1,527 matches
-
Se făcuse după amiază când el ajunse pe plajă. Era ca de obicei pustie. S-a uitat de jur împrejur, printre stânci, dar n-a zărit nimic. A înotat ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu brânză. Undele mării se răsfrângeau într-un clipocit melodic, iar apa albăstruie licărea ușor peste pietre. Codrin părea toropit de soarele arzător în mijlocul unui peisaj atemporal parcă. Razele soarelui îl învăluiau ușor, stârnindu-i erotismul. Ar fi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sau halucinează nu suferă? întrebă bărbatul pe un ton jurnalistic, dispus să se instruiască. Și totuși tonul lui conținea un mugure de sarcasm, gata să înflorească. — Păi, să luăm, de pildă, halucinațiile, spuse Weber. „Să luăm“ sună mai degrabă ca „salam“. Descrise sindromul Charles Bonnet - pacienți cu leziuni pe calea vizuală în urma cărora orbesc cel puțin parțial. Pacienții cu Bonnet aveau deseori halucinații intense. Cunosc o femeie care se pomenește adesea înconjurată de desene animate. Dar sindromul Bonnet e comun. Atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de strigătul lui Petre Roman despre Corneliu Coposu sau Ion Diaconescu cum că s-au demascat în ianuarie 1990. Alte gropi pe șoseaua integrării: Ion Iliescu și furia lui statornică față de proprietate, mai apoi mineriadele, ura de prin lozincile cu salamul cu soia și cu vinderea țării pe un pumn de dolari. Și câte și mai câte. Până și actualul președinte a fost, pe vremea Convenției Democrate, între 1997-2000, alături de lupta pe care o dădea viteazul angrosist de cereale Triță Făniță
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Lanark, privind amîndoi cum Noakes își desface geamantanul și pune totul pe cuvertură: o cutie de brînză cu vaci roșii și cîmpuri verzi pe etichetă o bucată mare de ciocolată învelită în foiță de staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu. A fost mult prea cumsecade. — Da, e bun, dar pariez că el nu vindecă pe nimeni. Asistentele aduseră prînzul și le spuseră să-l ia și să nu le mai aducă mîncare. Lanark și Rima mîncară un sfert din salam, puțină brînză și cîteva smochine; apoi o ajută să meargă pînă la baie, unde se îmbăie iar el o spălă pe spate. Se întoarseră în pat, băură coniac și se sărutară aproape adormiți. Argintul începea să-i strălucească sub piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
regiment, am spus că mama e pe moarte și mi-au dat drumul de sâmbătă după amiază până luni dimineața...“ Așa a început în sâmbăta următoare Anabasisul lui Constantin, de unul singur. În drum cumpărase câte ceva de mâncare. Hrană rece, salam, brânză, pâine... * O colonie de termite a atacat, amenințând să devoreze, o parte a șarpantei catedralei din orașul italian Siena. 14. La ușa lui Poenaru a bătut degeaba. Nu i a răspuns nimeni. Dar, cum dinăuntru se auzea muzică ritmică
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
După un timp, Constantin a scos pachetul cu alimente. I se făcuse foame. Fetele și-au întrerupt brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-a vrut să meargă, s-a întins pe divan. ...I se părea că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de aceea a școlii. Din punct de vedere al limbii mai întîi, de vreme ce foarte adesea acești copiii vorbesc o limbă străină în familie. Însă un alt motiv este și discordanța cu valorile școlii: laicitatea și egalitatea între sexe, de exemplu. Salamul slab și strada modei Băcănia "La produsele din Auvergne" de pe strada Lappe este apreciată de noua populație a vechiului foburg Saint-Antoine. Este una dintre cele mai vechi prăvălii din Bastille. A fost renovată în 1931, dar de atunci nu s-
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
una dintre cele mai vechi prăvălii din Bastille. A fost renovată în 1931, dar de atunci nu s-a mai atins nimeni de ea. Produsele vin aici direct de la ferme. Autenticitatea și savoarea lor este pe gustul noilor locuitori. Dar salamul nu este compatibil cu siluetele subțiri care intenționează să rămînă astfel. Proprietarul "s-a conformat modei", după cum mărturisește el însuși. "Fac salam slab. Ăsta practic nu conține grăsime. Și asta pentru că pun în el carne degresată, nu pentru că e salam
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de ea. Produsele vin aici direct de la ferme. Autenticitatea și savoarea lor este pe gustul noilor locuitori. Dar salamul nu este compatibil cu siluetele subțiri care intenționează să rămînă astfel. Proprietarul "s-a conformat modei", după cum mărturisește el însuși. "Fac salam slab. Ăsta practic nu conține grăsime. Și asta pentru că pun în el carne degresată, nu pentru că e salam. Am adăugat în rețetă vin de Cahors. El înlocuiește grăsimea, e mai închis la culoare. La fel procedăm și cu brînza, așa că
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
salamul nu este compatibil cu siluetele subțiri care intenționează să rămînă astfel. Proprietarul "s-a conformat modei", după cum mărturisește el însuși. "Fac salam slab. Ăsta practic nu conține grăsime. Și asta pentru că pun în el carne degresată, nu pentru că e salam. Am adăugat în rețetă vin de Cahors. El înlocuiește grăsimea, e mai închis la culoare. La fel procedăm și cu brînza, așa că vînd brînză grasă slabă. Însă celui care vine din Auvergne nu-i convine. Nici brînza nu-i brînză
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
adăugat în rețetă vin de Cahors. El înlocuiește grăsimea, e mai închis la culoare. La fel procedăm și cu brînza, așa că vînd brînză grasă slabă. Însă celui care vine din Auvergne nu-i convine. Nici brînza nu-i brînză, nici salamul nu-i salam. Dar dacă vrei să faci vînzare aici în cartier, trebuie să încerci să te conformezi modei fără să denaturezi totuși produsul." În Goutte d'Or, strada modei bulversează ambianța urbană deja afectată de renovare. Sediile comerciale de la
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
vin de Cahors. El înlocuiește grăsimea, e mai închis la culoare. La fel procedăm și cu brînza, așa că vînd brînză grasă slabă. Însă celui care vine din Auvergne nu-i convine. Nici brînza nu-i brînză, nici salamul nu-i salam. Dar dacă vrei să faci vînzare aici în cartier, trebuie să încerci să te conformezi modei fără să denaturezi totuși produsul." În Goutte d'Or, strada modei bulversează ambianța urbană deja afectată de renovare. Sediile comerciale de la parterul imobilelor renovate
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
consensuală 131 Melanjul concretizat: fabulosul cartier al Améliei Poulain 132 Viața în mediu izolat a marii burghezii 138 Locurile de reședință ale membrilor Cercului Uniunii Interaliate 139 Casele-muzeu din jurul parcului Monceau 141 Corectitudinea rezidențială a cadrelor și profesiunilor intelectuale 143 Salamul slab și strada modei 144 Este mixitatea agreată? 146 VII. Parisul periferiei: o aglomerare? 154 Fortificațiile și zona 154 De la poarta Clignancourt la poarta La Chapelle: parcursul pietonului combatant 158 Bariera perifericului 161 Prestigiul adresei pariziene pînă la periferie 163
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pachete învelite ca niște cadouri în hârtii noi. Mezelarului i se spunea Pablo și era cel mai tânăr din grup. Omar nu putea să îl sufere, dar nici nu putea să-i arate asta. Îl suspecta că ar pune în salam și carne de cioară, de aceea nu se-atingea niciodată de darurile pe care le răsfira cu larghețe pe masă, la câte-o petrecere. Într-o seară, văzuse că nici Eleonor nu gusta din cârnații aduși de el, dar se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
două ferestre și șoptise în aerul de afară: „Eleonor, vino! Vino, fato, am să-ți descui ușa!“. Era prima oară de când avea un frigider în mansardă și se gândise că ar putea s-o ademenească. Mâța Eleonor nu gusta din salamurile lui Pablo, dar adora înghețata și peștele, feliile cu pateu și cu unt, abandonate de copii în grădină. „Vino, fato“, îi zise iar și chemarea lui, aproape conspirativă, se pierdu în boarea dulceagă care ajungea dinspre câmp. Mâța doar încetase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a lor, pe care noi nu o vom cuceri niciodată, doar o vom înfrunta“. Biserica mezelarului era gata și se înălța între case ca un aliment colosal, construit din sare, din apă și din membrane dezosate mecanic. Turnurile păreau din salam și cupola din șuncă presată, cu blaturi subțiri de grăsimi și nitrați care o făceau rozalie. Arăta comestibilă și duioasă, Omar o văzu pe ecran, iar copiii, care așteptau să înceapă Survivor, ziseră amândoi odată: — Uite-l pe Cârnăcior! Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
își amintească prea multe lucruri. În definitiv, erau doar hârtii, pe care le dădea, ca și ceilalți, pe obiecte: o altă mașină, un costum nou, un ceas cu brățară de aur masiv, altă mobilă în mansardă. Pablo umplea cârnați și salamuri și în alte orașe decât Capitala. Max-Dinte, încă un cabinet medical, Maradona avea acum cimitir, pe lângă crematoriu și morgă. Banii nu miroseau, dar cumpărăturile lor plătite cu bani erau alterabile: trebuia tot timpul schimbat ceea ce cumpărasei, altfel mirosul de vechi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în taruf: — E destul că m-ai căutat și ai vrut să vorbești cu mine cât am mai putut să-ți răspund... De câte ori trecea pe lângă Zet, Maradona șoptea: „Vedea-te-aș cal de dric!“ pe când mezelarul zicea scrâșnind: „Cârnați și salam să se- aleagă din crupa ta de piază afurisită!“. Se credeau amândoi urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
clanță precizînd: Casa are o singură ieșire. Azimioară se bâlbâi tulburat: ― Credeți că... ― Nu cred. Mi-e teamă! Schiță un salut vag și părăsi biroul. * Doru Matei rupea bucăți mari de pâine și băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le curețe, înghițea totul cu un fel de disperare lacomă. ― Nu credeam că mi-e așa foame... Trase un gât lung din sticla de coniac atunci desfăcută și continuă: Mă așteptam să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a dragostei și admirației mele nețărmurite Prolog Bagdad, aprilie 2003 Mulțimea se îmbulzea și mai tare acum, de parcă ar fi simțit miros de sânge. Se năpustiră prin arcadă și greutatea lor apăsă ușile înalte, de fag până când acestea se prăbușiră. Salam înainta odată cu ei. Nu avea de ales. Făcea pur și simplu parte din monstrul în mișcare alcătuit din bărbați, femei și copii, unii chiar mai tineri decât el. Formau un animal colectiv, care scotea acum un răget năprasnic. Dădură buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
animal colectiv, care scotea acum un răget năprasnic. Dădură buzna în sala spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
contactul cu podeaua. Sala, învăluită de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de un vacarm îngrozitor: zgomotul sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători trăgeau în lacătele care refuzau să cedeze răngilor. Salam observă doi bărbați bine îmbrăcați punându-se metodic pe treabă cu un echipament profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și buzunarele atârnându-i. Pulsul lui Salam se accelerase. În toți cei cincisprezece ani ai lui nu mai văzuse pe nimeni care să se comporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și buzunarele atârnându-i. Pulsul lui Salam se accelerase. În toți cei cincisprezece ani ai lui nu mai văzuse pe nimeni care să se comporte așa. Până acum câteva zile, toți oamenii pe care îi cunoștea se mișcaseră încet, cu capul plecat și privirile în pământ. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]