1,549 matches
-
licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. S-a întors cu spatele la ușă și și-a amintit, cu compasiune, de chipul desfigurat al lui Endō numai cu câteva clipe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme de salivă pe bot, semn că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe vine. Și-a acoperit fața cu mâinile și nu s-a mișcat o vreme. Tomoe stătea în spatele lui, privindu-i umerii, complet neputincioasă. Nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
privire lui Gaston, care stătea rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum. Adormise. Oboseala își spusese cuvântul după o zi de alergătură. Ce față de prostănac! Gura îi era întredeschisă și picături de salivă se prelingeau pe bărbie. Sforăia ușor. „Dacă s-ar întâmpla una ca asta, chiar am să-l omor?“ Nu voia, dar dacă împrejurările zilei următoare i-o cereau totuși, se gândea să tragă un glonte în gura aceea pisăloagă. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Și eu sînt Îngrozită. Și de ce mi se Întîmplă tocmai mie toate astea? De ce nu mi-am dat seama? Lisa și socrul meu. Vă mai amintiți ce Îndrăgostit era de ea În Franța? Vă amintiți cum rîdeam cu toții pentru că practic saliva de cîte ori dădea cu ochii de ea? Toate aceste lucruri Îmi revin acum În minte. În plus, a mai fost și discuția noastră de seara trecută. Nu-mi spusese ea oare că situația e complicată, că el e Însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spus. Și-a scuipat în palma mâinii drepte, pe care apoi mi-a întins-o. - Cuvântul tău creează sau distruge creditul familiei tale în orice loc. Mi-am scuipat și eu în palmă, și strângerea noastră de mâini, amestecându-ne saliva, a pecetluit formula pe care o auzisem de atâtea ori la taică-meu ori de câte ori încheia o afacere. - Asta e salivă dintr-o gură ce spune adevărul. Să mi se usuce gura dacă nu voi respecta făgăduința ce-o fac acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
creditul familiei tale în orice loc. Mi-am scuipat și eu în palmă, și strângerea noastră de mâini, amestecându-ne saliva, a pecetluit formula pe care o auzisem de atâtea ori la taică-meu ori de câte ori încheia o afacere. - Asta e salivă dintr-o gură ce spune adevărul. Să mi se usuce gura dacă nu voi respecta făgăduința ce-o fac acum. Igino a continuat: - Saliva ta să fie aur sau căcat în orice târg. Iar eu am pus capăt discuției. - Saliva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care o auzisem de atâtea ori la taică-meu ori de câte ori încheia o afacere. - Asta e salivă dintr-o gură ce spune adevărul. Să mi se usuce gura dacă nu voi respecta făgăduința ce-o fac acum. Igino a continuat: - Saliva ta să fie aur sau căcat în orice târg. Iar eu am pus capăt discuției. - Saliva mea o să aibă sunetul aurului pe tejghea, dacă Dumnezeu mă va ține în viață. Omul a plecat încântat. Gisulf a văzut toate acele gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
salivă dintr-o gură ce spune adevărul. Să mi se usuce gura dacă nu voi respecta făgăduința ce-o fac acum. Igino a continuat: - Saliva ta să fie aur sau căcat în orice târg. Iar eu am pus capăt discuției. - Saliva mea o să aibă sunetul aurului pe tejghea, dacă Dumnezeu mă va ține în viață. Omul a plecat încântat. Gisulf a văzut toate acele gesturi și m-a întrebat ce însemnau. I-am explicat. - Acum pricep ce voia să zică Arioald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atât de bine. - Cum se simte? Mi-a răspuns tot printr-o întrebare: - Ce suferință are Gaila? Reușind să mă stăpânesc, am luat o pană rotunjită și i-am rupt țeava. - Nu sunt medic. S-o fi înecat cu propria salivă. Rotari a clătinat din cap. - Nu ești medic, dar te-ai purtat ca un medic. Am căutat să fac pe inocentul și i-am răspuns: - Mici trucuri pe care le-am învățat de la Garibaldo. Și-a tras pe el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
umed și maieul pe care Îl purta pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi era greu să creadă că sediul partidului fusese Închis și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe vremea când se iubeau ca nimeni alții, iar el, pentru a-și arăta dragostea, nu știa să-și aleagă cuvintele, ci vorbea prin fapte. Și acum făcea la fel. De aceea băgă foaia În plic și Îl lipi cu salivă. Pe cutia poștală din Torre Gaia era lipită o etichetă alb-albastră. Scria că poșta se ridică la orele 11 și 17. Poșta rapidă este livrată În douăzeci și patru de ore. Avocatul Fioravanti avea să primească scrisoarea mâine după-amiază, cel târziu luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Da’ ce, ai făcut lobotomie? Miria scrâșni, clipind furioasă din ochi de parcă ar fi vrut să-i spună ceva. — Îl cunoști pe Jonas? spuse brusc. E fratele lui Yuri. Yuri era penultimul prieten al Miriei. Conform spuselor ei, săruta bine, saliva lui avea un gust bun, era prudent, folosea prezervativul și-ți dădea fiori. Valentina nu-și mai amintea din ce cauză Îl lăsase Miria. Îl privi fără urmă de interes pe băiatul acela atât de Înalt, Înțepenit lângă prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cinci ani. Își Înclină capul. Pe tavanul salonului erau o mulțime de fresce - nu pricepu ce reprezentau, dar albastrul acelui cer părea să o Înalțe spre infinit. Balonașul se sparse: pe vârful degetului Îi rămase doar o substanță vâscoasă, ca saliva. Își șterse degetul de tocul ușii. — Vreți să vă așezați? Îl Întrebă Maja pe Antonio, arătându-i pe canapea locul lăsat gol de cinica mamă de vreo cincizeci de nai, care se Îndepărtase cu o scuză. Copiii cântă karaoke, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întoarce-te la mine, nu pot să trăiesc fără voi. Ea se eliberase din strânsoarea lui și se ridicase, iar dintr-un autobuz oprit la semafor, ochii pasagerilor Îi urmăreau și ea simțea În gură gustul sângelui ei și al salivei lui, iar Antonio Îi răsucea brațul și o strângea și o durea și Îi repeta mereu Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma. Și ea se gândea că acesta-i bărbatul meu, de câte ori l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să facă pâine și bere. Mirosul Leei nu era un mister. Mirosea ca drojdia pe care o frământa zilnic. Avea mireasma pâinii și a bunăstării și - i se părea lui Iacob - a sexului. Se holba la această femeie gigantică și saliva. Din câte am auzit, n-a zis nici un cuvânt despre ochii ei. Mătușa mea Zilpa, a doua născută a lui Laban, spunea că își amintește tot ce i s-a întâmplat vreodată. Pretindea chiar că are amintiri despre propria naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nea Gică în persoană, când jucase în finală, și a întins mănușile către Janika, să și le pună, că o să-l apere de radiații, și atunci Janika a scuturat din cap că nu le vrea, scuipându-le, am văzut că saliva-i era roșie de sânge, și atunci nea Gică a scos un răcnet, nu s-a înțeles ce anume strigă, și i-a aruncat din răsputeri mănușile în plină mutră, după care a făcut un pas înapoi, pasând cu genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu binoclul la postul de observație, să prindă braconieri, în timp ce vorbea, am văzut că e palid de frică, soarele ardea așa de puternic, că mi se uscase gâtlejul, abia mai puteam să zic ceva, și atunci am scuipat pe jos saliva neagră și amară din gură, gândindu-mă la baioneta lui Prodan, și i-am spus lui Puiu că m-am săturat, dacă-i atât de căcat pe el, atunci numai de-al dracu’ o să urc eu, dar Puiu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a zis că ce m-agit, știu bine că nu pot să mă duc până nu ne dă Prodan semnalul, și atunci iarăși am simțit în gură gustul scârbos al cenușii de la dopurile de plută, dar nu mai aveam destulă salivă ca să scuip din nou, și am spus că Prodan, cu tot cu baionetă, poate să se ducă dracului, și m-am ridicat în genunchi și mi-am aruncat suflătoarea și muniția pe jos și m-am ridicat în picioare și, cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai ținea baioneta în mâna dreaptă, iar taică-su i-a zis să-și ceară iertare, apoi i-a tras cu putere un pumn în plex, Prodan s-a chircit de parc-ar fi dat la rațe, un fir de salivă neagră i se prelingea din gură, și atunci taică-su a mai ridicat o dată mâna, iar Prodan a făcut un pas înapoi și i-a cerut iertare, se vedea că acuși-acuși leșină, baioneta îi scăpase jos și se înfipsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
obraz să curme curgerea sîngelui după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat. O prinse delicat cu vîrful unghiei, simți rezistență și, Îndepărtînd buzele victimei, apoi maxilarele, extirpă treptat tot petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și Își reținu o Înjurătură, dîndu-și seama că ea nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faptul că În aceeași clipă Lucas aduna cu grijă de pe jos restul țigării de foi azvîrlite pe nisip, nu din grija ocrotirii mediului, ci cu scopul de a-l trimite la laboratorul PS pentru ca tehnicienii să compare ADN-ul din salivă cu acela al eventualelor fire de păr sau fragmente de piele găsite la bordul anexei. Marie se ridică văzîndu-l pe Christian care intra și nu se putu Împiedica să-l Întrebe ce voia Lucas. Faptul că ea Îl numea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt bătrân și bolnav și am văzut multe capete de osândit căzând în coș... Da, să știți că mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte și mi-au mulțumit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
toate ca două picături de apă? Nu vezi că nu mai poți deosebi calul de iarbă și pasărea de aer? Ești orb? Nu vezi că eu, de fapt, nici măcar nu-ți vorbesc, ci te împroșc doar cu mărgele verzi de salivă care-ți curg pe față? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL (Îl privește lung pe ARTUR; apoi se apropie de cei patru; îi privește în ochi.) Ce stați? N-ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL: Toboșar, covor, trompeți! (Se trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS (Privind în sus.): A trecut? PARASCHIV: A trecut. (Pauză; PARASCHIV scoate muștiucul, îl șterge atent de salivă; pune muștiucul la loc și continuă.) MACABEUS (Furios.): Las-o dracului de trompetă! (Pauză.) PARASCHIV (Se oprește.): Am să te omor. MACABEUS: Când?! PARASCHIV: Nu știu... Într-una din zile. (Pauză; PARASCHIV își lustruiește atent trompeta.) MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]