677 matches
-
obligația de a-l înștiința despre aceasta pe propriul Ierarh al locului. § 3. - Can. 293 - Parohul își va aminti că trebuie să ofere botezaților și nebotezaților, catolicilor și necatolicilor, prin conviețuirea cotidiană și atenția sa, exemplul unui serviciu cu adevărat sacerdotal și pastoral și că trebuie să dea mărturie de adevăr și de viață în fața tuturor și, ca bun păstor, să-i caute și pe aceia care, cu toate că sunt botezați în Biserica catolică, se abțin de la primirea sacramentelor sau, mai mult
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
Kapilavastu, aproape de actuala frontieră dintre India și Nepal. Potrivit tradiției, tatăl lui Buddha era conducătorul unei formațiuni tribale numite Sakya. Încă de la nașterea lui Gautama, un vizionar important din regiune, Asita, i-a prezis pruncului un destin proeminent în sfera sacerdotală. Tatăl lui Buddha are însă într-o zi un vis în care își vede fiul părăsind palatul ca sihastru așa că decide să îl protejeze de realitatea ostilă care l-ar putea indispune și l-ar putea determina să aleagă calea
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
explicația acestor lucruri. Aceasta și multe altele, învățând Deceneu pe geți, prin știința sa, a strălucit în mijlocul lor ca o adevărată minune." (Getica;XI;69—70) " În felul acesta Iordanes ne înfățișează seriozitatea și priceperea cu care cel puțin clasa sacerdotală privea preocupările științifice, iar mai departe "pe bărbații cei mai de seamă și mai înțelepți pe care i-a învățat teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite divinități și sanctuare, făcându-i preoți și dându-le numele de pileați"" (Getica
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
lui Dyonisos — și că toată preoțimea dacică l-a sprijinit în acest act extraordinar. Ca mare preot și vicerege, apoi el însuși rege, Deceneu a dispus de o dublă autoritate, morală (stârpind viciul beției) și politică (organizând triburile și casta sacerdotală). Deceneu înfăptuit o profundă reformă socială și religioasă a poporului geto-dac, celebră în lumea antică. A impus sobrietatea și cumpătarea, a cerut poporului "ascultarea de porunci" ca efect al educației prin dreptate, geții fiind recunoscuți, după Herodot, ca fiind "cei
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
în ochi am fost nevoiți să ajungem la această dureroasă condamnare a lui. Însuși Iisus Christos, Domnul nostru, împotriva căruia rostește blasfemii, a definit prin vocea acestui preasfânt Conciliu că Nestorie este exclus de la demnitatea episcopală și din oricare colegiu sacerdotal”. Sinodul a elaborat următoarele documente: Cele șase canoane ale sinodului sunt: În paralel cu acest sinod, Ioan al Antiohiei a convocat un sinod propriu. În urma celor două sinoade ținute, ambele grupări au trimis delegații la împăratul Teodosie al II-lea
Conciliul de la Efes () [Corola-website/Science/301446_a_302775]
-
Ficino s-a identificat chiar cu Orfeu, compunând după propriile spuse imnuri orfice și acompaniindu-se la un instrument asemănător cu lira. Unul din precursorii empirismului, Francis Bacon, prețuiește la Orfeu după modelul patristic capacitatea de a stăpâni natura. Trăsăturile sacerdotale ale eroului trac se contopesc cu cele ale unui maestru stăpân pe arta sa în capitolul „Orpheus, or Philosophy” din opera sa din 1607, "De sapientia veterum". Arta cântului este astfel interpretată ca un act normativ, care este necesar pentru
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Rușii staroveri din România, indiferent dacă este vorba de urmașii adepților lui Filip Pustosvvjat (1672-1742), deci despre (fi) lippovani sau despre urmașii adepților lui Ignat Nekrasov (1660-1737), deci despre cazacii nekrasoviști, indiferent de aparteneța acestora la un cult sau altul, sacerdotal sau nonsacerdotal, le este proprie o triplă dispersare demografică, conform lingvistului Victor Vascenko: enclave rurale, cartiere orășenești și enclave mixte în care predomina lipovenii. În total, circa 70 de așezări pe teritoriul României de astăzi. În ultima sută de ani
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
Secolul al II-lea î.Hr. până în secolul II d.Hr. Apariția proprietății private a determinat diferențierea socială după avere care a condus la stratificarea societății dacice și la apariția claselor sociale "Tarabostes (Pileati)" si "Comati". Primii reprezentau aristocrația militară și sacerdotală, iar ceilalți producătorii liberi, marea masă a populației (agricultori, meșteșugari). Stratificarea socială a fost însoțită de apariția primelor triburi și uniuni de triburi, conduse de șefi militari, Regi. Principalele triburi daco-getice sunt: Fiecare trib stăpânea un teritoriu cu o așezare
Regatele dacice () [Corola-website/Science/298618_a_299947]
-
de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateucului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Dintre personajele Bibliei ebraice Moise este singurul
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
În plus, anul nu mai începe toamna dar primăvara (asemeni anului mesopotamic din acea perioadă). Ostraka de la arad atestă cât se poate de clar că această schimbare a calendarului a fost și în Țara Israel înainte de exil. Exilul și redactarea sacerdotală a textelor din acea vreme nu fac altceva decât să confirme această schimbare fundamentală a calendarului. Într-adevăr, a început să se folosească apelativele babiloniene a diferitor luni: nisan, iyar, sivan, tammuz, av, elul, tișri, marchesvan, casleu, tevet, șevat și
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
av, elul, tișri, marchesvan, casleu, tevet, șevat și adar; intercalarea unei luni suplimentare se realizează - în general - la sfârșitul anului adăugându-se a doua lună adar: weadar. În epoca exilului influența astronomiei mesopotamiene s-a făcut simțită clar asupra redactării sacerdotale, care acordă mare importanță datărilor; între altele dă și numărul de zile al anului solar indicând viața „patriarhului” Enoh de 365 de ani (cf. Geneză 5,23). Se pare că în Babilon, pe la 480 î.e.c., a fost fixat ciclul
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
în cărțile târzii (cf. 2Macabei 11,21.30.33.38; Tobia 2,12): Distro; Xantico; Dioscurințio. Pentru aceeași perioadă scrierile de la Qumran, în suluri precum: Cartea lui Enoh etiopiană, Cartea Jubileelor ș.a., transmit un calendar total diferit stât de cel sacerdotal cât și de cel seleucid: în mod esențial era un calendar aproape în întregime solar, compus din 364 de zile bazat pe ritmul săptămânii; anul avea 52 de săptămâni, împărțite în 3 trimestre de 14 săptămâni fiecare cu luni a
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
și mărturia Bisericii Ortodoxe Române. Munca sa teologică la noi a fost substanțială și prezența sa a fost o binecuvântare” (21 iulie 1988). Reîntors în România, la 30 august 1988, a revenit la Mănăstirea Sinaia, unde și-a reluat activitatea sacerdotală și muzeografică, finalizând redactarea tezei de doctorat. După nouă luni petrecute în acest prestigios așezământ călugăresc, pe care-l iubea nespus de mult și-l numea ,paradis pământesc”, patriarhul Teoctist l-a numit, la 9 iunie 1989, preot slujitor la
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
asupra cărții sale, după care, în cinci capitole le dezvoltă: "Concepție și viziune / Evoluție / Creația / Expresia / Polivalența poeziei culte". Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
român Vasile Erdeli-Ardeleanu. A fost numit cancelar și protocolist al cancelariei episcopale. La 19 noiembrie 1845, a fost numit capelan la Macău (azi Makó, în sud-estul Ungariei), iar la 7 decembrie, din același an 1845, având o pregătire și calități sacerdotale superioare, a fost trimis, la Institutul „Sfântul Augustin” („Augustineum”) din Viena, unde a obținut titlul de doctor în teologie, în anul 1848. Revenit la Oradea, la 31 iulie 1848, tânărul preot, doctor în teologie, Ioan Vancea, a fost numit arhivar
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
care au supraviețuit. Este o colecție de 1028 imnuri vedice în sanscrită, cu 10.600 versuri în total, organizate în zece cărți (sanscrită : „mandale”). Imnurile sunt dedicate zeităților Rigvedice. Cărțile au fost scrise de către înțelepți și poeți aparținând unor grupuri sacerdotale diferite, de-a lungul unei perioade de 500 de ani, pe care Avari o consideră de la 1400 î.e.n. până la 900 î.e.n., dacă nu mai devreme. Conform lui Max Müller, bazându-se pe dovezi interne (filologice și lingvistice), Rigveda a fost
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
Zoroastru, 628-551 î.C.) a fost profet, coordonator al religiei din Iranul arhaic și zeu, sau, după unele izvoare, personaj istoric zeificat care a propovăduit o doctrină apropiată de vechiul dualism pers, devenită religie autonomă (zoroastrism) și a instituit casta sacerdotală a magilor inițiați. Sursele grecești, deși abundente, sunt incerte, vehiculând o anecdotă pseudomitologică și confundând date controlabile. e amintit de Herodot (Istorii I, 131 și urm), Platon (Alcibiade I) care-l numește fiul lui Oromazdes, Plutarh (Despre Isis și Osiris
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
și haham basha al Ierusalimului, Avraham Haim Gaggin, a numit pentru întâia oară în fruntea evreilor din Yaffa ( 122 ca număr în 1839) un rabin - pe Yehuda Halevi Mi'Ragusa (din Ragusa, Dubrovnikul de azi, 1783 - 1879). Acesta, pe lângă funcția sacerdotală, a fost și primul proprietar evreu al unei livezi de portocali în Yaffa. Sub conducerea lui evreii din oraș beneficiază de deschiderea unei noi sinagogi și școli. De asemenea se înființează un cimitir pentru a-și înmormânta morții, care până
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
cinstea acestor evenimente Casa Judecății din Ierusalim (în ori Beit Din), numită și Sanhedrin, a ordinat pe lângă Purim, Festivalul Luminilor care poartă numele Hanuka și Festivalul Eliberării care poartă numele ebraic, Ieșua. i au stabilit o nouă dinastie regală și sacerdotală evreiască - cea a Hasmoneilor (ebraica: "Hashmonaim") și au reușit să pună temelia unui nou regat independent al evreilor (sau iudeilor) pe teritoriul Palestinei istorice (Țara Israel) extinzând granițele Pământului lui Israel. Aceste granițe au dăinuit până în anii cuceririi romane și
Macabei () [Corola-website/Science/306890_a_308219]
-
popoarelor care vorbeau limbi indo-europene, iar în prezent popoarelor indo-iraniene Ascet - Sihastru, pustnic; persoană care își impune o viață simplă, aspră și retrasă, deși trăiește în societate Ascetism - Renunțarea la binefacerile vieții de zi cu zi Brahman - Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma Ceylon - Denumirea antică a teritoriului pe care în prezent se află statul Sri Lanka Combativ - Care susține cu tărie și cu perseverență o idee sau un punct de vedere Cotropit
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
este reprezentat de două ori, de o parte și de alta a altarului, păzit de un serafim, împărtășind cu pâine la stânga și cu vin la dreapta. Ritualul este, urmând tradiția, amplificat prin dimensiunile exagerate ale episcopilor, în bogatele lor veșminte sacerdotale cu polystavrion, ținând în mâini rulouri desfășurate pe care sunt scrise rugăciuni liturgice și adorând Amnosul, simbolizat prin Hristos copil culcat pe patenă, acoperit și păzit de arhanghelii Mihail și Gavriil, pictat pe glaful ferestrei din axul altarului. Sacrificiul este
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
spiritual. Considerat protectorul asceților, el disprețuiește ierarhia socială, fiind venerat de membrii tuturor castelor. Vishnu este păstrător al ordinii cosmice, simbolizând supremația castei brahmanilor, stabilitatea socială și bunăstarea. Interpretând diferit "Vedele", unii hinduși săvârșesc ritualuri din perioada vedică, alții ritualuri sacerdotale sau idolatrizează zeități ale hinduismului medieval. Astfel, fiecare adept este fidel unui zeu la care se închină zilnic, dar face apel și la alte zeități, atunci când trebuie să depășească anumite obstacole în viață. În lumea contemporană, hinduismul trece printr-un
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
un fel de zeu printre oameni), astăzi „maestru” (nu guru). Brahmanilor li se pretindea să cunoască temeinic conținutul cărților sacre, să aibă o conduită morală impecabilă, fiind întreținuți de stat în calitatea lor de sacerdoți în serviciul intereselor comunitare. Funcția sacerdotală le asigura privilegii sociale (scutiri de taxe și impozite), nu puteau fi pedepsiți prin tortură sau condamnare capitală. Singurele pedepse erau tunsul părului și excluderea din castă. Inițierea brahmanică se făcea la 16 ani prin tunsul ritual. Majoritatea aveau o
Castă () [Corola-website/Science/302418_a_303747]
-
în cercurile științifice și, în 1754 devine profesor de Logică, Metafizică și Limbă greacă la Universitatea din Reggio, de unde este chemat în 1760 la Universitatea din Modena, unde predă Filosofia precum și Matematica la Colegiul "San Carlo", intrând într-un ordin sacerdotal. Timpul liber și-l dedică problemelor de Biologie, în special teoriei "generației spontane", susținută în acea vreme de preotul catolic englez John Turberville Needham și de naturalistul francez Leclerc de Buffon, și - după patru ani de muncă asiduă - publică lucrarea
Lazzaro Spallanzani () [Corola-website/Science/299002_a_300331]
-
caracterul de unic mântuitor al Bisericii Catolice, de asemenea neagă importanța invocării și cultul Fecioarei Maria și al sfinților, infailibilitatea papei și autoritatea supremă a episcopilor, consideră ca fără valoare jurămintele preoților și călugărilor - în acest sens nu recunosc caracterul sacerdotal al organizațiilor monahale. Protestantismul nu recunoaște sistemul celor șapte sacramente ale confesiunilor catolice și ortodoxe, considerând că există numai două sacramente: Botezul și Împărtășania. Neagă învățăturile despre purgatoriu, valoarea sacrificiului, al hramurilor și pomenelilor, al absolvirii generale, al meritului faptelor
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]