nevasta. După câteva clipe, abia, în tăcerea chinuitoare din odăiță, veni ca o poruncă, glasul ei stins și sacadat, în loc de răspuns: - Antoane... să ai grijă de fată, să ai grijă de fată, pentru că eu..., și alunecă într-un somn adânc, fără capăt. Pădurarul, înspăimântat, se tot întrebă: „Ce‟nseamnă vorbele aestea?“, simțind cum i se clatină mintea. Un val
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătut? Cine-a mânat indienii, De-au înălțat, Acele temple-mamut?! Doresc de la fiecare Dintre voi-fie mic, fie mare Mie, celui mai tare Din...Istorie, Mărire ! Închinare ! Și...Glorie ! Cei mai mulți oarecum l-au...crezut; Dar când l-au aclamat Cu ecou sacadat... Biciul nefixat, a... căzut În...noroi! Fiind rupt și călcat În picioare de cai, de oameni și boi; A venit țăranul, conducătorul, L-a zărit în noroi, i a...dat cu piciorul, Zicându-i cu ,,socoteală'' Înaltă Și cu voce
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mele orizontul nălucea în coasta pădurii fugisem din propria viață după ani întregi de evadări nereușite se înfigeau maci în ochii mei iar pleopele încercau să tragă cerul sub ele ca să-l ferească de înserare sufletul nu dăduse alarma respiram sacadat doream să emigrez (dincolo de granițele propriilor gânduri) o nouă existență un alt scenariu două trei planuri scrijelite în palmă cu unghia degetului arătător sufletul m-a ajuns din urmă spre seară nu i-am auzit pașii stăteam cu mâinile sub
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Nici nu știu de ce eu mai sunt Încă aici. Presupun că pentru a fi atent În caz că ucigașul se Întoarce la locul crimei, i-am spus astfel Încât să-i trezesc speranțele. — O, Doamne, credeți că s-ar putea să revină? respiră sacadat puștiul. Mi-am strâns buzele: — Cine știe? i-am răspuns, deși eu unul nu auzisem niciodată de așa ceva. O să mă uit totuși pe aici. Mersi, apreciez gestul. — N-aveți pentru ce să-mi mulțumiți. Avea dreptate. Nu era mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
urcat iarăși în camera mea și m-am prăbușit în așternut. O zdrențuială acră și pâsloasă de vise m-a însoțit până dimineață. . .."Cîte nopți pentru o singură dimineață!" Scriu de mână, prima dată după atâția ani în care zgomotul sacadat al mașinii mele de scris mă izola și, asemenea cartonașului pe care-l privește cel ce se autohipnotizează, îmi fixa conștiința în zona precisă a fabulației. în locul unui covor mecanic împletesc acum, cu o răbdare maniacală, un covor manual de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un rânjet care parcă își bătea joc de brutalitatea la care fusese supus trupul. Știam că zâmbetul acela îmi va rămâne întipărit în minte până la moarte. Am ridicat privirea. M-a luat cu frisoane și respirația mi-a devenit brusc sacadată. Colegii au trecut pe lângă mine și mi-a ajuns la urechi o amestecătură de voci: „Nu-i nici o afuristă de urmă de sânge...“ „Asta-i cea mai oribilă crimă comisă împotriva unei femei pe care am văzut-o în șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din L.A. le vindea federalilor ponturi fierbinți, pentru ca ei să poată iniția anchete legate de evaziuni fiscale. Însemnări scrise de mână - numere de telefon, nume și adrese - umpleau marginile foilor și am recunoscut scrisul lui Fritzie. Am început să respir sacadat și m-a fulgerat un gând: șantaj. Fie îi strânge cu ușa pe gangsteri pe baza informațiilor din restul dosarelor, fie le vinde ponturi despre vizita iminentă a federalilor. Escrocherie. Caz de înșelăciune deosebit de gravă. Furt și deținere ilegală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aude. Deodată, lovesc cu mâna În ceva tare, mă prind cu putere, Înșfac lacom un obiect, mă țin cu amândouă mâinile, respir cu jăratec, plămânii Îmi ard, Îmi iau foc; filmul de imagini existențiale devine mai lent, Încetinește ritmul acela sacadat, fulgerător, recunosc malul, e aici la câțiva metri; de ce nu, cred că voi putea să-l ating chiar acum. Ce trebuie să fac ca să reușesc? Mă odihnesc puțin, sunt În mijlocul vâltoarei Încleștat de o salcie smulsă de ape. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
New York? - Exact. - Bine. Cred. - Mai demult, ai lucrat pentru un om pe nume Erick Weir, nu-i așa? întrebă Sellitto. Din nou un moment de tăcere. Apoi bărbatul de la celălalt capăt al firului începu să vorbească pe un ton foarte sacadat: - Domnul Weir? Păi, da. Am lucrat. De ce? Vocea trăda nervozitate, iar tonul era foarte ridicat. Vorbea ca și cum ar fi băut zece căni de cafea. - Ai idee pe unde ar putea fi acum? - Dar de ce mă întrebați despre el? - Am vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
n-ai știut? A urmat o pauză lungă. O clipă Emmy crezu din nou că s-a întrerupt legătura, dar apoi auzi respirația greoaie a lui Leigh. — Te simți bine, scumpo? Leigh? Se auzi din nou respirația, de data asta sacadat. — Oh, sunt bine. Doar niște palpitații. Probabil din cauza emoțiilor, știi? Emmy apăsă telefonul mai tare la ureche, sperând să audă niște chicoteli pline de entuziasm, cum fac fetele când tocmai s-au logodit, dar ea știa prea bine. Leigh nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
depozitul Întreprinderii Combustibilul, la locomotiva cu aburi care face manevre cu vagoanele de marfă, În curtea fabricii de ulei, ce frumoase sunt vagoanele cisternă, ce gros e fumul negru al locomotivei, care devine el din ce În ce mai alb, când ca o respirație sacadată lovește aerul și când trenul de persoane care merge la Oltenița se pierde În zare cobori pasarela privind cu grijă dar și cu spaimă deschizăturile dintre trepte prin care zărești În jos abisul șinelor de unde urcă spre tine mirosul iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
noapte care să te ducă acasă, privești sufocat la imaginile acelea tulburi transmise de pe lună, miza este mare, patru metri de stofă de lână, promiși de o mătușă, dacă o să ajungă vreodată omul pe lună și prinzi momentul acela, ritmul sacadat al roților de tren În tunel te Îndeamnă la somn și exact În clipa În care Neil Armstrong coboară din modul pe solul lunar, adormi, și clipa aceea urmărită de milioane de oameni ție nu-ți dezvirginează retina căci dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
stea acolo câteva minute, inundată de sentimentul de rușine, În timp ce Butoiaș Îi făcea Testul Papanicolau. I se părea că trebuia să-i explice cum ajunsese timbrul respectiv acolo, dar când Încercă, tot ce ieșea din gura ei era o bâlbâială, sacadată și dezordonată de jumătăți de propoziții. După trei gafe În trei zece minute, umilința ei era totală și abia mai putea să lege două cuvinte. Surprinzător, Butoiaș s-a descurcat admirabil În acea situație. O bătu prietenește pe mână Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dincolo de motoscaful lui Lodolo cu marginile albe pe apa întunecată. Nu, nu mă simțeam înconjurat de suflete în suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut curajul... Ea s-a tras să scape de îmbrățișarea mea, respiră sacadat, continuă să mă alunge. Mă ridic, îi caut privirea. Acum mâna ei se desprinde de jos, se apropie de chipul meu și mă mângâie. Iar când mâna aceea, rece ca piatra pe care stătuse, se oprește pe obrazul meu, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și eu cu privire la Jurnalul Annei Frank, fără însă a vedea piesa. —A fost minunată, spunea Madeleine acum. Minunat nu este un cuvânt pe care soția mea îl folosește în mod obișnuit și puteam să îmi dau seama din tonul ei sacadat și din felul cum stătea la masa din bucătărie, cu spatele drept, în timp ce fetele își mâncau cina, că o parte din ea era încă la Cort Theater, privindu-i pe Joseph Schildkraut în rolul lui Otto, pe Gusti Hubert în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
gândindu-se că s-ar putea să-l disprețuim că e ruinat și definitiv ratat. De aceea nu mai voia să-l vedem. Apăsarea pe pedale, respirația care, din pricina efortului de a mă ține alături de fratele meu, avea un ritm sacadat izgoniseră gândurile și spaimele, lăsând în urmă doar o pulsație roșie care îmi invadase creierul și trupul și-mi provoca o durere alternantă în șolduri. Faptul că tata nu mai voia să ne vadă ne speriase mai mult decât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care solicitau prezența autorului la rampă Începuseră la galerie, preluate cu entuziasm de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri, dar cele două grupuri aveau motive complet diferite pentru a dori să Îl scoată la vedere. Aplauzele continuau. Strigătele sacadate deveniră mai insistente. Îl văzu pe Alexander șovăind, aruncând priviri spre culise. Cu siguranță că nu va face prostia de a-l expune pe Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când și când. Pe 27, asistenta o cheamă pe dna James, căci ritmul repirației pacientului a devenit neregulat, dar criza trece. Pe 28, nu mai poate mânca. La patru după-amiaza, În timp ce afară se lasă Întunericul, Începe să respire scurt și sacadat. Doctorul Des Voeux, care se află În Încăpere Împreună cu Alice și cu copiii ei, spune Încetișor: — E sfârșitul. Dar nu este, nu Încă. Rudele adunate În jurul patului sunt epuizate fizic și emoțional. Așteaptă ca finalul inevitabil să vină odată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect și condimentate cu înjurături în polonă, celelalte într-o limbă oficială, sacadată și scurtată la lungimea unui stânjen, unele al căror motor era infidelitatea și altele pe care abia mai târziu aveam să le înțeleg ca istorii în care era vorba despre tăria spiritului și despre jalnica slăbiciune a cărnii. Toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gri-deschis, ci în maro-căcăniu, cu „curul cu mâner“ pe capetele tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă, despre jalnica josnicie și viclenie a unei clici de ofițeri aristocrați, despre un atentat împotriva Führer-ului mult iubit și care, din fericire, dăduse greș, și despre răzbunare, o răzbunare nemiloasă, despre „stârpirea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]