2,264 matches
-
și se rugau într-una la Domnul, să-l scape pe Artemie de vremea rea și de fiarele pădurii. Acum, că-l văzură trecând pragul casei, bucuria era mare. Artemie le povesti soției și copiilor cum mersese pe acea cărare salvatoare făcută de căprioare, chiar în miez de furtună! A doua zi, Katya povesti că văzuse cele două căprioare cum veniseră la stog, dar se uitau în jur, nu luau nici măcar o gură de fân din stog. Pesemne, știau că stăpânul
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
stog. Pesemne, știau că stăpânul nu este acasă, ceea ce le neliniștea. Dar acum, când Artemie și Katya ieșiră afară, să vadă zăpada - minune! Cele două căprioare, ca de obicei, veniseră la stog, și mâncau liniștite din fân! Referință Bibliografică: Cărarea salvatoare / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V, 14 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
absența lui, poeta simte că nu există. De aceea, își așterne pe chip voalul de speranță și pornește în căutarea visului propriu pe care-l convertește în visul celuilalt. Și astfel, visând împreună, trec peste orice obstacol într-o arcă salvatoare, gata pregătiți pentru a străbate oceanul lumesc, cu veșnicia drept cunună, spre țărmul abia întrezărit de la celălalt capăt. Visul, în viziunea poetei, simbolizează viața însăși. Tonul elegiac din poezia „Început de iarnă” - prefigurează vârstele scurse pe nesimțite. Poemul are nostalgia
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
cine știe dacă îl va lua vreodată. Considera doar, că trebuie să se pezinte, că era dator să facă asta, să înfrunte realitatea și să suporte consecințele. Ori, tocmai această atitudine se va dovedit a fi, în cele din urmă, salvatoare. Până să ajungă în Piața Romană și mai apoi în clădirea ASE-ului din strada Batiștei ceva anume, inexplicabil defel, i-a creat convingerea că va reuși să treacă, cu bine, de această încercare. Ajuns la sala de examinare a
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
curățătoria chimică. Știe asta, doar a șmotruit, în armată, dacă nu mii atunci sute de metri pătrați de mozaic. - Vezi că nu este curat ? Mai spală odată ! Albert caută, ca de fiecare dată când se află la liman, o soluție salvatoare. Neuronii, cărora prin fluierat le-a asigurat confortul, acum îl ajută. - Știți, acasă mama nu mă pune la nimic, nu mă învață să fac nimic. O spune parcă cu reproș față de mama lui după care continuă : Nu am de unde să
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
mâncarea, s-o plătesc, ba chiar și pe cea care ar urma s-o consum, eu nu mai muncesc absolut deloc ! - Nici eu ... - Nici eu ... au sărit, pe rând, ceilalți brigadieri. Descumpănit, inginerul a găsit, și-a închipuit el, replica salvatoare : - Adică face-ți grevă ?!... - Ba nu. Doar încingem un fotbal ! * A vuit toată tabăra. Brigadierii din echipa recuperatorilor de cabluri electrice îndrăzniseră să facă grevă ! Cei neimplicați așteaptă deznodământul. Tovarășul Patron i-a băgat pe inculpați în ședință. Albert nu
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
Uite ce este! Te trec mă, te trec. Dar să știi că la anul adică ce, anul ăsta dacă nu-mi știi, eu te las.... să știi că te las! Fețele membrilor comisiei s-au destins. Dl. Bâlea găsise soluția salvatoare împăcându-le conștiința. * A dat să treacă la locul său, lângă prietenul și colegul de bancă, Florin. Stânjenit, a priceput că nu mai puteau fi colegi de bancă, cel puțin o vreme, locul lui fiind ocupat. Nu putea învinui pe
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
ascultă de regulă câte trei elevi în fiecare oră. Până acum a fost ascultat unul singur. De fiecare dată când Albert este ascultat, invariabil urmează el. O parte din ființa lui este distrusă; mintea însă îi lucrează găsind o idee salvatoare: - Trage de timp, trage de timp! Albert a înțeles. Se ridică greoi, cu privirea împrăștiată pe cărțile și caietele aflate pe pupitru, părând a încerca să afle care este lecția ce trebuia pregătită pentru astăzi. Se joacă cu răbdarea profesoarei
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
decat dojenitor deșteptător al rutinei zilnice. Nu găsisem încă finalul povestirii și, probabil enervata de incompatibilitatea timpului acordat, încercam să las subconștientului problemă nerezolvata, în speranța unui amănunt prins că din zbor, o secundă aborigena, un surâs intelectual, o rezonanță salvatoare. Să încerc programul direct, fără prea multe erudiții desprinse din visare, să nu gândesc decât la reflexia luminii într-o zi cu densitate mare, eventual o reflexie totală, nu prea multe griji și refracții, simplu și confortabil, o problemă banală
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
surâs cald și o privire scânteietoare urmează simplei rostiri a numelui Regelui, iar aceasta vorbește mai mult decât un câmp de fraze cu nimic mai pline de sensuri! Un om de valoare, profesionist cert al televiziunii, un om iubitor și salvator al copiilor, un om inteligent ce-și cunoaște istoria necontorsionată de la regim la regim și-i respectă personalitățile care au făurit-o, dedicând Regelui iubire și reverențe, aceasta-i Alessandra Stoicescu! Iubirea și bunătatea produc spiritul și energia din care
ALESSANDRA STOICESCU. UN VULTUR ŞI-UN ZBOR, O IUBIRE ŞI UN ADEVĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366181_a_367510]
-
din glastră” („Fantezii nocturne”); micul habitat, spațiu de locuit și de meditație, dar și al unor posibile revelații „ne povestește/ despre găzduirea ce va să vină,/ prin¬zându-ne cu umor mințile-n clește” („Cort african”); mimica și gestica languroasă sunt salvatoare pentru „Femeia cu părul 6 petrol/ și sânii ca două lămâi” („Femeia torță”); deși dorită, creația este negată ab originem - „Vreau să mă trezesc în poziția facerii/ înlăuntrul meu soarele negru îngheață” („Al doilea coș¬mar al artistei”); iar silueta
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
la acei creștini atât de săritori, Flavius, soldatul roman, se mai întremă, și se pregătea să plece. Dar unde să plece? Părinții Halditei aflară că nu departe de cetatea dărâmată, cohortele romane își așezară tabără. Astfel că, Flavius, mulțumind gazdelor - salvatori ai vieții sale, dar mai ales inimoasei Haldita, - plecă să întâlnească cohortele oștirii sale. Celor din casa Halditei le venea greu să se despartă de ostașul roman, căci se obișnuiseră atât de mult cu el, văzând că are suflet curat
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
că un artizan, poeta coase scoarțe cu fire din cuvinte alese, căci doar cuvintele lumină, „în prag de mirare mă vor ascunde spre asfințit”. Discursul poetic frizează fabulosul existențial, ca un discurs la limita obsesiilor thanatice suportabile, poemele devenind psalmi salvatori. - DAN MOVILEANU PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII CULTURALE Până în acest moment, editura Armonii Culturale a inaugurat, cu noi titluri de carte, următoarele colecții (vor urma, cu siguranta, altele): A. ANTOLOGIS 1. Gheorghe A. Stroia (Adjud, Vrancea), Cristian Petru Bălan (SUA), Mariana Zavati
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CREVASA IUBIRII Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 774 din 12 februarie 2013 Toate Articolele Autorului prin crevasa înfriguratei primăveri reaprind iubirea. nestăpânită dorință m-am îmbătat de tine drog salvator. ascunsă în punga suspinelor, lacrima din polii topiți prelungire a coastei revarsă în cascade pe coapsele flămânde. aisberg de dor nu-mi cere monedă de schimb sevraj criogen. Referință Bibliografică: crevasa iubirii / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CREVASA IUBIRII de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352022_a_353351]
-
bine românului. Din toate aceste mici mostre de viață se poate alcătui o frescă istorică a stării de fapt a României și a locuitorilor ei, la începutul celui de-al treilea mileniu. Pentru unii români, sfârșitul li se pare soluția salvatoare de a scăpa de lipsuri și de sărăcie, așa cum evidențiază într-o epigramă Eugen Albu, intitulată: „În așteptarea apocalipsei”: „Sfârșitul lumii pentru noi / Eu cred că-i șansa cea mai mare / De-a nu mai fi flămânzi și goi.../ Și
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
Conștiințelor, a spiritului omenesc, spre împlinirea noii societăți deoumaniste: STATUL CIVIC AL LEGII! ESTE NEVOIE DE ACEASTĂ CALE! (Gheorghe Gârlea, G-ral. bg. ing. (r), București) ----------------------------------------------- Nota: În România a apărut, încă de anul trecut, doctrina inedită a DEOUMANISMULUI, singura alternativă salvatoare de la criminala înmormântare a speciei, pusă la cale și aflată în derulare galopantă prin globalizarea instrumentată de Oculta malefică mondială! Declanșăm astăzi expandarea acestei ideologii care s-a născut în mijlocul Europei fizice, în România care-a mai rămas!) -va urma-
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
Că într-o perpetua pedeapsă Mult prea puternică, prea aspră Spre a o mai putea rabdă. Piramidal focul acela În care chinurile înțelepților se perindau Și semne magice-mi făceau De mântuire. Piramidal focul acela dogorâtor Din poartă amfiteatrului Sapiențial, salvator. Elenă Armenescu Referință Bibliografica: Constantin Brâncuși - inițiat și sculptor al gândului și sufletului / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 557, Anul ÎI, 10 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elenă Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
anarhic, îndreptat împotriva rutinei, a gândirii și artei, a gustului estetic și moralei tradiționale. Se dorea instaurarea arbitrariul total, a neprevăzutului, se contrazicea totul, se nega totul... În schimb devenea din ce-în-ce mai credibilă credința într-un „nou” mai frumos, salvator... care să „refacă” arta, cultura și viața: „Și din a chaosului văi,/ Jur împrejur de sine,/ Vedea ca-n ziua cea dentâi,/ Cum izvorau lumine.” (Luceafărul, Mihai Eminescu) „Casa în construcție cu ramuri uscate, ca păienjenii, în schele/ Înălțate-n
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
burtica, Ne mai spurcam și noi, deh! la mâncare, Că popa nu știa, zicea bunica, Dar totul se făcea cu rânduială Și toate le-așezau la locul lor, Știau bătrânii bine, fără școală, Cum să-L primim pe-al lumii Salvator ... În miez de noapte, satu-n așteptare Biserica-ntr-o horă o strângea, Lumini se arătau pe la altare, Isus, Cristosul nostru, învia, Ne întorceam cu paște și lumină, Bunica ne dădea miel din cuptor, Iar ouăle-așteptau pe masa plină Sfințite în
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
stă la îndemâna oricui: un conglomerat de sentimente, dorințe, nostalgii, toate adunate din sipetele sufletului și așezate pe altarul gândului celui fără de seamăn, al dragostei pentru iubita răpită de îngeri... Și-atunci, ce mai este de făcut? Fără îndoială că soluția salvatoare vine din credință, fiind, de fapt, Lumina pe care cu toții o căutăm de multe ori bâjbâind printre resturi de suflete amorțite de dureri lumești: “Orbecăind, am rătăcit neștiutor/ pe cărările pline de neprevăzut, / rănindu-mi picioarele prin rugi / și prin
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
înfundă urechile cum face struțul care își bagă capul în nisip, poate să spună că n-a văzut sau n-a auzit ce se întâmplă dar asta nu oprește adevărul să se afirme. Ignoră evenimentul ca pe o binevenită circumstanță salvatoare. După ce a aprins vata, patriarhul aprinde și lumânările și, la ieșirea din mormânt, trece printre rândurile de credincioși și o oferă tuturor celor prezenți: El ține în mâini două torțe cu câte 33 de lumînări aprinse, numărul anilor pământești ai
LUMINA SFÂNTULUI MORMÂNT (II) de ION UNTARU în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345728_a_347057]
-
ca un artizan, poeta coase scoarțe cu fire din cuvinte alese, căci doar cuvintele lumină, „în prag de mirare mă vor ascunde spre asfințit”. Discursul poetic frizează fabulosul existențial, ca un discurs la limita obsesiilor thanatice suportabile, poemele devenind psalmi salvatori. (Dan MOVILEANU) *** „IUBIRI DE TOAMNĂ TÂRZIE” de Victor Burde (Alba Iulia) Deși, per ansamblu, registrul volumului este grav, precum un preludiu în fa minor, metafora creează tablouri virtuale atent creionate, împletind tristețea cu bucuria, zăpezile curate cu imaculatele flori de
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
Mă poartă pe brațe și dă-mi biruință Când drumul e greu și m-aplec deseori... Învață-mă Doamne să fiu lucrător Căci holdele iată...sunt gata Pe-altarul iubirii să ard cu mult dor, Să-Ți cânt osanale iubit Salvator Și-n ceruri primi-voi răsplata! Învață-mă Doamne să chem al Tău Nume Să caut Fața Ta tot mai mult... Când ziua s-a scurs și soarele-apune Din nou mă proștern implorând al Tău Nume... Învață-mă Doamne să
OMAGIU DIVIN 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352225_a_353554]
-
nu există o voință autentică pentru mântuirea noastră, iluziile-și găsesc prilejul să triumfe, în duhul nostru și în viața noastră. Sfântul Maxim va observa că „Este nevoie de voință” pentru realizarea mântuirii noastre, ca să sublinieze condiția esențială a valorificării salvatoare, de către creștin, a moștenirii harismatice a înfierii, pe care l-a primit de la Botez. Dacă voința noastră nu folosește moștenire harismatică, atunci acest om are numai iluziile că vrea să se mântuiască. De acum în colo, se luptă cu iluziile
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este alauatul care dospește preistoria unei hermeneutici,frământat de un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din În prag(In limine),analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]