2,488 matches
-
Ardea, în ochii tăi, un licărit... În dansul fulgilor, mi-aducea bucurie, Gândul că eram împreună pe-ntinderea albă. Ne primenea promoroaca argintie Înșirată pe crengi ca o salbă. Privirile ni s-aprindeau într-o lumină. Treceau clipe colorate, pe sănii, de-atâta dor, Eram sfioasă dar, mă credeai regină Păstrându-mă, ca sens al unui zbor... Simțeam că sunt un fulg care plutește în rai. Când umbra-ți m-atingea mă topeam ca zapada în soare Sângele alerga ca sălbaticii
PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362421_a_363750]
-
Eram sfioasă dar, mă credeai regină Păstrându-mă, ca sens al unui zbor... Simțeam că sunt un fulg care plutește în rai. Când umbra-ți m-atingea mă topeam ca zapada în soare Sângele alerga ca sălbaticii cai Puși la sanie în sărbătoare. Zurgălăii cântau dulce,..ceva răsuna : -O doină de iarnă înghețată, de tăcută nea-, În care sufletul, ușor, își revărsa Peste iarnă toată fericirea sa... Referință Bibliografică: PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362421_a_363750]
-
rămas Și clopotul bătea-ntr-o dungă. PÂRTII ALBE "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!" ( Mihai Eminescu ) Ne-am săturat de aprigele griuri, Ajunge cât ne-am înecat în ploaie. Decât împotmolirea în noroaie, Mai bine-ar fi pe sănii sau pe schiuri. Furtunile prea mult ne încovoaie Și ne alungă-n tristele pustiuri, Fără culori, desene sau crochiuri, Prea neagră e atunci a vieții foaie. Doar iarna ne mai luminează nopți și zile, Cu pârtii albe ce ne duc
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
cât de frumoși sunt, ah, bată-i norocul! Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri; Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru ei fac pariuri... Iar un băiețel cu un fes cu trei ciucuri Din sania mică duios îți zâmbește, Trăiește clipita, că poți să te bucuri, Și tu, schior vajnic vei fi, când vei crește! Schiorii-n elan pe zăpadă se-avântă, Evită în fugă pe pantă obstacol, Splendoarea alpină pe toți îi încântă; E
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
îi plăcea lui iarna, în primele zile ale lunii decembrie, Moș Crăciun era Trimis de către Fiul Domnului. El venea în fiecare an, într-o caleașcă de aur, trasă de niște reni cu coarnele ramificate. Curierii și lăutarii urmau caleașca, pe sănii mari, trase de câini husky. Cum ajungeau, în grabă își așezau corturile, sacii mari și bine burdușiți de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă și îi împodobeau cu globuri și beteală, cu fel și fel de luminițe și podoabe. Apoi
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
mâncat viața, dar ce să fac? Trebuie să merg, am nevoie de ea.’’ În timp ce înainta și gândea așa, se auzi lătrat de niște câini. Se întoarse să vadă și se bucură atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca ușor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanță, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
înainta și gândea așa, se auzi lătrat de niște câini. Se întoarse să vadă și se bucură atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca ușor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanță, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai bine pe om, care era un moșneag cu barba albă, ca a lui Moș
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca ușor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanță, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai bine pe om, care era un moșneag cu barba albă, ca a lui Moș Crăciun. ,,Ei, dau în mintea copiilor acum și a celor care cred minciunile cu moșul din Pădurea
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
venindu-i să râdă. Este doar o impresie de-a mea, sunt prea obosit. Și din cauza vremii ăsteia păcătoase, cred că o iau razna. Oare s-o-ndura omul ăsta să mă ia și pe mine pân’ acasă?’’ Acesta opri sania și câinii lătrară prietenos la Mitru, în timp ce moșneagul îi strigă vesel: - Bună ziua, Mitre! Ce mai faci? L-ai întâlnit pe Moșul? - Daaa, cum să nu! strigă și Mitru la fel, mai înainte am vorbit cu el! Mi-a promis că
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
fel, omul îi spuse râzând: - Acu Mitre, hai să te duc la Moșu’, să văd și eu dacă-i adevărat că ți-a promis că-ți aduce lemnele pân’ după anu’ nou! Și cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure și o luară la goană. În urma ei, nămeții rămâneau dungați și goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
colinzi pădurea asta! Apoi ai să te minunezi și-ai să povestești mai departe ce-ai văzut! Intrând din nou în pădure, copacii păreau mai înalți și mai impunători. Păreau niște străjeri ai naturii, care îngăduiau cu măreția lor, trecerea saniei și a moșneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie și privindu-l atent, reuși la un moment dat să îngaime: - Mo... moșule, ci... cine ești? Ce vrei? - Ei, Mitre! Cine sunt eu? Sunt unul din curierii lui Moș Crăciun și-am să te duc într-un loc minunat, unde
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
vezi, și-ai să-l și cunoști! Când auzi răspunsul străinului, Mitru se supără pe loc. Nu-i convenea deloc ce se întâmplă. Era convins că acesta îl lua peste picior, vorbindu-i așa. Și pe deasupra, faptul că bătrânelul întorsese sania spre drumul de unde el abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la o parte în fața nopții, și pe cer începuseră să licăre câteva stele. O bucățică de lună
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun și apărură niște luminițe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleți mai înalți sau mai scunzi, care erau împodobiți cu betele și globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri și aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopețile, deoarece în jurul brăduleților verzi și împodobiți erau adunați nămeții care semănau cu niște căpițe de fân. Muzica se auzea din ce în ce mai limpede și Mitru rămăsese înțepenit de tot pe sanie, privind, când în jurul lui, când spre cel care îi spusese prima dată că îl duce acasă. La un moment dat nu se mai putu abține și îi întrebă iarăși pe moș: - Moșule, ce naiba se întâmplă? Unde mă duci? Dar moșul
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
învârteau de colo-colo, treceau prin fața Moșului, vorbeau cu el, după care intrau în corturi și se schimbau în haine ca ale sale. Apoi, după ce-i făceau o plecăciune, își aruncau câte un sac imens sau mai mulți pe câte o sanie trasă de doi sau mai mulți câini, și plecau spre pârtia pe care venise Mitru și curierul. Animalele zburdau prin zăpadă, jucându-se și învârtindu-se pe lângă Moș Crăciun sau pe lângă oamenii-de-zăpadă și curierii liberi, care, și ei la rândul
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
pe care venise Mitru și curierul. Animalele zburdau prin zăpadă, jucându-se și învârtindu-se pe lângă Moș Crăciun sau pe lângă oamenii-de-zăpadă și curierii liberi, care, și ei la rândul lor se zbenguiau cu bulgări de zăpadă. Curierul cu barbă opri sania și câinii în fața Moșului, la câțiva pași. Acesta stătea pe o buturugă mare, înconjurat de luminile, de frumusețea și de atmosfera încărcată de Duhul Sfânt al Crăciunului. Văzându-i, le făcu semn să coboare și să se apropie de el
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
atmosfera încărcată de Duhul Sfânt al Crăciunului. Văzându-i, le făcu semn să coboare și să se apropie de el. Mitru, care era uimit peste măsură de tot ce vedea și nu-i venea să creadă, se dădu jos de pe sanie și se lăsă luat de mână ca un copil mic de către curierul moșului, până în fața sa. Moșul îi privea cu blândețe pe noii-veniți. - Moș Crăciun, bine te-am găsit! salută curierul și continuă, Moșule drag, ți l-am adus pe
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
și copiii. Dar mâine-dimineață să-l trimiți îndărăt, că mai am treabă cu el. - Mulțumesc din suflet, Moșule! Sărut-mâna! - Să fii sănătos, Mitre! Și tu, și cei dragi ție! Apoi îi spuse curierului care îl adusese pe Mitru: - Să încarci sania cu niște saci plini de lemne, să-i ajungă pân’ după anu’ nou. Și încă unul mare în care să fie jucării și alte lucruri de trebuință pentru Veronica și copiii săi. Și întorcându-și din nou fața spre Mitru
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
eu exist și că vin în Pădurea Soarelui în fiecare an, de Sărbători. - Da Moșule, îți promit că voi povesti mai departe, să știe toată lumea că Pădurea Soarelui este casa ta, de Sărbători. În timp ce Mitru îi promitea Moșului, curierul umplu sania cu saci bine burdușiți de lemne și mai adăugă încă un sac cu jucării și cu alte lucruri de trebuință pentru Veronica și copiii lui, alături de săculețul de lemne și de plăsuța de iută, în care își avea vreascurile și
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
copiii lui, alături de săculețul de lemne și de plăsuța de iută, în care își avea vreascurile și toporul. Mitru privi sacul lui și se miră cât de mic putea să fie pe lângă sacii primiți de la Moș Crăciun. Când fu încărcată sania cu toți sacii, așa cum îi poruncise moșul, se urcă pe ea. Apoi Mitru îl mai îmbrățișă încă o dată pe Moș, după care se urcă alături de curierul cu barbă. Doar că de data asta, fără ca Mitru să observe, fiindcă era ocupat
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
afumată, cu o ceapă roșie zdrobită cu pumnul pe masă, mămăliguța răsturnată pe talerul de lemn de fag, cu cașacavalul opărit sau afumat înfipt în ea, sau făcută bulz cu brânza din burduf, îi îndeamnă la ospătare pe ai casei. Sania cu zurgălăi era plăcerea zilelor de sărbătoare, în Domneștiul din timpurile vechi. Se făceau plimbări pe ulițele satului, iar clinchetul clopoțeilor umplea văzduhul. Bobul și săniuța, pe dealul Cărbunelui sau Perișorului, îi cheamă irezistibil pe copii, să se joace și
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
-Pentru că e vorba de Iubire! ridică importantă bărbia. Bushy, spiridușul inventator, mormăi dezaprobator, cu brațele încrucișate pe piept: -Pff ... femeile cu prostiile lor! -Gura,”piuliță”! chicoti Tinkerbell, agitând aripioarele. Ce știi tu despre femei? Ești responsabil cu șuruburile de la sanie. -La treabă, nu e timp de joacă! îi indemnă Moșu'. De afară, se auzi un sughiț puternic. -Și faceți ceva cu bețivanul de Rudolph, mâine avem nevoie de el! Wunorse, să verifici sania! Mâine avem drumuri de făcut. Renii sa
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
despre femei? Ești responsabil cu șuruburile de la sanie. -La treabă, nu e timp de joacă! îi indemnă Moșu'. De afară, se auzi un sughiț puternic. -Și faceți ceva cu bețivanul de Rudolph, mâine avem nevoie de el! Wunorse, să verifici sania! Mâine avem drumuri de făcut. Renii sa fie in forma. -Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Donner si Blitzen, sunt in forma. Rudolph..se stie. Iar Cupid ... ezită mecanicul. -Hei, ce-i cu el, spune odată! -E îndragostit. mormăi Wunorse. Moș
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]