1,927 matches
-
caniculare zile de vară, la o masă puțin laterală către fundul grădinei, trei indivizi Îmbrăcați civil discutau cu aprindere. Erau vechi cunoștințe și se putea observa,după felul cum se vorbea la persoana Întâia și, mai cu seamă, masa supra saturată cu resturi de mâncare și numărul sticlelor golite În timp ce țigările americane creea atmosfera celor care Își pot permite să converseze intim. Totuși, cine erau acesti muritori ce-și permiteau onoarea să fie oaspeții acestui local...? Vom vedea imediat...! Cel care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mare Încurcătură...!” Zâmbind pe sub mustață, Contabilul Șef mai privi câteva momente dispoziția de livrare ca În cele din urmă să i-o Înmâneze semnată, precizând. „Urmărește să nu avem probleme cu plata materialului...!” De nerecunoscut sărmananul petec de hârtie, saturat cu semnături contra ștampilate mai avea de trecut un singur opstacol, serviciul desfacere. După cum se aștepta, Șeful acestui serviciu Încruntă sprâncenele. „Zece mii de metri patrați...? Imposibil domnule...! Nu am Înebunit să las magazia fabricei goală... Totuși, uite, să nu te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
astea n-au contat pentru Jina. Ea a stat acolo și l-a abandonat pe Zach. Într-un final, Jina și-a revenit destul încât să iasă din apă. Cu pași împleticiți, s-a târât pe mal. Hainele îi erau saturate de apă și-i atârnau grele pe piept. Vesta de salvare a lui Zach era ca un animal ancorat în jurul gâtului ei. Jina n-avusese habar că apa putea să fie așa de grea. Și-a desfăcut vesta, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chiar erau determinate. Științificul aparținea ctitorilor Planului Național Unic de Dezvoltare Economico-Socială. Trecea tovarășa prin oraș și se înfuria văzând mulțimi la coadă. Arunca securiștilor din jur câte o vorbă: „Fir-ar ei ai dracului de viermi! Nu se mai satură!”. Aceasta se traducea în principal în două strategii: a) cozile erau mutate în spatele blocurilor, să nu mai producă crize de furie primei tovarășe a țării; b) în zona centrală nu se mai făcea aprovizionare. Oamenii erau arondați la periferie. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mea? Vocea îmi era așa încărcată de sarcasm încât a urmat un schimb de priviri tulburate. Când și când simțeam cum mă străbat izbucniri neașteptate de nervi, atât de intense încât aproape că mă ardeau, stârnindu-mi pe buze cuvinte saturate de furie. —Eh, nu, dă-i drumul, a zis Lauryn. Teenie m-a ajutat să desfac cutiile și să așez produsele în teancuri de-a lungul mesei de consiliu, iar Brooke, ce-i drept, pusese deja o sută cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca niște întinați și spurcați, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi. 14. Le scapără ochii de preacurvie, și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemați! 15. După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. 16. Dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo. 8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frămîntare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, și urechea nu obosește auzind. 9. Ce a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
pumnii plini de trudă și goană după vînt. 7. Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare. 8. Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfîrșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății, și nu se gîndește: Pentru cine muncesc eu, și-mi lipsesc sufletul de plăceri?" Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău. 9. Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, și peste ei toți Cel Prea Înalt. 9. Dar un folos pentru țară în toate privințele, este un împărat prețuit în țară. 10. Cine iubește argintul, nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă, nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! 11. Cînd se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă: și ce folos mai are din ele stăpînul lor decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare. 3. Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, și ar trăi mulți ani, oricît de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătățile agonisite de el, și dacă nici de înmormîntare n-are parte, eu zic că o stîrpitură este mai fericită decît el. 4. Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric, și numele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
curte se servește masa. Sute de oameni stau pe vine, luând orez din castroane și holbându-se în gol. Tung Chih e plictisit și nervos. Știu că a făcut tot ce a putut ca să fie ascultător, însă până la urmă se satură. Când îi spun că trebuie să stea, își iese din fire și lovește castroanele din mâinile oamenilor. Îl înșfac de guler și îl ameninț: Încă un singur act de distrugere și voi pune să te închidă într-un stup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ulița Tărbujenească sau Trapezănească, cum mai este numită, sau chiar Strapezănească, cum am întâlnit-o, a dat numele unei mahalale întregi, întinsă până la Podul lui Ștefan Vodă de peste apa Cacainei. Trag cu coada ochiului la bătrân...Parcă nu se mai satură să soarbă adânc în piept aerul plin de aromă de...costișă însorită. Îl las să se delecteze, ceea ce fac și eu la rândul meu...Mă desprind cu greu dintre stogurile de fân și fără să-mi dau seama pornesc în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
înnăscut, asta e. Carnaval, circ, tristețe. Politicianul, armata sunt în aceeași lume. Și football-ul, desigur. O viață mereu în așteptare, amantissime... Când aștepți, improvizația pare o salvare.“ Săptămâni, luni, până tema se epuizează, până nea Gică nu mai întreabă nimic, saturat peste poate, până când însuși tiribomba Tolea a uitat cu totul serialul. Dar nu, când nimeni nu se mai așteaptă, fleoșc!,docentul Vancea ține să ofere o încheiere. Într-o dimineață, când colectivul era acaparat de fericita temă nouă: papucii bulgărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au ieșit abia mai târziu la iveală) că fata noastră ieșise din restaurant pe o ușă laterală și îndesa frenetic monede și bancnote în automatul de Coca-Cola de afară. A cumpărat cel puțin douăzeci de cutii din amestecul acela scârbos, saturat cu zahăr, și, una câte una, a golit tot conținutul fiecăreia dintre ele în rezervorul Oldsmobilului meu Cutlass, cândva sănătos. De unde a știut că zahărul e ca otrava pentru motoarele cu combustie internă? De unde a avut ploada atâta minte? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vremea prânzului. Stăm toți patru la masa din sufragerie și mâncăm hrană rece, fructe și brânză. Acum, că ceața s-a ridicat, soarele bate puternic prin ferestrele deschise și fiecare obiect din cameră pare mai clar conturat, mai viu, mai saturat de culoare. Gazda noastră își varsă necazurile, dar eu mă simt neașteptat de mulțumit doar pentru că sunt unde sunt, ascuns în propriul meu trup, uitându-mă la obiectele de pe masă, inspirând și expirând aer din plămâni, încântat de simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu-mi mai sunt atât de contractați după trecerea șocului din prima zi, cu lipsa lui Ilie. Mai trec în fiecare zi pe la casa cu obloane trase din Cuza Vodă, dar parcă numai din obișnuință... După două zile sunt deja saturat de trenul legănat dinspre Tulcea spre Constanța. Mirosul lui de cărbune ars (cum e cărbunele nostru cu putere calorică slabă, mai mult afumă decât să dea energie), presimt că o să-mi rămână impregnat multă vreme în singurul rând de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
necesită prezența apei. Legat de scenă este Turnul de Machiaj, o grandioasă clădire din culise, cu două etaje. Îmi este dor de rolul meu. Îmi este dor de scena mea. Pentru o vreme, frumusețea locului îi ocupă timpul. Apoi se satură. Se retrage. Vizitează mai puțin. Curând, încetează să mai vină. Se închide în Grădina Nemișcării și ajunge să fie deprimată. E disperată după un public. Vorbește cu oricine se nimerește în apropiere. Servitorii, bucătarul, noul animal de casă - o maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a pagubă, dragostea mea, căscam gura ca prostu’ la femeile alea, toate cam la treizeci și ceva, unele mai fragede... Le sorbea din priviri, eliberându-se parcă de o pornire vicioasă, ivită din atmosfera ternă, monotonă, a după-amiezii de duminică, saturată de familii de proletari onorabili, îmburgheziți de traiul la bloc, îmbrăcați la costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era capul răutăților. Cățeaua, vezi, până nu saltă coada, câinele nu se urcă pe ea, și fir-ai a dracului de cățea nenorocită care mi-ai mâncat viața și mi-ai mâncat banii, de curvă ordinară care nu se mai satură, și i-a dat două smetii peste gură de a umplut-o de sânge... A mai dat de câteva ori și-ar mai fi dat până n-ar mai fi auzit-o suflând, dacă nu și-ar fi luat ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar tentacular ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot nu li s-a aplecat... Asta chiar e bună, Milică-tată, are mai multe înțelesuri. Ar fi trebuit să li se facă greață, să vomite, să se pocăiască, s-o apuce pe calea bisericii... Îmbuibații, deh, Milică-tată, ăștia nu se satură cu una, cu două... La șase luni, da, de la Revoluție, Piața Universității, a devenit o Piață Tien An Men, botezată cu sângele eroilor martirizați în numele unei libertăți, care au mâncat-o porcii. Păcat, păcat de sângele vărsat! După dictatura Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ci doar să mănânce. Pentru asta e făcută. Să bage-n ea, să mestece, să umple stomacul cu carne de la părinții Getuței, nășica și prietena ei, cea mai bună dintre toate câte le-a avut vreodată, și nu se mai satură. Foamea asta rea dă cu tine de pământ; mirosul și gustul cărnii, sfârâiala din tigaie, risipind gândurile și gonindu-le unde nu ți-ai dori, delirul și durerea că s-a întâmplat ce n-ar fi trebuit să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nevoie de cuvinte, Dacă mă gândesc bine, habar n-am cine ești, dar asta nu contează, ceea ce este important e că ne placem unul pe altul. Amărăciunea violoncelistului se diminuă Încetul cu Încetul, de fapt lumea e mai mult decât saturată de episoade ca acesta, el a așteptat și ea n-a venit, ea a așteptat și el n-a venit, În fond, și Între noi fie vorba, sceptici și neîncrezători cum suntem, mai bine asta decât să-ți rupi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
culegem niște zmeură și eu aș Încerca să Împușc ceva potîrnichi sau măcar una. Putem prinde oricînd păstrăvi. Da’ n-aș vrea să te plictisești de păstrăvi. — Tu te-ai săturat vreodată de păstrăvi? — Nu. Da’ cică mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te saturi. Doar de rechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a întâmplat cu noi, Alexandru? — Ne iubim, draga mea. Prietenii de ieri sunt iubiții de azi, continuă Alexandru a o săruta, pradă căzându-i în special buzele Teofanei ce i se par atât de dulci, de care nu se mai satură. — Stai!că poate vin ai mei și n-aș vrea să ne vadă, îi spune Teofana. Nu m-am gândit s-ajungem aici. — Nici eu nu m-am gândit, dar inima nu ne întreabă. Uită- te în ochii mei! Știi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]