928 matches
-
aur, pierde orice căldură animală, trecând direct în spiritual și cristalin. Icoana aceasta a unui erotism mai înalt - căci totul, totul era simetric, și trebuia să te prăbușești mai întîi în crevase de carne, pielițe și mucilagii ca să ajungi la sacralitatea plăcerii - mi se revela acum, barocă și mișcătoare: doi tineri goi privindu-se-n ochi într-o vale plină de flori. 104 Nu mă mai interesa prea mult cine erau cei doi adolescenți (căci nu erau cu adevărat Savin și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
problema mea, în ce fel secolul XXI mai poate promova pictura religioasă și cum se vor mai închina oamenii în fața acestor icoane, Radu crede că se vor putea picta icoane și pe calculator și spune, pictura religioasă și-a pierdut sacralitatea încercând să-și păstreze forma, asistentul de grafică, Voicu, în mănăstiri mai trăiesc anonimi pictori de icoane, dar pictura religioasă trăiește astăzi destinul limbii latine și al celei slave de acum câteva veacuri, se mai folosește încă limbajul pictural în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Pe mal, Împăratul îi trimisese pe soldații germani, care vegheau stând într-un cerc tăcut. Comandantului lor, lacul nemișcat, înconjurat de păduri adânci, îi evoca ritualurile zeilor săi aflați departe, dincolo de fluviul Rhenus; împărți ordine oamenilor săi cu o anumită sacralitate, iar aceștia se supuseră, cuprinși de aceeași emoție misterioasă. Ma-ne-djet se afla lângă punte, pustie, fără lumini. Luna nu se ridicase încă de după buza craterului, dar lumina cerul. Marea corabie de aur îi capta reflexul pe dale, balustrade, metopele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
invadator și respirația câinelui care se vârâse la locul lui, sub divan. Începeam să mă obișnuiesc cu întunericul și să disting formele mobilelor, bibelourile negre și profilul șemineului pe perete. Părea un altar închis. Pentru că pe întuneric casa avea o sacralitate a ei și o delăsare a ei. Ea exista în absență, exista mult mai mult. Ultima oară o târâsem pe divan. Nu ne privisem niciodată. M-am aplecat să caut locul în care între brațul divanului și spătar își înăbușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând, a ceea ce se va numi estetizarea, autonomizarea și heterogenia literaturii: „Ieșită din sfera sacralității dominante, literatura poate să se cultive și să se gândească, tot mai liber, pe sine și pentru sine, să se deschidă spre cât mai multe valori” În același timp, laicizarea introduce în literatură un principiu de contestare, de critică, ideea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fapt care își va pune amprenta și asupra fenomenului literar. Astfel literatura sacră devine definiția centrală a literaturii medievale. Este accepția „oficială” a Evului Mediu, consacrată prin totalitatea izvoarelor scrise religioase și oficiale. Efectul este recunoașterea unanimă și solemnă a sacralității primordiale și substanțiale a literaturii. Cartea sfântă devine prototipul absolut al tuturor cărților. Specifică epocii medievale este recunoașterea divinității ca arhetip al creatorului, respectiv al poetului. Poetul inspirat exista și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
scrierilor sacre. De importanță capitală se dovedește, în acest sens, teoria sensurilor: literal, alegoric, moral și anagogic, punctul de vârf al literaturii critice medievale. Putem concluziona că Evul Mediu nu este numai perioada în care ideea de literatură - centrată pe sacralitate și cultură - devine omogenă și stabilă, ci și o perioadă de diversificare analitică precizându-și întreaga terminologie de bază. I.4. Specializarea De la Renaștere înainte situația se schimbă. Definiția literaturii devine mai tehnică, mai savantă. Se poate vorbi de începutul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Procesul de laicizare spirituală și culturală se reflectă și în terminologia literară. Sub presiunea noului context cultural sensul de bază a literaturii sacre se complică și se laicizează. Alături de cultura sacră a bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este foarte important. Putem vorbi de o adevărată „sanctificare” a studiilor literare. Apare, precum la Erasmus, ideea de literatură ca formă de pietate. Literatura nu poate fi concepută decât în primul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cunoașterea istorică. Tocmai de aceea, "nimic nu poate fi la o nație mai scump decât începutul său, numele ce-l poartă, pământul pe care lăcuiește" (Aaron, 1835, p. v). În privința începutului, care la Aaron este învăluit într-o aureolă de sacralitate, poporul român își are obârșia în coloniștii romani, de la care moștenește până astăzi, în ciuda prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să mai vorbim de impactul psihologic asupra persoanei și a cadrului său familial și social. Lupta pentru viață este legitimă și din punctul de vedere al medicinii și din punctul de vedere al teologiei creștine, dar până acolo unde atinge sacralitatea. Chiar dacă Mircea Eliade, de exemplu, admitea integrarea sacrului În profan, inversul nu este admis, pentru că viața este creație, destin și cale către mântuire, iar limitele ei scapă de cele mai multe ori rațiunii umane. Iar când vorbim despre fatalitate și destin fac
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
lui Dumnezeu, ci viclenia diavolului, prin care ni se blochează contactul cu adevărata realitate. El ignoră că, prin cuvânt, omul depășește mediul natural în care trăiește și fără de care el ar fi înghițit de acest mediu, aidoma animalelor. Ieșirea din sacralitatea logosului duce la același triumf al lui zombie, ca și în cazul exceselor postmoderniste asupra cărora ne-a atenționat Alain Finkielkraut. De aceea, Zerzan iese din ethosul transmodernist pe care pretinde a-l sluji, postându-se la antipodul acestuia. Transmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ambele societăți (modernă și tradițională) își folosesc abilitatea de schimbare pentru a deveni transmoderne, rămânând neschimbate în același timp, părțile ecuației fiind foarte importante aici, căci metamorfoza trebuie produsă, apoi acomodată, pe când principiile de bază ale tradiției, sursa identității și sacralității rămân aceleași". Astfel, un viitor transmodern apare ca o intensificare a tradiției într-o nouă formă de modernitate, capabilă să respecte valorile de viață tradițională. De aceea, comunitățile tradiționale, indiferent din ce parte a lumii, nu mai pot fi privite
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
unui număr mai mare de relații afective sau chiar a ipostazei de celibatar. În acest context, așa cum observa J.C. Kaufmann (apud Aubry, 2005, p. 130), „căsătoria nu mai este evenimentul fondator al cuplului”. Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile axiologice au traversat modificări de fond, iar perspectiva
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
unui număr mai mare de relații afective sau chiar a ipostazei de celibatar. În acest context, așa cum observa J.C. Kaufmann (apud Aubry, 2005, p. 130), „căsătoria nu mai este evenimentul fondator al cuplului”. Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile axiologice au traversat modificări de fond, iar perspectiva
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Ilarian" : Curând după aceea ai trecut În Italia, adecă În acea țară pe al cărei pământ luase și Georgiu Șincai XE "Șincai" aspirațiunile și... chiar primele informațiuni autentice... despre originea națiunii. Italia va dobândi astfel, În conștiința ardelenilor, o dublă sacralitate, o Îndoită calitate de tărâm inaugural, conferită, pe de o parte, de strămoșii latini, pe de altă parte, de eroii mitizați ai Școlii Ardelene. 4. Tărâmul clasicității Revenind la imaginea patriei originare, a vestigiilor latine, putem alătura acestei teme o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru locurile și monumentele clasice este unul În general eliberat de conjuncturi exterioare; el le cultivă În mai mare măsură pentru valoarea lor intrinsecă, fără legătură cu obsesiile ideologiei naționaliste. Această Italie clasică primește și ea, În conștiința ardelenilor, atributul sacralității; Cipariu XE "Cipariu" , venit la Como pentru „clasicitatea locului”, Îl numește „sfânt loc”. Nu mai este Însă vorba de o sacralitate națională, ci de una estetică și culturală. Imaginea Italiei clasice implică lărgirea perspectivei temporale și tematice, incluzând și aspecte
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
valoarea lor intrinsecă, fără legătură cu obsesiile ideologiei naționaliste. Această Italie clasică primește și ea, În conștiința ardelenilor, atributul sacralității; Cipariu XE "Cipariu" , venit la Como pentru „clasicitatea locului”, Îl numește „sfânt loc”. Nu mai este Însă vorba de o sacralitate națională, ci de una estetică și culturală. Imaginea Italiei clasice implică lărgirea perspectivei temporale și tematice, incluzând și aspecte exterioare Antichității latine. Cipariu XE "Cipariu" sărută, la Como, țărâna pe care o călcară nu numai „picioarele Pliniilor, Ceciliu poeta”, dar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ideea de destin survine obligatoriu. Valer Butură, În Cultura spirituală românească, definește cultura spirituală prin raportare la cultura materială și ajunge la concluzia că există Între cele două o strânsă interdependență. Un exemplu În acest sens ar fi credințele În sacralitatea inițială a pământului, care s-au păstrat și În obiceiurile din ciclul vieții: nașterea pe pământ, depunerea copiilor pe pământ după naștere ori la botez, Îngroparea morților În sânul pământului etc. Implicarea destinului În riturile de construcție ne Îndrumă spre
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Adam și Eva (simbol al păcătuirii); mărul Cântării Cântărilor ce reprezintă fecunditatea Verbului divin. Mărul e un simbol al vieții și al dragostei. În colindele românești și În obiceiurile populare, pomul de măr sau ramura de măr sunt Încărcate de sacralitate. Mărul este numit pomul vieții, arbore cosmic, mireasa Își Împletește cununa din flori de măr. «Flori albe de măr» e o incantație magică de promovare a primăverii. Un Împărat, care a atins vârsta de 68 de ani, adică viața jumătate
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
măreție, de edificiu simbol, cât și prin certe calități artistice în redarea imaginii iconice a Sfintei Parascheva (prezentă pentru prima dată pe o medalie și având o notă specifică de expresivitate, care îl pune pe contemplator în contact vizual cu sacralitatea). Reflectarea medalistică actuală a Bisericii „Trei Ierarhi”, o ilustrăm cu o realizare din anul 2002 (bronz aurit, 75mm). Aceasta marchează împlinirea a 360 de ani de la Sinodul ținut la Iași, în 1642, este inițiată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
personalității I.3 Rolul școlii în dezvoltarea creativității elevilor I.1 Introducere Misterul creativității „acest act al excelenței și demnității umane a fascinat spiritul uman din timpuri imemorabile. Timp îndelungat apropierea de universul creației s-a făcut cu sfială și sacralitate, nereușind să se ridice valul ei de taină” (J. S. Bruner). Este cunoscut și acceptat faptul că în prezent, omul trebuie să facă față suprasolicitării și exploziei informaționale, dezvoltării tehnologiilor și a mijloacelor de comunicare în masă, problemelor de mediu
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
rădăcinile icoanei. În secolul al XIX‑lea, pictura icoanei și‑a urmat cursul, urmând vechile scheme conservând întreaga pregnanță religioasă până când puterea partidului comunist va opri în toată Rusia crearea acestor opere stingând fascinantul moment al întâlnirii între artă și sacralitate. Încet‑încet, se întrezărește o redescoperire a icoanei adevărate. În 1830 este deja evidentă (fie din partea intelectualilor, fie din partea clerului) o im‑ plicare sinceră în arta religioasă. Episcopii în mod special, promulgă legi care apără canonicitatea icoanei și în cele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ceva cu totul diferit de profan. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propune termenul de hierofanie în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. De fapt, sacrul și profanul constituie două modalități existențiale asumate de către om de‑a lun‑ gul istoriei. Ca și spațiul, există și un
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a da și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]