1,327 matches
-
de tărâm fermecat, cu peșteri, stânci sălbatice și alte bazaconii. Visează cu ochii deschiși la gră dinile Hespe ridelor ori, cine știe, poate chiar la parcurile suspen date ale Semiramidei sau ale lui Syrus, regele perșilor. Izbește, înciudat, cu tocul sandalei în podea. Va stârni mânia zeilor și a oamenilor cu dorința aceasta nefirească de a schimba fața naturii și de a cultiva paradoxul. Auzi colo! Să îngemănezi freamătul Romei cu liniștea de la țărmul mării și să trăiești în interiorul unui oraș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vocea stilată a unui actor. — Nu e actor, o contrazice Antonia. Un libert de-al nostru va citi și pentru el, și pentru Livilla. Plancina și soacra ei se privesc interzise. Pupius își ține ochii fixați cu încăpățânare pe vârful sandalelor. Și Calpurnius tace, stingher. Nici unul din ei nu știe ce să spună ca nu cumva să pară șocat sau deplasat. — Scrisul nu vi se pare o ocupație demnă de o femeie din lumea bună? întreabă batjocoritor Agrippina. Se simte răzbunată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aur care se văd pe sub poalele ridicate nu se potrivesc cu statutul ei. Cu atât mai puțin papucii ornamentați cu broderii tot din aur. Își împreunează palmele într-un gest suprem de uimire. Pe Iuno! Nu a venit măcar în sandale! Antonia ce păzește? Ea n-are ochi să-i spună că așa îi ies și mai rău în evidență picioarele umflate de gravidă? Ce se întâmplă cu Agrippina? Parcă n-ar mai fi ea însăși. S-a tulburat la cap
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am luptat întruna, răspunde simplu călărețul. Prin toată Dalmația, de la Siscia la Burnum și apoi în sud. Ochii inchizitori ai instructorului zăbovesc asupra sabiei cu două tăișuri care atârnă de balteus-ul tânărului, pe partea dreaptă. Alunecă apoi în jos la sandalele deschise, cu tălpi groase, țin tuite, și curelușe legate strâns deasupra gleznei. Încuviințează imper cep tibil din cap. Încălțăminte solidă, extrem de rezistentă. Și legionarii o poartă. Fără discuție, caligulele sunt semnul distinctiv al uniformei soldățești. Le cunoaște bine, căci și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vocea îi trădează îngrijorarea. — Al doilea culoar la dreapta, mai apucă dresorul să spună înainte ca instructorul să și dispară după colț. Pusio îl urmează grăbit, nu înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă până la genunchi cu fâșii de in. Înlănțuie apoi din nou șireturile în jurul gambei. Iese pe culoar, însoțit de Seianus și de Lygdus. Coboară în fugă scările. Odată ajunși la parter, întreabă: — S-au adunat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pază cu lanțul de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus. Odată ajunși în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unul mai puțin probabil că nici nu mai contează. Să porți ceva frumos diseară, îmi place să mi te închipui într-o rochie neagră de mătase, croită în așa fel încât să ți se legene pe lângă picioare. Dacă ai niște sandale cu toc înalt și curelușe, poartă-le diseară și gândește-te la mine. Dacă stau însă bine să mă gândesc și dacă vremea la Londra este atât de proastă pe cât știu eu, probabil că te-ai simți mai bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a fost evident la coafor, care a trimis-o afară cu o freză atât de mare, că aproape trebuie să fie atentă când trece pe sub tocuri de uși. Poartă o bucată mică de pânză neagră pe post de rochie și sandale cu barete extrem de înalte. Sophie și-a prins părul într-un coc franțuzesc, cam ca al meu și s-a strecurat într-o rochie de cocktail neagră și scânteietoare, care sclipește și strălucește la fiecare mișcare. Arată că niște amărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea samuraiului se adeveri. Pe când solii împreună cu însoțitorii lor se plimbau prin piața indiană de lângă mănăstire, japonezul acela îi urmărea din apropiere. Printre indienii din piață erau și unii care purtau sombreros și sandale din piele precum spaniolii, dar cei mai mulți erau goi până la brâu, cu pletele lungi revărsându-se pe umerii vânjoși. Mărfurile întinse pe pământ, sporovăiala lor ciudată pe când își strângeau boccelele și se pregăteau de plecare - totul era neobișnuit pentru japonezi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și părul bine strâns la spate. Erau orientali. Dar nu putea spune din ce țară veneau. Purtau cu toții niște haine lungi care le cădeau până la picioare și erau încălțați cu un fel de șosete scurte și albe și cu niște sandale neobișnuite. Papa își dădea seama că unul dintre ei se plângea de ceva anume, dar nu înțelegea limba în care-i vorbea. Suntem japonezi! strigă Tanaka plin de înflăcărare. Suntem soli veniți din Japonia. Trei călugări încercară să-i îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din urmă. Și e Întreg, n-a pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis? Întrebă Margot. — Cică primul bivol s-a ridicat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treziseră și ei la viață auzind mișcare. Imediat Începu să se audă sunetul palmelor peste piele, moment În care Heidi scoase o sticluță de DEET cu concentrație 100% cu pulverizator, de care se folosi toată lumea cu recunoștință. Vera, care purta sandale cu talpă solidă, Își Întinse soluția și pe picioare și, fără să-și dea seama, produsul Îi dizolvă oja coral, apoi se mânji pe celălalt picior, din nou fără să-și dea seama. Puțin mai departe, dădură de un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi dacă am trimite o echipă de reporteri deghizați În simpli turiști care să obțină povestea la prima mână? O să-i dotăm cu aparatură care să pară demodată și ieftină, iar ei vor purta cămăși hawaiiene și șosete la sandale. Și o să umble de colo-colo cu hărți și ghiduri. Bun, și-acum pe cai! Deci ei erau cei pe care-i văzuse Harry când traversase holul Pagodei de Aur: vreo cincisprezece jurnaliști, fiecare felicitându-se În sinea lui pentru cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu sulfat de atropină și i-a sfătuit să și-l injecteze imediat în cazul în care apar semne de infestare cu gaz sarin. În drum spre stație, Hayashi a cumpărat de la un butic niște mănuși, un cuțit, scotch și sandale. Niimi, șoferul, a făcut rost de niște ziare pentru a împături pungile cu gaz sarin. Erau ziare de propagandă. Ziarul societății Soka bakkai, Seikyo Shimbun (Ziarul Învățăturilor Sfinte), și ziarul Partidului Comunist Japonez, Akahata (Steagul Roșu). „Nu-i așa că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dormit pînă i-a făcut lați la prima sa gazdă din perioada apostolatului, de bonomia directorului sub care se mai ascunde cîte o lecție de morală - nu în sens scholastic, deși tușa didactică nu lipsește, fie că este vorba despre sandalele care pun pe jar cumetrele satului. Și mai aduce ceva Gheorghe Bălăceanu: o ochire corectă și lipsită de încrîncenare asupra normelor administrative și morale macerate în comunism - termen despre care am aceeași constantă îndoială că acesta ar fi cel mai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
c-am auzât câ ari niști sandali cum nu s-o mai văzut șâ cum era disculțâ, li căutam sâ văd pi undi li-o ci pus ... Minunându-ne cu câtă repeziciune ajunsese în celălalt capăt de sat vestea despre sandalele cu pricina, soția le-a adus de sub o băncuță din holul de la intrare. - Doamne, da frumoasâ mai sânt! Șâ cu toace di celea lungi șâ legati așă cu nojâți ca la ochinci, bre, sâ mai zâcâ cineava câ în zâua
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
iote-acu mă duc să cotonogesc o găină și pregătim o fripturică ... - Doamnă Maria, nu vă refuzăm, dar o lăsăm pe mai încolo, că aș vrea să-i fac o vizită și domnului director, că dacă țața Maranda a auzit de sandalele soției mele din capătul celălat al satului, nu cred că n-o fi aflat și dom' director că sunt pe-aici și chiar mi-e dor să mai stăm un pic de vorbă. - Ba bine că nu! Apăi mergeți cu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
tu ... - Cum adică? Dar n-am zis nimic rău ... - Păi când m-am auzit strigat „director”, mam gândit că vrea careva să râdă de mine, da' mam liniștit când te-am văzut. Apoi privind către picioarele soției mele:Astea-s sandalele? He, he, avea dreptate Maranda că-s frumoase! Da' intrați, că n-om sta așa ca niște cumetre la poartă. Hai că eu sunt singur, soția e plecată la București. Dumneai e probabil soția... Să fiți sănătoși! Ai terminat facultatea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
se întîmplă și ne simțim chiar încîntați de neglijența noastră. Suntem în tricou de plajă toată ziua și în picioare purtăm papuci, cărora repede le-au dispărut culoarea și șireturile. Așa îl știu pe Hacik, cu pantaloni de baie cu sandale, cu restul corpului gol, corp negru, dogorit de soare și plin de păr. În cap poartă o pălărie specială de paie, mare cât o umbrelă, prinsă pe sub bărbie cu un elastic. Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stinse în gât. într-un foșnet violent de frunze, din spatele tufișului ieșise un bărbat uriaș, hirsut, incredibil de murdar și complet gol. Nu avea altceva pe el decât traista din piele de căprioară ce o purta pe după gât și niște sandale rudimentare. Cu mâna dreaptă ținea un soi de satâr brăzdat de sânge, iar cu stânga, aplecându-și puțin bustul, trăgea ceva, căutând să învingă rezistența rămurișului. în primul moment, la lumina felinarului, atenția Hippolitei fu atrasă mai ales de nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l deslușească: — Câți sunt? încleștându-și brațele, ea continua să strige prostește: — Doi. Vin aici! Au ucis-o pe Flavia și... Soldatul încuviință energic, dar îi puse o mână pe gură. — Du-te de aici, domina. Dar scoate-ți sandalele și caută să nu faci zgomot. Mergi lângă ceilalți. De treaba asta mă ocup eu. Fixându-l perplexă, Hippolita făcu câțiva pași împleticiți în direcția edificiului, însă soldatul agită mâna cu putere și, furios, îi porunci să se îndepărteze. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zgomot. Mergi lângă ceilalți. De treaba asta mă ocup eu. Fixându-l perplexă, Hippolita făcu câțiva pași împleticiți în direcția edificiului, însă soldatul agită mâna cu putere și, furios, îi porunci să se îndepărteze. Atunci, ea se scutură; își scoase sandalele și, cu ele în mână, o luă la goană. Doar după câțiva pași aruncă înapoia sa o ultimă privire, suficient cât să vadă, deși nelămurit, silueta soldatului dispărând printre copaci. 8 După ce străbătuse în fugă gangul ce lega grădina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu siguranță, rodul unor precedente furtișaguri - ce îi atârna la gât. Purta o bluză soioasă de in, fără mâneci, și pantaloni mulați, îmbibați de noroi și pătați de sânge - sângele Flaviei, gândi ea cu scârbă - strânși pe picior cu șireturile sandalelor. în grădină, Hippolita îl văzuse privind-o ironic, auzise râsul său batjocoritor, însă acum atitudinea sa părea a fi cu totul alta: își apăsa coasta - acolo unde îl rănise daga lui Cilonus - cu o mână dungată de sânge și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale simple de casă. Trăsăturile sale păreau ascuțite, înconjurate de o barbă blondie, lungă și ondulată, ceva mai închisă la culoare decât părul albit aproape de tot, încă destul de des și lung, ce i se odihnea pe umeri. Pe moment, lui Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]