648 matches
-
nu doar grafice, după cum o indică faptul că ființele animate sunt reprezentate mutilate pentru a nu fugi din inscripție și pentru a nu dăuna mortului (astfel, șerpii sunt reprezentați În două bucăți, cu semnul sabiei despărțind capul de coadă). Textele Sarcofagelor sunt Înscrise cu stilul pe pereții locuințelor funerare și nu au nevoie de spații largi sau de personalul specializat de care au putut dispune suveranii. Hieroglifele sunt trasate În forme rapide, cursive, reduse la adevărate forme grafice, suport pentru lectură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rege al celor morți. Astfel, orice mort devine Osiris, se identifică cu membrii societății care ajung „dincolo” după judecata morală care le asigură supraviețuirea. În concordanță cu această concepție este faptul că În reprezentările obiectelor personale, Înzestrate cu nume, de pe sarcofagele epocii, apar, pe lângă obiectele de uz cotidian - arme, provizii -, și coroanele și Însemnele regale, de care, acum, orice mort ar putea avea nevoie În a doua sa viață. Acel ideal al egalității Între oameni, exprimat În justificarea demiurgului, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la care se face aluzie În Încheiere, mit pe care Îl cunoaștem bine și care este paradigmatic În textele magice. Adesea, aceste personificări unesc magia cu religia oficială, dar puterea sa autonomă este bine descrisă Într-o formulă din Textele Sarcofagelor În care mortul Încheie astfel: Prosternați-vă Înaintea mea, o tauri din Nutxe "Nut"! Veniți Încălțați cu sandale În marea mea onoare de stăpân al lui ka, moștenitor al lui Raxe "Ra"-Atumxe "Ra-Atum". Am ajuns aici pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea egipteană și coasta palestiniană și libaneză. În ceea ce privește profilul religios, lucrurile nu sunt cu totul noi: Încă din timpul Textele Piramidelor (518d) (dar și mai devreme) este cunoscut un zeu Khai-tauxe "Khai-tau" care locuiește În Liban. Însă acum, În Textele Sarcofagelor (Coff. T. 262) se găsește o anumită Hathorxe "Hathor", stăpână În Byblos, care leagă În mod clar divinitățile egiptene și de cele din Byblos. Listele cu sclavi sirieni care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parcursul soarelui la apus: iar pe pereții posibilului parcurs nocturn sunt scrise texte care par a fi fost compuse chiar În această epocă și care reiau un motiv apărut deja În Textele Piramidelor și Într-un capitol anume din Textele Sarcofagelor (motivul „Îndrumătorului de Dincolo”). Însă aici, această temă este Împărțită În douăsprezece secțiuni, la fel ca orele nopții, și se povestește despre Întâlnirile și Întâmplările care au loc În călătoria nocturnă a soarelui, până În ceasul al doisprezecelea, când lumina triumfă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obișnuiește să se reprezinte scene de viață, adesea legate de cariera defunctului; Însă, În acest caz, ne interesează mai mult scenele care ilustrează funeraliile, care culminează cu intrarea În mormânt, reprezentată schematic În „deschiderea gurii” acelei „ființe” complexe care este sarcofagul antropoid În care este Închis corpul devenit nepieritor prin mumificare (care atinge acum perfecțiunea). „Deschiderea gurii”, care se săvârșește prin atingerea gurii cu o mică nuia, este un rit care ajută la dotarea atât a defunctului, cât și a statuilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urarea tipică ce i se face acestuia este „să iasă la lumină”. Acesta este titlul unei lucrări care devine acum canonică și care este În general numită Cartea Morților 1. Scrierea este un urmaș al Textelor Piramidelor și al Textelor Sarcofagelor și constituie, la fel ca acestea o culegere de texte variate prin natură și vârstă (unele se găseau deja În Piramide, multe În Sarcofage). Textele, care variază În număr de la un exemplar la altul, sunt scrise pe un sul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În general numită Cartea Morților 1. Scrierea este un urmaș al Textelor Piramidelor și al Textelor Sarcofagelor și constituie, la fel ca acestea o culegere de texte variate prin natură și vârstă (unele se găseau deja În Piramide, multe În Sarcofage). Textele, care variază În număr de la un exemplar la altul, sunt scrise pe un sul de papirus depozitat În mormânt, pentru a-i oferi defunctului un Îndrumar și un ajutor pentru supraviețuire. Se găsesc aici imnuri adresate divinității, jurăminte, descrieri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o bogăție incredibilă din care se poate ieși și unde oricine se poate transforma după bunul plac În animale, plante: Cât despre cel care cunoaște această carte pe pământ sau, pur și simplu, a pus să i se scrie pe sarcofag, acela va ieși la lumină În orice fel ar dori și va ajunge acasă fără să fie Împiedicat. I se dă multă pâine și bere din ceea ce se află pe masa ofrandelor lui Osirisxe "Osiris". El va intra În pace
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În toată Siria elenistico-romană, dar ale cărui legături cu religia filisteană par destul de Îndoielnice. Filistenii nu practicau circumcizia (Judecători, 14,3; 15,18; 1, Samuel, 17, 26; 18,25) și aveau propriile tradiții rituale și funerare, evidențiate de folosirea unor sarcofage antropoide tipice, de origine egipteană, găsite În acest loc. Absența aproape totală a izvoarelor scrise poate fi suplinită Într-un mod profitabil de ultimele descoperiri arheologice care pot fi legate de cult. Astfel, s-a subliniat În mod deosebit că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Reproducerile În miniatură, cel mai adesea În material de lut, sau inciziile pe sigilii arată, la rândul lor, edificii cultuale sau altare. Un altar apare pe unul dintre fragmentele de frescă descoperite la Phaistos, În timp ce pe părțile laterale ale unui sarcofag provenind de la Hagia Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Egipt, unde suveranul era soțul divinității sau divinitatea Însăși. b) Sacrificiul Prezența În peșteri a oaselor de animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială În ceea ce privește practica sacrificiilor sângeroase În Creta antică. În ceremoniile celebrate pe Înălțimi se folosea, probabil, un altar mobil din lemn, așa cum deducem din acel rhyton de la Zakros (subcapitolul 2.3a), dar este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erau aruncate animale vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În procesiune, urmate de o femeie care cântă din liră, femei ce poartă vase al căror conținut Îl varsă Într-un vas mare așezat Între doi pilaștri ce se termină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
favorabil - admiterea În rândul Fericiților ce petrec veșnic În Elizee: aceasta este imaginea, cu atât mai fericită cu cât mai Înspăimântător este drumul, țintei de dincolo de lumea pământească la care ajung stăpânii din Etruria, pe care ei, prin picturile și sarcofagele mormintelor lor, au vrut să o transmită posterității ca mărturie a unei credințe de neclintit, nutrită În propriile Învățături, În propriile rituri și În propriile privilegii. BibliografieTC "Bibliografie" Sunt semnalate numai lucrările și articolele cu caracter general. Bayet, J. (1929
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calendar al sărbătorilor, diferit de cel public. Decimus Iunius Brutus sărbătorea parentaliile În decembrie În loc de februarie (Macrobius, Saturnalia, 1, 16, 7; Cicero, De legibus, 2, 21, 54; Plutarh, Quaestiones Romanae, 34). Încă din epoca republicană gens Cornelia practica Înmormântarea În sarcofage (Pliniu, Naturalis historia, 7, 187). Este cunoscut mormântul Scipionilor pe via Appia, ca și hipogeul aparținând familiei Calpurn Pison pe via Salaria. Se povestește că gens Fabia ar fi fost nimicită pe Cremera (477 Î.Hr.) atunci când gens Fabia ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au fost mult timp desconsiderate, deși acești doi termeni desemnau până atunci ceremonii religioase licite. Băutura zeilor va inspira în mare măsură arta funerară a creștinilor. Scenele dionisiace în care zeul păgân este înlocuit de Bunul Păstor au înfrumusețat primele sarcofage creștine. Folosirea temelor legate de zeul vinului arată că această băutură era în egală măsură considerată a fi un simbol al nemuririi: vinul creștinilor este în esență o băutură mistică. IV. Vinul creștinilor După căderea Imperiului Roman, viticultura a rezistat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de spiritualitate reprezintă numitorul comun al acestor două opere și nota care le circumscrie unei sensibilități simboliste unde religiosul este reinvestit estetic ca mistică difuză. În articolul "Din operile sculptorului Storck", publicat în martie 1908 în Viața Românească, Tzigara-Samurcaș remarca sarcofagul de bronz expus de Storck în rotonda Ateneului Român. Criticul sesiza influențe bizantine în câteva cazuri de monumente funerare concepute pentru familiile boierești. "În primul rând se impun capelele născocite într-un stil particular, cu reminiscențe bizantine de către d. Mincu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
familiile boierești. "În primul rând se impun capelele născocite într-un stil particular, cu reminiscențe bizantine de către d. Mincu, precum și acele ale talentatului arhitect Clavel"197. În ceea ce privește statuile celor patru evangheliști destinate capelei lui Evloghie Gheorghief din cimitirul Bellu și sarcofagul comandat de Elisabeta Alexandrescu destinat plațului familiei din cimitirul Sineasca din Craiova, Tzigara-Samurcaș sublinia noutatea acestor opere și prin faptul că Frederic Storck încearcă o adaptare a artei bizantine la sculptură care o exclude prin definiție. "S-a încercat să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și 1907, cele două lucrări evidențiază o estetică neobizantină. Statuile celor patru Evangheliști, turnate la Școala de Arte și Meserii, suscită atenție în baza transpunerii a unei estetici bizantine în domeniul sculpturii, iar criticul realizează o avenită comparație cu basoreliefurile sarcofagului. "Evangheliștii sunt drapați în costumul hieratic și schematic al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului, Tzigara-Samurcaș remarcă influența exercitată de elementul decorativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Meserii, suscită atenție în baza transpunerii a unei estetici bizantine în domeniul sculpturii, iar criticul realizează o avenită comparație cu basoreliefurile sarcofagului. "Evangheliștii sunt drapați în costumul hieratic și schematic al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului, Tzigara-Samurcaș remarcă influența exercitată de elementul decorativ prezent în arhitectura bizantină a mânăstirilor printr-o stilizare pe suprafețe reduse. Curtea de Argeș invocată aici pentru frumusețea artei decorative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticul realizează o avenită comparație cu basoreliefurile sarcofagului. "Evangheliștii sunt drapați în costumul hieratic și schematic al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului, Tzigara-Samurcaș remarcă influența exercitată de elementul decorativ prezent în arhitectura bizantină a mânăstirilor printr-o stilizare pe suprafețe reduse. Curtea de Argeș invocată aici pentru frumusețea artei decorative, joacă și un rol simbolic în relație cu tradiția culturii bizantine și familia regală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Curtea de Argeș. Deși aplicată la suprafețe mai mici și executate în alt material, ornamentele își mențin valoarea lor. Iar câmpul de arabescuri ce acoperă capacul contrastează în mod fericit cu suprafața liniștită cu ondul neted, pe care se desprind medalioanele de pe sarcofag (...) Caracteristică este și stilizarea figurilor din medalioane"200. Un al caz exemplar de valorificare a tradiției bizatine în spiritul modernității îl oferă sculptura paciuriană Madona Stolojan (bronz, 1912), sculptură funerară cu tema Adormirii Maicii Domnului, aflată în cimitirul Bellu (figura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alegorică, Înger-Artă-Femeie, are brațele încrucișate, dar nu în genul funerar tipic atitudinii de devot la gisanți sau oranți. Partea de jos a corpului înveșmântată, casca-coroană extrem de sofisticată pe care o poartă, ca și întreaga alură a personajului dobândește forma unui sarcofag egiptean. Sânii sunt acoperiți de un fel de corset care face parte din ansamblul decorativ ca fiecare accesoriu. Acest corset sau mai precis fiecare cupă a lui regizează într-o manieră geometrizată aspectul unui boboc de floare, aparent de trandafir
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]