641 matches
-
atît de mult J. Flavius dar numai după ce aceștia au pierdut confrunta- rea cu romanii pentru că înainte a fost și el adeptul curentului fanatic naționalist-re-ligios și a revoltei. Mozaicii îi considerau pe toți cei de altă religie, chiar și pe samariteni, spurcați și vrednici numai de dispreț și sabie și asta se găsește foarte explicit atît în Vechiul și Noul Testament cît și în manuscrisele descoperite la Marea Moartă unde ei clo- ceau conspirația împotriva romanilor și a întregului neam omenesc. Acest
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de a stăpîni lumea, ceea ce arată că ei nu reprezentau nimic pentru ceilalți în acele vremuri și nu au dat culturii lumii decît o mare minciună și puhoaie de venin. Dacă mozaicii își făceau adepți cu sabia(idumeenii și kutim/samaritenii) sau prin mutilarea unor nevinovați pe care îi găbuiau și le tăiau moțul bărbăției, în reli- gia egiptenilor s-au dus mulți greci de bunăvoie, ori au adaptat aceste culte obice- iurilor lor. Asta arată felul cum percepeau anticii religia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
teocrația ivrită nu s-a împotrivit infiltrării culturii elenistice. Dar regiunea era otrăvită și de multă suspiciune etnică și religioasă, întreaga Palestină era atinsă de boala unui fanatism și a unei uri maniacale. Iudeii dușmăneau și disprețuiau pe față pe samariteni conside- rîndu-i spurcați iar pe galileenii păgîni pentru că mulți dintre ei vorbeau o limbă străină de aramaică practicînd și o religie diferită iar etnic nu aparțineau neamului ivrit. După judecata iudeilor din acele vremuri toți străinii erau considerați spurcați și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fanatism religios al iudeilor împotriva celor care nu le împărtă- șeau ideile și scoate în evidență rolul școlii Didaskalia înființată de Filon în orașul egiptean, unde se instruiau fel de fel de sataniști în tainele întunericului mozaic. Și dacă pe samariteni i-a iudaizat cu sabia după ce le-a cotropit ținutul, acum foloseau o metodă mai puțin violentă împotriva galilor din Galileea dar la fel de eficientă. Geții s-au văzut nevoiți să-și apere coreligionarii și l-au trimis pe Ili să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
acestea?” întreabă discipolii. „Amin zic vouă, întrucât le-ați făcut unuia din acești frați mai mici ai Mei, Mie mi leați făcut’. Pentru ca exemplul să fie universal, indiferent de nație, și să unească într-adevăr toți oamenii, evocă pilda bunului samaritean care a îngrijit rana omului rănit, l-a adus acasă și l-a găzduit până și-a recăpătat sănătatea. Mai mult, lisus Hristos numește caritatea poruncă nouă „Să vă iubiți unul pe altul așa cum Eu v-am iubit pe voi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
testamentul lui Hristos privind succesiunea sa. Într-adevăr Apostolul Petru și-a îndeplinit misiunea încredințată de Hristos reușind prin predici, prin minuni, prin exemplul său personal (întocmai ca Iisus), să convingă lumea de adevărul creștin, începând cu evreii, continuând cu samaritenii, ca mai apoi refugiindu-se la Roma (din cauza persecuțiilor la care l-au supus autoritățile ecleziastice ale Ierusalimului) să continue cu păgânii imperiului roman. Sfârșește prin a fi martirizat de Nero în al 14-lea an al domniei acestuia (anul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Eminescu este fluerul prin care ciobanul își doinește jalea, este buciumul ce se înalță majestos și amenințător în zare, plîngînd durerea unui neam și prevestindu-i totuși viitor măreț. Eminescu este biciu de Crist în biserica profanată de venetici, este Samariteanul care vindecă plăgile de pe trupul unei clase prădate, schingiuite, însîngerate; poezia lirică a lui Eminescu este vibrarea coardelor acelei viori fără de-nceput și fără sfîrșit - sunete pornite din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din cele 270 de pagini
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fost considerate mai degrabă produse ale imaginației decît ale istoriei. Argumentele care susțin adevărul propriu-zis al Bibliei se leagă mai mult de precizia relatării Facerii sau de vîrsta lui Matusalem decît de existența reală a Fiului Rătăcitor sau a Bunului Samaritean. Chiar colegii baptiști ai lui John Bunyan, din secolul al XVII-lea, așa puritani cum erau, par să fi fost dispuși să accepte faptul că Peripețiile Pelerinului era o alegorie și nu o povestire adevărată. Totuși, unii dintre criticii săi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vrut să se asigure că mesajul său a fost recepționat și acceptat drept model pentru eficientizarea relației intime și adevărate - conjugale - cu Cristos care zămislește o mărturie autentică, din punct de vedere uman comprehensibilă și demnă de încredere: «Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”» (In 4,39) În măsura în care vom vedea în icoana samaritenei un model pentru viața consacrată, vom fi în stare să facem un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
spunând: „Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza”» (Fap 8,26). Autorul Faptelor Apostolilor este evanghelistul Luca, cel care în Evanghelia sa scrie descrie o altă «coborâre», de la Ierusalim la Ierihon, în parabola Samariteanului milostiv, la capitolul al zecelea. Calea evangheliei este această cale ce coboară de la Ierusalim, adică se înstrăinează de acele structuri religioase în care se aciuează mereu păgânismul care nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta reflexie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ca fiind Îndeplinite În contextele reale. Într-adevăr, există oameni al căror tipar acțional este descris nu de modelul substanțial al actorului rațional clasic, care Își urmărește doar propriul interes, independent de interesele celorlalți, ci, mai fidel, de modelul bunului samaritean, pentru care interesul propriu are drept componentă importantă interesele celorlalți. Problema este În ce măsură putem găsi mecanisme de selecție a agenților publici, după criteriul acestui din urmă tipar psihologic-comportamental? În cazul pieței, agenții de succes sunt cei care Întrunesc caracteristicile agentului
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
două sute de rebeli (Războaiele iudaice 2.75; Antichități iudaice 17.295). Procuratorul Tiberiu Alexandru (46-48 d.C.) i-a răstignit pe fiii răzvrătitului Iuda din Galileea (Antichități iudaice 20.1-0). În jurul anului 52 d.C., Quadratus a răstignit un mare număr de samariteni și iudei implicați în răscoala din timpul administrației lui Cumanus (Războaiele iudaice 2.241; Antichități iudaice 20.129). Procuratorul Felix (52-60 d.C.) a răstignit și el un mare număr de răsculați (Războaiele iudaice 2.253). Din cauza unei ofense, procuratorul Florus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sÄtgr hós estin Christòs kýrios... (Lc 2,11): „...vi s-a nascut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (BVA) La vremea redactării Evangheliei după Luca, aceste două nume - sÄter și Christós - erau deja uzuale printre creștini. În În 4,42, samaritenii îl recunosc pe Isus ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poate important să spunem că a nu-l înțelege pe Pinter e o mare bucurie. A vedea cât de alunecos este înțelesul lui înseamnă de fapt a te apropia de esență în ce-l privește". Poate se găsește un bun samaritean care să întemeieze o clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
casa lui Israel”, adică dinastia ce domnea în Regatul de Nord. Totuși, nu pare să fie întotdeauna așa. Salmanasar al III-lea îl numește pe Ahab „israelitul”. Mai târziu, Hadad Nirari, spre anul 802 î.C., va vorbi despre „Ioaș samariteanul”. Și Tiglat Pileser al III-lea va folosi aceeași denumire pentru Menahem spre anul 738 î.C. Pe de altă parte, este adevărat că Tiglat Pileser al III-lea se exprimă încă utilizând „casa lui Omri” în 732 î.C.
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și și-a extins hegemonia asupra întregii regiuni Siria-Palestina. În inscripția de la Calahu, Hadad Nirari afirmă că stăpânește toată regiunea, până la Edom și Filisteea la Sud. O stelă a aceluiași rege, găsită la Tell el-Rimah, menționează tributul plătit de Ioaș Samariteanul și de locuitorii Tirului și ai Sidonului către Hadad Nirari. Nici în acest caz Biblia nu amintește evenimentul. Despre regele Ioaș din Israel se vorbește destul de puțin (2Rg 13,10-11; 14,8-16). Cum explicăm tăcerea Bibliei față de aceste evenimente internaționale
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]