1,075 matches
-
am ieșit pe terasă : aerul avea o frăgezime dulce, foarte sănătoasă, de care am gândit că e bine să profit. Am cerut să se aducă măsuța și fotoliile de răchită, ca să luăm aici cafeaua. Ploaia se oprise și picături diamantine scânteiau pe trandafirii care au înflorit zilele acestea pentru a doua oară. Cea mai sublimă priveliște o oferea însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cușcă. — Da, perfect. — Îți mulțumesc, îți sunt foarte îndatorat. Rozanov se ridică să plece și părintele Bernard îl urmă. Ușa bisericii hârșâi, scârțâi și bufni din nou. Părintele Bernard se așeză. Era uluit, măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau mai puternic ca de obicei. Și începu, ca și Alex, să râdă încet, pe înfundate. Hattie Meynell ședea pe patul ei, în dormitorul internatului. Peste zi, fetele nu aveau ce căuta în dormitoare, decât atunci când își schimbau uniformele înainte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fustă-salopetă, albastră, strâmtă, cu mulți nasturi, și o bluză în dungi albe și albastre. — Ăștia doi sunt alfa și omega, explică părintele Bernard, zâmbind. Soarele rece de aprilie strălucea pe un cer rece, albastru, iar țiglele verzi de pe acoperișul Papucului scânteiau de parcă-ar fi fost ude. Boabele de rouă de pe iarbă sticleau în soare ca diamantele și urmele de pași pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se temea Alex. Pearl o convinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
femeie. Asta nu-l prea interesa pe părintele Bernard și nici nu o urmări cu atenție, dar evocarea vegetației luxuriante și a pictorului impresionist se armoniza cu labila lui stare sufletească. — Da, da, e lumină și mult verde, și râul scânteiază și razele de soare se prefiră printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă, care putea fi văzută, scânteind, într-o ceașcă joasă, albă, de pe noptieră. George continuă să-l contemple, conștient de propria lui respirație agitată și de palpitul dureros al inimii. Apoi se îndepărtă și, cu privirile mereu pironite asupra patului, începu să inspecteze încăperea. La ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la pian.) — Chemarea destinului! Se întoarse spre ea zâmbind, arătându-și dinții pătrați, distanțați. Ochii lui foarte depărtați unul de celălalt, aveau o privire de nebun. Niciodată nu-și dăduse seama Diane că ochii depărtați dau o înfățișare demențială. Îi scânteiau și îi sclipeau ochii de parcă ar fi fost gata să izbucnească în râs - dar râsul nu veni. Părea extrem de binedispus. Hello, fetițo! HELLO, iubitule. Nu te-am mai văzut de mult. Hei, nuni, nuni, nu? Ești O.K.? O.K.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
departe, cu sufletul la gură, picioarele înfundându-i-se în nisip, fața șiroindu-i de lacrimi. Și-acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și mielul sfânt, dumnezeiesc Păscut-a pe plai englezesc? Și chipul lui a scânteiat Pe cer englez, înnegurat? Cei patru tineri erau din nou împreună în grădina sălbatică a conacului părăsit. Tom, după cea de-a doua înfrângere, cum o socotea el, o îndemnase pe Hattie să meargă împreună în căutarea lui Pearl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puțin palmele pe geam, ca să-și echilibreze mișcarea de pârghie. Pe urmă căzuse. Dar dacă a căzut, nu înseamnă că nu a împins mașina? Cercetă cu privirea pietrele de granit de pe jos și lespezile de granit de la marginea canalului, care scânteiau în lumina felinarelor. Simțea pietrișul jucându-i sub tălpi, împiedicându-l să-și aducă aminte. Noaptea călduță de vară era catifelată, iar luna, pe trei sferturi rotundă, care se ridica de pe câmpul întunecat, dincolo de „Țara Pustie“, răspândea o tainică lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa cum ești acum. Își împinse cu violență fotoliul în spate, dar nu se ridică. Hattie stătea nemișcată, sprijinindu-și ambele palme pe masă, așa cum stătuse și mai înainte când el îi dezvăluise secretul. Fața îi era puternic îmbujorată, ochii îi scânteiau, dar John Robert nu-și putea da seama dacă de emoție sau de lacrimi. Un moment, rămaseră amândoi tăcuți. După un timp, Hattie se relaxă, își frecă ochii și își arcui spinarea, părând doborâtă. Rosti pe o voce posomorâtă, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Duce-m-aș și m-aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu tot neamul și străneamul lor! Cu ochii scânteind, și-a scos pălăria pleoștită de ploaie, a așezat-o pe laiță și, ca prin farmec, privirea i s-a limpezit. A ridicat ochii spre bagdadie, și-a împreunat mâinile a rugă și, după câteva clipe, și-a făcut cruce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
existențiale, regăsită la creatori din toate timpurile, se manifestă și în versurile artistului contemporan, pentru care totul este fără de folos, / o încercare zadarnică de înțelegere /a neînțelegerii. Gânduri, reflecții, revelații, sentimente trezite de cotidianul - agresiv adesea - abordat familiar, ironic, sunt scânteia care declanșează demersul liric al lui N. Herișanu, și care compun o hartă a preocupărilor sale interioare, presupuse fragmente decupate dintr-un lung monolog meditație asupra secvențelor alcătuind, ca un puzzle, realitatea, și, pe fondul ei, viața. Fără tentații în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament iluminat”. ― Rogu-te să-mi citești ce a poruncit “Io Ioan Nicolae (Mavrocordat) voievod” la 11 ianuarie 1745. ― Este destul de încurcată această poruncă, părinte, dar interesantă. Iat-o: “Dat-am cartea domnii meli
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a vârât cobrele în sac. M-au luat de-acolo și m-au dus prin stufăriș la marginea unei bălți care scânteia în lumina lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în barcă, pe urmă s-au suit și ei și s-au apucat să vâslească din toate puterile. Curând nu s-a mai auzit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. 6. Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. 7. Picioarele lor erau drepte, și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel, și scînteiau ca niște aramă lustruită. 8. Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mîini de om; și toate patru aveau fețe și aripi. 9. Aripile lor erau prinse una de alta. Și cînd mergeau, nu se întorceau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
e adevărat, osteniți, însetați, dar încă entuziasmați și curioși - cel mai frumos apus de soare... un soare care pare că în zona noastră ascunde după linia orizontului o ladă imensă în care sunt păstrate mii și mii de diamante ce scânteiază pentru noi! Când soarele va dispărea complet, cerul se va pregăti pentru regina balului de seară - luna mândră și rece, cu veșmântul ei pururea alb, cu aripile ei scumpe bătute în argint și brodate cu stele. Eu, cu a mea
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și norii. Celebra seninătate a cerului californian nu se dezminte. Acum pot să văd ce se află sub noi. Mai întîi, apare o baltă luminoasă. Apoi, "balta" se transformă în "mare". O mare feerică, alcătuită din milioane de lumini care scânteiază. Mai bine de o jumătate de oră avionul planează peste ea. Ai senzația că sosești pe altă planetă. Sau într-un alt secol. Nu cred că e posibil un spectacol mai uluitor. Și chiar dacă l-ai mai văzut o dată, perplexitatea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
loc nunta. La plecare, doamna Smărăndița ia încărcat cu tot felul de bunătăți, iar Costel i-a condus acasă spre jena Măriucăi, căci sărăcia lor se vedea încă de la poartă. În ziua nunții, un soare vesel de iarnă făcea să scânteieze zăpada așternută pe drum și pe case. Dealurile împădurite ce înconjurau satul care era așezat într-o vale făceau un decor de basm. Câteva zile fusese un viscol cumplit, dar acum natura se calmase, vifornițele încetaseră, vrând parcă să-i
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
scară de la cer la pământ, urcând și coborând, aducând cântece de Mărire lui Dumnezeu, slăvind Întruparea Fiului Său, Mântuitorul lumii, din Preacurata Fecioara Maria. Toți îngerii erau albi și strălucitori, iar pe căpușoarele lor purtau coronițe din pietre prețioase, care scânteiau la lumina Stelei călăuzitoare. Unuia dintre îngeri însă, această podoabă îi tot aluneca ba peste ochi, ba într-o parte, ba în cealaltă a căpușorului, căci în grabă, gătinduse să meargă cu cetele de îngeri la Betleem, își pusese o
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
dintre Teii fără pereche ai lui Eminescu și duioșia liricii lui Șt. O. Iosif (strada lui), din dealul vecin, îi umple mereu simțirea de dragostea de viață, natură, semeni și credință în Dumnezeu. Meleaguri voievodale! Respirări ideale spre orizontul ce scânteie armurile peste pădurile dinspre Dobrovățul multimilenar și al Mănăstirii “atletului creștinătății”, al domeniilor regale, al lui Eminescu- revizor școlar, al dragostei de România a reginei Maria și al atâtor fermecătoare avânturi și roditoare pământuri. Se simte cu toți și cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bărbat, al treilea, cu chipiu și o plăcuță cu număr prinsă pe reverul hainei, asigurîndu-i că are el grijă de mașină și Încercînd să obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să riște. O amuza vag pe Lydia că, acum, conducătorul nu o mai îngrozea. Avea propriile ei motive pentru a-l crede pe Clane un om capabil. Se plimba încet pe culoarele familiare, printre arcade strălucitoare și prin camere ce scânteiau de bogățiile familiei Linn. Peste tot erau bărbați masivi, cu barbă, care veneau din îndepărtata Europă pentru a cuceri un imperiu despre care aflaseră din auzite. Uitându-se la ei, se simțea îndreptățită în toate acțiunile necruțătoare pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
care erau depozitate majoritatea mașinăriilor și echipamentelor prețioase. În timp ce intra în camera mare, observă că se aflau vreo duzină de soldați barbari pe la diverse intrări. Văzu că recipientul cu bila de lumină era în centrul camerei. ...O sferă nebuloasă, care scânteia nedeslușit, ca mistuită de o flacără interioară, rostogolindu-se încoace și încolo... Putea să treacă pe lângă ea și s-o atingă în trecere. Fără să pară prea grăbit înaintă, puse degetul pe suprafața subțire a sferei și, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
un anume motiv, căpătase față de arena judecății publice o groază la fel de mare ca aceea care-l păștea curând și pe el. Încă ceva care-i lega. — Păi, nu lucrez în sănătate de mult timp. Înainte ce-ai făcut? Ochii ei scânteiară. —De ce am senzația că voi fi următorul studiu de caz? — Îmi pare rău. Am mers cam prea departe. Oh, nu-ți cere scuze. De fapt, sunt flatată. A trecut atâta timp de când cineva nu m-a mai luat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ordine în cutii. Făcea corectură. Dădea telefoane politicienilor locali și potențialilor donatori, folosind tonul acela plin, moderat, liniștitor, de relații cu clienții, cel mai mare atu de care dispunea. —Robert. Știi? N-am voie să spun. —Înțeleg. Ochii aceia albaștri-verzui scânteiară de inocență rănită. Vechiul Robert. Cel care o putea demonta fără manual de instrucțiuni. Karsh cel de care nu putea scăpa așa cum nu putea scăpa de sine însăși. Secrete bine păzite de protectori ai râurilor. Înțeleg perfect. Ce mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]