3,304 matches
-
discuta nimic despre Îl Corsaro. Piave, care credea că Verdi își pierduse orice interes față de acest subiect i-a cerut să-i fie returnat libretul pentru a-l folosi pentru alte comenzi. Verdi i-a replicat prompt că ar trebui sași facă un examen la cap: “Ce? Să-ți returnez Corsarul care m-a fascinat în permanență și la care m-am gandit atât de mult și în a cărui versuri tu ai investit mai multă grijă decât de obicei ?”. Chiar
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Elenă cu care tocmai s-a căsătorit (La brezza aleggia intorno). Procida se apropie de Elenă cu vestea că sunetul clopotelor va constitui semnalul pentru declanșarea revoltei contra francezilor (Al tuo cor generoso). Elenă invocă faptul că onoarea o oprește sași calce jurământul. Procida îi spune că Patria este deasupra tuturor prejudecăților. Văzând că Elenă șovăie, Procida o provoacă, cerându-i să-l denunțe. Își face apariția Arigo care se adresează Elenei spunându-i cât de fericit este simțindu-se iubit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
minorității germane care locuiau de veacuri, în deplină înțelegere cu românii majoritari, pe teritoriul țării noastre. Așa se face că au apărut în R.F.G., la scurtă vreme după deschiderea ambasadelor la Köln și București, organizații ale germanilor din România. Asociația sașilor transilvăneni, Asociația șvabilor bănățeni și Asociația germanilor dobrogeni sunt organizații care numără cca 600 mii de membri și ființează și în zilele noastre în Germania reunificată. Atunci plecarea masivă a nemților din România era considerată de conducerea comunistă ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
uneori chiar parodică) a intrigii polițiste. Contextele occidentale în care se plasează de regulă acțiunea, alura asumată de narator - un James Bond omnidotat - și desele trimiteri subtextuale la vârfurile de ieri și de azi ale genului, de la Agatha Christie la SAS-uri, sunt calități care ar fi meritat mai multă „atenție” din partea autorului. După 1990, de pildă, prozele reunite în Nesfârșita zi de ieri (1997) trag mai mult spre tradiția gogoliană, către Ilf și Petrov, cu angajați ai SRI, pretinse comploturi
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
coloniile romanilor" aduse de Traian la nord de Dunăre. Această idee o întâlnim la cei mai de seamă exponenți ai lumii intelectuale europene, de la Flavio Biondo și Enea Silvio Piccolomini până la Francesco della Valle și Johannes Leunclavius, și la cronicarii sași și unguri din Transilvania, Johannes Lebel, Georg Soterius și Martin Felmer. În sfârșit, cronicarii români Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino aveau conștiința autohtoniei românilor-o dată cu ei această idee fuzionează cu tradiția savantă europeană asupra originii latine a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în lucrarea acestuia, Geschihte des Transalpinischen Daciens, apărută la Viena, în 1781.-1782, el afirmă originea sud-dunăreană a românilor din Balcani. Ei au început să migreze, în secolele XII-XIII, la nord de Dunăre, unde i-au aflat pe unguri și sași, instalați în așezări statornice și cu instituții întemeiate.4 Replica la susținerile lui Sulzer a fost dată, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de cărturarii Școlii Ardelene, Gh. Șincai, Samuil Micu, Petru Maoir, care afirmau originea curat latină și continuitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi mai vechi decât alte ginți (neamuri) pe aceste pământuri asupra cărora par să aibă și chiar ridică pretenții de dominare? Ei care nu au nici o cultură proprie și drepturi istorice consfințite aici, unde ei nu pot fi anteriori ungurilor, sașilor". El vrea să întreprindă o cercetare obiectivă-să descopere adevărul istoric, dar apare evidentă și repulsia savantului de cabinet, spiritul polemic. Din întreaga sa operă transpare un sentiment straniu și faptul obiectiv, că românii trăiau pe pământul Transilvaniei ca locuitori străvechi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu cnezii lor, șefii obștilor păstorești. Situația socială a românilor în Transilvania medievală, precizează Roesler, ca șerbi și oameni fără privilegii, îi arată ca noi veniți și de aceea ei nu se pot bucura de drepturile primilor ocupanți, unguri și sași, care găsiseră aici pământul liber. Ocupația de căpetenie a românilor sud-dunăreni, păstoritul, îi arată ca un popor nomad, ceea ce explică și venirea lor târzie din Balcani spre Carpați, susține Roesler.5 Argumentația lui Roesler era impresionantă, iar tonul său obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
275 d. H., odată cu armata și administrația imperială. După închegarea ca popor, în sudul Dunării, unde se află patria lor originară, românii au migrat ca păstori nomazi în nordul Dunării, în secolele XII-XIII, după pătrunderea și așezarea ungurilor, și colonizarea sașilor în Transilvania. Rezultă, conform teoriei roesleriene, că românii sunt urmașii romanității sud-dunărene, căci în nordul ei o asemenea romanitate nu s-a putut închega, între 106-275, iar cei rămași, după 275, foarte puțini, au fost victime ale năvălirilor barbare, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toate cele patru dialecte ale limbii române-majoritatea se află în dialectul daco-român (nordic), numai trei cuvinte lipsesc din acesta (arom. ..). Referitor la împrumuturile în limbile vecine, cuvintele autohtone românești împrumutate în limbile vecine sunt repartizate astfel: în maghiară-80, ucraineană-50, germană (sași)-40, bulgară-35, sârbo-croată -33, poloneză-20, neogreacă-20, cehă-10, albaneză-nu știm !54 Limba română prezintă un caracter unitar și omogen numai prin elementul ei latin, de temelie (moștenit), care i-a dat structura gramaticală și fondul lexical. Cercetarea critică a limbii a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și centre economice, meșteșugărești și negustorești.11 Întemeierea orașelor în Europa de sud-est și est a fost mult ajutată de progresele negoțului și ale mișcării populației pe căile continentale. În legătură cu prezența și rolul precumpănitor al coloniștilor germani, trebuie spus că sașii n-au adus viața orășenească în Transilvania, ci au cooperat în împrejurări favorabile la începuturile ei, susține P. P. Panaitescu. Mai ales după înfrângerea cumanilor și năvălirea tătarilor, s-au fondat în Transilvania, aflată sub stăpânirea regilor unguri, orașele săsești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drumul important de pe valea Oltului. La est de Carpați, în Moldova, drumul Liovului spre Cetatea Albă se deschidea spre mijlocul secolului al XIV-lea (1343), după cucerirea cnezatului Halici de regatul polon. Însă înainte de aceasta, negustorii din Bistrița, în special sași, trecuseră munții la est de Carpați, pe văile Sucevei, Bistriței și Siretului, și au înaintat spre Chilia și Cetatea Albă, până la Dunăre și Marea Neagră. În urma deschiderii acestor noi drumuri comerciale, în locurile de schimb se vor instala negustori străini, armeni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
centrală spre est, într-o perioadă anterioară întemeierii statelor și deschiderii drumurilor comerciale spre Dunăre și Marea Neagră. Astfel, viața economică-comercială a orașelor din Țara Românească și Moldova, în secolele XIII-XIV, poate fi considerată o pelungire a vieții orășenești din Transilvania, sași și unguri pătrund dincoace de munți, se stabilesc aici și chiar întemeiază târguri și orașe.12 Un aspect interesant, puțin abordat, al începuturilor urbane medievale la noi, îl reprezintă instituția primară a "târgurilor de văi", ce ar corespunde, în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumanii) împreună cu o ceată de vlahi au trecut Istrul", cu referire la românii nord-dunăreni. Pe la 1210, când la Vidin a izbucnit o răscoală, în ajutorul țarului Asan Borilă a venit o oaste condusă de comitele Ioachim de Sibiu, alcătuită din "sași, români, secui, pecenegi", iar când a ajuns la râul Obozt (Olt), "trei căpetenii din Cumania ieșindu-i înainte a dat lupta cu ei, dintre care doi au fost uciși, iar al treilea, Karaz, a fost trimis legat la rege".30
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regelui urmau să vină acolo din cinci în cinci ani, "spre a le strânge, dar jumătate din acestea reveneau cavalerilor. Țăranii din regat (rustici), de orice stare socială și neam, erau opriți să pătrundă în noile posesiuni ale cavalerilor, doar sașii și "teutonii" erau îngăduiți să se așeze la sud de Carpați.34 Acesta este textul Diplomei Ioaniților, din care se desprind o serie de concluzii de ordin istoric general. Astfel, se confirmă, în primul rând, că teritoriul românesc de la sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jud. Bihor), cu 800 monede.38 Sistemul de guvernare al voievodatului Transilvaniei a fost rezultatul a două procese corelate: 1. pe de o parte, constituirea unor arii teritorial-sociale și teritorial-etnice, autonome și privilegiate, cele ale nobilimii în comitate, cele ale sașilor și secuilor în unitățile lor teritoriale, entități social-etnice de confesiune catolică și reprezentate în congregații, organisme de participare la conducerea țării și apărarea privilegiilor; 2. pe de altă parte, suprimarea progresivă, dar și cu reveniri, a autonomiilor teritorial-politice ale autohtonilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
integrat sub autoritatea regalității ungare, au fost înființate și s-au dezvoltat comitatele, cadru teritorial al puterii regale, și, în cadrul acestora, s-au instituit autonomiile teritorial-politice ale nobilimii ungare, mai ales în nordul și apusul voievodatului, și acelea teritorial-etnice ale sașilor și secuilor, în sudul și răsăritul Transsilvaniei. Pe baza acestor trei arii fundamentale de autonomie teritorial-politică și etnică, s-a constituit în Transilvania sistemul de guvernare medieval, caracterizat prin cooperarea între puterea centrală (regalitatea) și corpurile privilegiate-forțele politice reprezentate în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rivalitatea acesteia cu regalitatea. Pentru a-și consolida situația, amenințată de atitudinea ostilă a voievodului Roland Borșa, regele Ladislau Cumanul, aflat în Transilvania, în vara 1287, se consultă cu nobilii unguri din țară, la care este asociat clerul catolic, reprezentanții sașilor și secuilor, adică adunarea stărilor privilegiate, care, în 1291, se transformă în congregație. După urcarea sa pe tron, regele Andrei III confirma privilegiile stărilor, în februarie 1291, apoi sosea în Transilvania, la Alba Iulia, și conducea congregația stărilor. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
n-a putut fi desființată nici economic, nici social-juridic. Masa țărănimii libere era formată din membrii obștilor sătești românești, care sunt foarte numeroase acum. O parte a țărănimii libere din Transilvania acestui timp (secolele XI-XII), o formau elementele colonizate aici, sași și secui, însă după 1300, acestea s-au micșorat, fără a dispărea totuși. Chiar și atunci când ajungea în stăpânirea unui feudal, obștea își mai păstra oarecare libertate, iar pământul era stăpânit în comun de membrii ei și de noul stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după cele trei "genera" (neamuri) ale secuilor. Numirile cu caracter topografic ale celor trei "genera" au fost păstrate și după mutarea grupurilor de secui în sud-estul Transilvaniei. Evoluția secuilor, ca etnie și stare privilegiată, a fost asemănătoare cu aceea a sașilor. Secuii, instalați în sud-estul Transilvaniei, au fost surprinși de invaziile tătare din 1241 și 1285, împotriva cărora au luptat împreună cu românii. Sub aspect fiscal, secuii, crescători de vite, erau datori să achite regalității dări în animale, în 1256, regele Bela
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dar, la sfârșitul secolului al XIII-lea, autonomia teritorială a secuilor presupunea statutul de stare privilegiată a acestora în cadrul voievodatului. În 1291, la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii, sașii și cumanii, la Buda, ca stare privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a acestora în cadrul voievodatului. În 1291, la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii, sașii și cumanii, la Buda, ca stare privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această vreme colectivități românești și grupuri de pecenegi-regele Andrei II, în diploma din 1224, vorbea despre "pădurea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în special. Pe măsura extinderii regatului ungar spre răsărit, odată cu ultima treime a secolului al XI-lea, primul grup de secui a fost așezat în sudul Transilvaniei, într-o regiune locuită de o populație românească. În urma colonizării unor grupuri de sași, în sudul Transilvaniei, acești secui au fost mutați apoi, după mijlocul secolului al XII-lea, în colțul de sud-est al Transilvaniei. Al doilea grup de secui s-a deplasat din părțile Bihorului spre versantul apusean al Carpaților Orientali, de unde s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militar grăniceresc, pentru care au fost așezați de regele Ungariei în răsăritul Transilvaniei. Acest teritoriu era împărțit în unități administrative, judiciare și militare, numite "scaune" (sedes)-în secolele XIII-XIV, provenite din alte denumiri precum "terra" și "districtus". 45 Sașii Colonizarea sașilor în zonele centrale și est europene a constituit un fenomen complex, cauzat de motivații multiple. Cunoscută ca o mișcare demografică germană spre Răsărit (Drang nach Osten), ea s-a desfășurat mai intens în secolele XII-XIV. La colonizarea germană din estul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
favorizat în unele state dezvoltarea societății ( economiei), nobilimea și patriciatul au exploatat timp de secole populația locală din zonele respective. În Transilvania, colonizarea germană a avut caracteristici sociale și politice parțial diferite-aici s-a produs o colonizare normală, pașnică, sașii fiind chemați de regalitatea ungară. Precum în Slovacia și Croația, în Transilvania au fost aduși (așezați) cu deosebire țărani și meșteșugari, categorii sociale productive, și doar ca excepție, nobili. O trăsătură a colonizării sașilor în Transilvania a fost și așezarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]