1,550 matches
-
tehnologii moderne și cu consum ridicat de resursă umană care încarcă prețul final al produselor și reprezintă în medie aproximativ 30% din valoarea acestuia. În funcție de complexitatea produsului realizat, numărul operațiilor de asamblarea poate fi foarte mare. De exemplu realizarea unui sacou bărbătesc implică aproximativ peste 100 de operații în care timpul de potrivire corectă a detaliilor reprezintă 25% din totalul operației de asamblare, având în vedere că durata medie a operației de coasere este de aproximativ 20 secunde. Deoarece operația de
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84096_a_85421]
-
pentru ocuparea unui loc de muncă la o societate care se ocupa de servicii de telecomunicații pentru Sky și Vodafone. Rezultatul a fost pozitiv. Pentru prima dată de când am venit în Italia aveam un loc de muncă fiind îmbrăcat în sacou, cravată, aveam un contract și cărți de vizită... Ulterior, în cadrul acestei firme am fost trimis să mă ocup de cărțile de credit. M-am îndrăgostit rapid de noua slujbă și am decis să mă autoperfecționez, am urmat mai multe cursuri
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
un veac. Să fie chiar Virgiliu ? s-a întrebat, făcându-i-se pe loc un dor nemaipomenit de frate-său. Dar când a des- cuiat grăbit ușa, surpriza a fost și mai mare. — Iosy ? ! — Cristi, prietene, și bărbatul elegant, în sacou și panta- loni negri, a sărit imediat să-l îmbrățișeze. — Iosif, Dumnezeule ! Dar tu nu trebuia să fii la Paris ? — Amice, așa găsești să mă întâmpini ? glumește el. — Ei, nu, nu... Doar că nu m- așteptam să te văd... — Păi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
am în buzunare. — Și sticlele de vin ? — Una pe fiecare mânecă. — Bun, bun ! Când prinzi momentul și nu te vede nimeni, le scoți și le bagi în trăsură, jos aici, sub scaun. Și să-ți dai și paltonul jos și sacoul, ia, Sachi, dă-ți și tu paltonul. — Paltonul meu bun ? — Haide, c-o să avem nevoie de toate ! Pune-l aici, să-l aibă Cristi la îndemână. Uite, îl las și eu pe-al meu. Tu, Cristi, iei orice ai nevoie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
scoțându-i de pe traseu pe bogătașii de la herghelie. — Bine, mă, Cristi, bine, mă ! Aida ! ! ! Brusc se aude o împușcătură și un glonț lovește fundul trăsurii. — Băi, ăștia-s nebuni, trag ? se albește deodată Pribeagu. — Lăsați-vă jos ! Cristi, vezi în sacoul meu ! — Unde ? — În interior, e un revolver mic. Încarcă-l și trage și tu la intimidare, dacă se mai apropie. — Doamne, și dacă-i nimeresc ? Mai bine-i nimerești tu decât ei pe tine, râde Fernic în hohote, înainte să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
acum șapte ani, și astăzi mi-ați spus exact același lucru. De aceea eu v-am adus, și se îndreaptă spre plasele de lângă ușă, o haină superbă de blană, un colier de diamante și, poftiți, scoate din buzunarul interior al sacoului, poftiți un portofel plin, cât să vă permiteți orice capriciu. Sunt bani de o casă aici, dacă asta vă doriți, sau orice altceva, sunt mulți. Nu îndeajuns totuși, dar mulți. Eu, oricum, datorită dumnea- voastră fac atâția bani într-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
buni. Este și motivul pentru care va fi arestat pentru indecență în timpul regimului lui Ion Antonescu, care se apropie tot mai mult de putere. Însă până la acele zile întunecate, în maga- zinele bucureștene se puteau găsi pantofi ŕ la Malagamba, sacouri cu revere mici a la Malagamba, pantaloni ascuțiți la gleznă și cu manșetă sau cămăși cu croială a la Malagamba, iar nu în ultimul rând școlile de dans încep să-și facă reclamă, anunțând în ziare și pe afișe, scris
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cât mai neglijenți, își cumpără pantaloni care să nu acopere întreg piciorul, ci să le pună în evidență ciorapii tot mai colorați, poartă cravate ori prea mari, peste curea, ori prea mici și înguste, de preferat de altă culoare decât sacoul în carouri sau pantofii din piele, cu bot lat și cu talpă extrem de groasă, care scârțâiau. Pentru noii adolescenți, costumele scumpe, elegante și rafinate ale lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez sau Zavaidoc încep să pară tot mai bătrânicioase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
pentru prima dată la Roata lumii, ultimul loc unde faima și succesul îi zâmbiseră, înainte să-și piardă averea, iar sănătatea să înceapă să i se degradeze. Câtă eleganță și cât rafinament, câtă boemie și dragoste putea simți în materialul sacoului său, care-i emana amintiri ce parcă fuseseră un vis. Și-a aranjat cravata, și-a luat perechea de pantofi care încă lucea și și-a lustruit-o cu o cârpă, apoi a împachetat toate lucrurile rămase în geamantan. Era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
distribuite, între altele, și prin Universitate ... și prin Secția de învățământ. De la Universitate m-am ales cu un pachet de alimente (împărțite cu frații mei deveniți temporar ieșeni), iar de la Secție cu câte un articol de îmbrăcăminte: eu cu un sacou și un coleg al meu de facultate, Pavel Constantin, pedagog și el la Școala Normală, cu un pantalon. Nu conta că cele două articole, ambele de bună calitate, erau desperecheate ... ci noi eram desperecheați ... eu mai înalt, el mai scund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
comisie și să-l bage în Cartea Recordurilor, dar destul ca să-i bage în draci pe toți care-l cunoșteau. Cu pantalonii mai era cum era, că-i cumpăra mai mari și-i purta suflecați pe dinăuntru. Problema era cu sacourile, că a cumpărat unul nou primăvara, vara nu l-a purtat, că a fost tot timpul arșiță, iar când să-l îmbrace toamna, nu-i mai venea. Toate astea însă n-au însemnat nimic, până ce a ajuns la 1,85
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
senzația de orbire. În bănci, așezați după o ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Și-a ridicat pantalonii În viteză și a scos douăzeci de dolari. Am pus cinci cutii pe masa din bucătărie. - Cred c-o să le scot din cutii, a zis. Prea voluminoase. A-nceput să-și vîre siretele În buzunarele de la sacou. - Nu cred că se perforează așa, a zis. Auzi, te sun din nou Într-o zi, două, după ce le plasez pe astea și mai fac rost de bani. Și-a potrivit pălăria pe craniul asimetric și-a adăugat „Pe curînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să vă las În necaz. Așa că acum scutiți-mă. Uite rețeta și nu mai veniți. În ziua următoare Roy s-a dus iar. Cumnatul doctorului era acolo ca să apere onoarea familiei. L-a apucat pe Roy din spate, de gulerul sacoului și de curea, și l-a azvîrlit afară, pe trotuar. - Data viitoare cînd te prind pe-aici, pe capul doctorului, a zis, n-o să mai fii capabil să pleci pe picioare. Peste zece minute a venit Herman. Cumnatul tocmai Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
străzile din jur și uneori traversează jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
E mai bine să ne vedem așa, singuri. ZÎmbetul lui avea ceva ambiguu sexual. - Nick nu e deloc un tip OK, a continuat Doolie. S-a ridicat și mi-a dat patru dolari. - Te deranjează dacă „decolez” aici? a-ntrebat, scoțîndu-și sacoul. Nu mai auzisem expresia asta la nimeni. O clipă, cu mintea razna, am crezut că-mi face avansuri. Și-a aruncat sacoul pe canapea și și-a suflecat mînecile. I-am adus două capsule și un pahar cu apă. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
continuat Doolie. S-a ridicat și mi-a dat patru dolari. - Te deranjează dacă „decolez” aici? a-ntrebat, scoțîndu-și sacoul. Nu mai auzisem expresia asta la nimeni. O clipă, cu mintea razna, am crezut că-mi face avansuri. Și-a aruncat sacoul pe canapea și și-a suflecat mînecile. I-am adus două capsule și un pahar cu apă. Avea ustensilele lui, lucru pentru care i-am fost recunoscător. L-am urmărit cum Își găsește vena, apasă și Își trage mîneca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unei doze nu sînt spectaculoase. Dar spectatorul care știe la ce să se uite poate observa acțiunea imediată a mărfii În sîngele și celulele altui consumator. Însă la Doolie n-am putut detecta nici un fel de schimbare. Și-a pus sacoul la loc și a luat țigara care fumega În scrumieră. M-a privit cu ochii lui albaștri și limpezi, care păreau să n-aibă deloc profunzime. Arătau ca de sticlă. - Să-ți spun ceva, a zis. Faci o mare greșeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mă duc să fac cura la Lexington și am nevoie de bani de autobuz. Plec În seara asta. Imediat ce-am apărut la orizont, Doolie s-a desprins de ceilalți și a alergat spre noi cît putea de repede, scoțîndu-și sacoul sport În două culori. În picioare avea un fel de sandale - sau papuci. - Dă-mi patru capsule pentru sacoul acesta, a zis. Am stat la bulău douăș’patru de ore. Doolie bolnav era o priveliște respingătoare. Învelișul personalității sale dispăruse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ce-am apărut la orizont, Doolie s-a desprins de ceilalți și a alergat spre noi cît putea de repede, scoțîndu-și sacoul sport În două culori. În picioare avea un fel de sandale - sau papuci. - Dă-mi patru capsule pentru sacoul acesta, a zis. Am stat la bulău douăș’patru de ore. Doolie bolnav era o priveliște respingătoare. Învelișul personalității sale dispăruse, dizolvat de celulele lui flămînde de drog. Vintre și celule, galvanizate Într-o activitate scîrboasă, de insectă, păreau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Într-o activitate scîrboasă, de insectă, păreau pe punctul de a-și croi drum În afară. Fața-i era Încețoșată și de nerecunoscut: zbîrcită și, În același timp, umflată. Gains i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Închidem prăvălia. - Măiculiță! Mi-a răspuns el. Vă-nțeleg. Sandale! Izzy a cumpărat șase capsule și i-am mai dat două capsule lui Bart Bătrînu’, care se căra la Riker’s pentru cura de treizeci de zile. Bill Gains examina sacoul cu un ochi expert. - Face ușor zece dolari, a zis el. Știu un croitor care o să mi-l aranjeze. Era puțin rupt la un buzunar. - De unde-l are? - Zice că de la Brooks Brothers. Dar e genul care ar zice despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea pielea netedă și arămie. Băiatul și-a dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Întîlnit cu avocatul, l-am Întrebat pe trăgător dacă vrea să ia cina cu mine și ne-am dus la un restaurant pe San Juan Létran. Trăgătorul m-a-ntrebat care-i povestea mea și i-am spus-o. Și-a-ntors reverul de la sacou și mi-a arătat o seringă Înfiptă pe partea interioară. - SÎnt pe marfă de douăș’opt de ani, a zis. Vrei să iei? *** Există un singur dealer În Mexico și acesta e o ea: Lupita. E În branșă de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dacă stau să mă gîndesc, nu pot să-nțeleg cu precizie de ce anume. Am coborît din taxi, am făcut cîțiva pași pe stradă și-am intrat În bar. Tipul stătea sprijinit de tejghea, cu spatele și umerii slabi strînși În sacoul gri. S-a-ntors spre mine cu o față lipsită de expresie. - Ieși afară În fața mea! am zis. - De ce, Bill? a-ntrebat. - Dă-i drumu’! Mișcă! Am scos revolverul de la centură, armîndu-l În timp ce-l scoteam, și i-am proptit tipului țeava În burtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]