KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul atunci când trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele groase ale lui Tanaka, samuraiul simți că prin trupul solului curgea același sânge de samurai de țară ca și prin propriul său trup. Acel sânge de samurai de țară care avea să apere cu îndârjire pământul și obiceiurile păzite vreme îndelungată de strămoșii lor. Credința creștină... nu-mi place nici mie. Tanaka scoase un oftat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele groase ale lui Tanaka, samuraiul simți că prin trupul solului curgea același sânge de samurai de țară ca și prin propriul său trup. Acel sânge de samurai de țară care avea să apere cu îndârjire pământul și obiceiurile păzite vreme îndelungată de strămoșii lor. Credința creștină... nu-mi place nici mie. Tanaka scoase un oftat înăbușit. Dar să știi, Hasekura, eu am primit această însărcinare nu pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru că vreau să-mi primesc înapoi domeniul de la Nihonmatsu. Și tocmai pentru că îmi vreau înapoi pământurile... am răbdat și călătoriile pe corabie, și arșița din aceste ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La fel făcuse și samuraiul. Dacă vorbele seniorului Shiraishi și ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie înapoiate familiei Hasekura ca răsplată pentru călătoria asta grea. Dacă n-o să-mi primesc pământurile înapoi, murmură Tanaka parcă plângând, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Însă ca să-mi primesc domeniul înapoi... sunt în stare să mănânc și noroi dacă așa o să mi se spună. — O facem de dragul însărcinării, zise și Nishi de alături. — Matsuki zicea să nu ne facem creștini, clătină din cap cu încăpățânare samuraiul. Mie nu-mi place Matsuki, dar... nu pot să mă fac creștin... Porniră iarăși într-o lungă călătorie, de data aceasta către Madrid. Japonezii, carele și căruțele cu desagi înaintau în șir indian prin câmpia Andaluziei unde se întindeau dealuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ieșise, pentru o clipă, la iveală. Călugării de la mănăstire, dându-și și ei seama de acest lucru, nu s-au apropiat de odăile lor și nici n-au sunat clopotul ce bătea orele, ca să nu le tulbure somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
petreacă. Ascultă, îi zise seniorul Ishida zâmbind. Îți mai dăm o șansăsă-ți îndeplinești însărcinarea. De data asta voi avea grijă să-ți recapeți pământurile din Kurokawa. La gândul că trebuia să mai ia încă o dată de la capăt călătoria aceasta cumplită, samuraiul rămase fără aer. Dar își zise că asta era soarta lui, n-avea încotro, trebuia să i se supună. Ca și țăranii din vale era obișnuit de multă vreme să rabde și să se supună... După ce se trezi, trecu ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
supună... După ce se trezi, trecu ceva timp până să-și dea seama că nu era în Japonia, ci într-o mănăstire dintr-o țară străină. Ploaia cădea pe o fereastră dintr-o casă necunoscută într-un oraș străin. Era liniște. Samuraiul se simțea atât de singur și de părăsit, încât aproape că-i venea să plângă. În liniște, ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat pe marginea patului, iar alături de el, Ichisuke și Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta trebuie să fi început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea lor se scursese aproape un an și jumătate. Samuraiul își aduse aminte cum în urmă cu doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta trebuie să fi început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea lor se scursese aproape un an și jumătate. Samuraiul își aduse aminte cum în urmă cu doi ani pe vremea asta tăia lemne pentru foc împreună cu țăranii în fiecare zi în pădurice. Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură samuraiul aruncându-și privirea către fereastra aburită din pricina ploii. Dacă ne ducem la bun sfârșit însărcinarea aici, în capitală... după aceea nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea noastră. Cu mâinile pe genunchi, Yozō încuviință. — Dar asta numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea noastră. Cu mâinile pe genunchi, Yozō încuviință. — Dar asta numai dacă toate vor merge bine până la sfârșit... Pentru asta, senior Velasco ne îndeamnă să ne facem creștini... Yozō îl privi uimit. Samuraiul îl întrebă: — Tu... ce-o să faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
asta, senior Velasco ne îndeamnă să ne facem creștini... Yozō îl privi uimit. Samuraiul îl întrebă: — Tu... ce-o să faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută. Dar în vale își trăiau cu toții viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era unul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută. Dar în vale își trăiau cu toții viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era unul și același. Toate familiile își îngrijeau câmpurile la fel, plantau semințele la fel și petreceau sărbătorile la fel. La moartea cuiva, toți luau parte la înmormântare. Samuraiul își aduse aminte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era unul și același. Toate familiile își îngrijeau câmpurile la fel, plantau semințele la fel și petreceau sărbătorile la fel. La moartea cuiva, toți luau parte la înmormântare. Samuraiul își aduse aminte de un imn de slavă închinat lui Buddha Amida pe care unchiul său îl cânta uneori așezat lângă vatră și frecându-și piciorul rănit: „De când Buddha Amida a dobândit iluminarea Au trecut zece ere. Nimbul de lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ere. Nimbul de lumină izvorând din ființa lui iluminată Luminează întunericul lumii acesteia.” Întotdeauna după ce isprăvea de cântat imnul, unchiul repeta încet de nenumărate ori: „Laudă lui Buddha Amida, laudă lui Buddha Amida”. Apoi împăcarea i se așternea pe chip. Samuraiul parcă auzea în urechi glasul unchiului său. Da, în vale toți erau ca unul. El nu intona asemenea imnuri, dar nu putea să se lepede de credința venerată de tatăl și de unchiul său. Ar fi însemnat să-și trădeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
chipuri încordate. Le-am povestit ce mare înrâurire aveau aici, în Spania, hotărârile fețelor bisericești asupra politicii față de străinătate statornicite de curtea imperială. Dacă ar ieși bine confruntarea... — N-am de unde să știu, am zâmbit eu. Dar cred că niște samurai ca dumneavoastră s-ar avânta chiar și într-o luptă fără sorți de izbândă. La fel sunt și eu. — Senior Velasco, zise Nishi făcând un pas în față. Dacă vă este de folos... sunt gata să mă creștinez. La lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
prigoana. Ropotul ploii se auzi iarăși în încăpere. Păstrând tăcerea, episcopii ascultau propunerile lui Velasco. De dragul câștigului, japonezii ne vor îngădui orice, repetă Velasco. O dată și o dată ne vor încredința până și sufletele lor. Se auzea din nou răpăitul ploii. Samuraiul se așeză pe pat și dădu roată încăperii cu priviri zăpăcite. Camera aceasta era și ea la fel ca toate chiliile din nenumăratele mănăstiri unde au tot înnoptat încă din Nueva España. Un pat simplu și o masă simplă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pat simplu și o masă simplă pe care se găseau un ulcior de apă și un lighean. Pe zidul gol, un bărbat sfrijit cu mâinile bătute în cuie pe o cruce stătea cu capul căzut pe piept. „Un asemenea om...” Samuraiul era cuprins și de data aceasta de aceeași neputință de-a înțelege dintotdeauna. „De ce oare i s-or închina?” Își aduse aminte că văzuse odată un răufăcător în aceeași stare jalnică. Urcat pe un cal neînșeuat era târât pe străzile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ca și făptașul acela. Coastele îi erau ieșite în afară, pântecul supt de parcă nu mai mâncase nimic de multă vreme, în jurul mijlocului avea înfășurată doar o bucată de pânză și se sprijinea pe cal cu niște picioare ca două fuse. Samuraiul avea sentimentul că imaginea din perete semăna cu răufăcătorul acela. „Dacă eu m-aș închina unui asemenea om... ce-ar crede lumea din vale despre mine?” Se văzu în gând închinându-se acelui om și în clipa aceea îl cuprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
adâncul sufletului lor și negustorii de care s-au despărțit în Nueva España. Însă pentru a face negoțul cu Nueva España să meargă ca uns, au intrat în biserică, au îngenuncheat și au primit botezul de la străini. Când îi văzuse, samuraiul avusese un sentiment încurcat de dispreț amestecat cu invidie. Îi disprețuia pentru nemernicia de a-și vinde cu seninătate sufletul de dragul câștigului și îi invidia pentru îndrăzneala de a face orice pentru câștig. Însă acum Nishi Kyūsuke îi îndeamnă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de a face orice pentru câștig. Însă acum Nishi Kyūsuke îi îndeamnă să primească botezul nu cu adevărat, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea de soli. Fără îndoială nu avea să fie ceva din suflet, ci doar ceva de fațadă. Samuraiul știa că trebuia să se prefacă și el de dragul Stăpânului și al însărcinării sale. Știa, dar nu putea s-o facă. „Așa ceva nu pot să fac...” Să devină creștin însemna să-și trădeze valea. Valea nu era dar lumea celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pot să fac...” Să devină creștin însemna să-și trădeze valea. Valea nu era dar lumea celor ce trăiau în ea. Strămoșii, precum și rudele tuturor celor care trăiau acolo vegheau în taină asupra lor. La fel și tatăl, și bunicul samuraiului aveau să facă parte din valea aceea atâta vreme cât neamul Hasekura avea să existe. Aceste suflete stinse nu-i puteau îngădui samuraiului să devină creștin. Părintele iezuit Valente se ridică încet de pe scaun. Își înclină și el capul în fața episcopilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Strămoșii, precum și rudele tuturor celor care trăiau acolo vegheau în taină asupra lor. La fel și tatăl, și bunicul samuraiului aveau să facă parte din valea aceea atâta vreme cât neamul Hasekura avea să existe. Aceste suflete stinse nu-i puteau îngădui samuraiului să devină creștin. Părintele iezuit Valente se ridică încet de pe scaun. Își înclină și el capul în fața episcopilor și își împreună mâinile pe piept. Cu un glas puțin răgușit, începu apoi să vorbească: — Vreme de treizeci de ani cât am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]