1,131 matches
-
Mancovschi, în Caractere, București, Ileana, 1997, p. 126), în Biografii comune, omologii lor rurali se dezlănțuie în toată grandoarea stupidității lor ideologice; luați la întrebări, țăranii proletarizați se disting printr-o mîndrie debilă a limbajului curent, filtrat de sloganurile tip Scînteia (lectura unică și deci preferată a “glimbocanilor”). Pensionarul Cioarcă Ion afirmă că “deține” vîrsta de 52 de ani (p. 7); veterinarul Naslău Pavel se declară “pensionist de boală”, incapabil de a se “substrage de la treabă” (p. 17), iar laminoristul Vasile
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cioplitorul, vezi că nu-s consecvenți, se agită, sînt moi etc. Așa că poporul trebuie condus spre elogiul mitocanului. (Pe care îl susținea în urmă cu vreo opt ani Răzvan Teodorescu la televizor, în timp ce-o rază de reflector îi scînteia în păr.) Lenin n-a murit. Deși emulatul său Iliescu care cînd apare soarele răsare tocmai s-a întunericit. Și lumea se bucură ca proasta; cine-s cîștigătorii? Niște intelectuali. Aici se ivesc neclarități. Mulți din PSD, guvern, jacuzzi sînt
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
pentru cei cu dor de ducă Și ne suim cu pâinea și cu vinul Pe plutele aducerii aminte. Octombrie Durerea ca lumina Mă însoțea pe cale Și nu zăream pământul De-atâta strălucire. Cum se-aurește frunza ^nainte de cădere, îmi scânteia tristețea Pe ramurile minții. Aveam ca niciodată Pe cei pierduți, aproape, Dulceața risipirii îmi luneca în sânge. La capătul foșnirii, Ca pe un dig în mare, Se ridica din jalea, Cețoasă, bucuria. Și greul din cuvântul, Care-mi scria plecarea
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
lași portarului cheia de la camera ta. - Nu, nu uit. Portarul (un florentin politicos și blond) nu era acolo. - Eu îi țin locul, îmi spuse în italiană un bărbat cărunt, ai cărui ochi de un verde deschis, cu o privire stranie, scînteiau sub niște sprîncene groase și zburlite, ca niște amenințări. Avea buze groase, mustață deasă "pe oală", obrajii scofîlciți și un aer trufaș care m-a surprins din capul locului, căci nu se potrivea deloc cu condiția lui. Portarul va lipsi
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
gunoaie. Mi-am petrecut noaptea pe verandă, într-un fotoliu, semănând mucuri de țigară în jur fără ca vreun vis premonitoriu să-mi indice locul unde zăceau însemnările mele. La ora cinci, cerul s-a înverzit ca mărul, frunzișul eucalipților a scânteiat ca argintul viu, apoi valul grețos al soarelui a înecat totul. Patronul ne-a adus două lopeți. Era la curent, își amintise chiar o întâmplare: în cursul masacrelor din timpul Separării, un prieten de-al lui pierduse un manuscris - apoi
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
grele pe metru pătrat. Pot să spun că încep să respir mai ușor abia cînd întîlnesc vreunul din blocurile americanizate din centru. Unul are fațada imensă de sticlă peste care curge silențios o pînză uriașă de apă prelingîndu-se peste siliciul scînteind în soarele verii... Stau sub tunelul de apă ce se îndoaie pe dedesubt, reciclîndu-se, urcînd din nou spre ultimul etaj al blocului, de unde începe iarăși să cadă la loc peste suprafața de sticlă fulgerînd în soare. Cîtva timp, mă adăpostesc
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
liniștitoare, ieșind din hașuri întunecate, deschizând în alb ireal un decor care n-o justifică întru nimic. Dînd pagina, o imagine de rece - dacă senzațiile se pot vedea - apocaliptic, sau doar o înserare mai pătrunsă de răcori: "Sunt sorii stinși scânteindu-și tăciunii/ Sub uraganele caste-ale lunii." Pentru cei prieteni, dintr-o margine în alta a nopții, cu hieratica, palid-capricioasa regină, frisonul e mai curînd o înfrigurată plăcere. Plăcerea unei lumi netrăite, căutate, chemate la ceasul cînd se fac și se
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
ca Bacovia, ca Blaga, ca Arghezi. Într-un final (chiar în final, de fapt), cu pași mici, ajunge și la visatul sonet: „Pentru artist, femeia nu-i femeie/ ci mai curând ea seamă- nă-a bărbat/ căci harul lui abia atunci scânteie/ când de-un surâs se lasă fecundat./ Abia atunci gândirea sa adâncă/ Rămâne grea, și plină e de rod/ Când mintea i se sparge ca de-o stâncă/ În țăndări, de al rochiei izvod./ Artistul e-a domniței lui mireasă
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
el a fost așezat/ un vitraliu înfricoșat" (Carte de versuri). Îndemnîndu-se, vag ironic: "să lăsăm/ rotile minții/ să ne măsoare durerea/ cu o dulce încetineala!" (Hei, rup!), poetul se află în căutarea răbdătoare a fulgurațiilor, a acelor notații inspirate care scînteiază, iluminînd brusc textul cu voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența pastelului -/ măcar de ar fi un gol/ prin
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
cu o înfățișare hidoasă, repulsivă, nedebarasată de reziduurile sale de animalitate, purtător al atavismelor pe care le teoretiza școala criminologiei lombrosiene, și pe de altă parte, preia tradiția demoniilor romantice, unde vampirul este acel "(...) mort frumos cu ochii vii. Ce scânteie-n afară". Tocmai această tradiție romantică este recuperată în saga Twilight, pe această filieră apar vampirii adolescentini, metrosexuali, chiar emo, precum Edward Cullen (Robert Pattison). Tânărul devine reprezentativ pentru această ipostază a vampirului care-l apropie și de tradiționalul Sburător
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
care se zice că ar avea calitățile laptelui femeii umane... Soarele se învârtea la orizont - lumină ca ziua, deși erau orele trei din noapte. Termometrul de pe ceasul sofisticat al entomologului arăta minus cincisprezece grade. O plăcere; o adevărată plăcere. Ghețurile scânteiau bătue razant de astrul-tată al planetei... Radioul, un aparat minuscul, pe care profesorul îl ținea atârnat de gât, ca o amuletă, dădea știrile... Lupte, războie, sute de mii de victime, atentate iar, în Irlanda, în Grecia, în Turcia, cutremure devastatoare
La eschimoși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6469_a_7794]
-
era singura din toată casa care părea veche. Tocmai avea de gând să-i spună copilului să o lase în pace, când se auzi un trosnet și ușa se deshise. - E o încăpere secretă, zise Amadeo, cu o emoție neobișnuită scânteindu-i în ochi. Ceilalți doi copii veniră să vadă noua și interesanta descoperire. Au intrat cu toții în încăpere. Era destul de mare și cu pereții neregulați. - E o magazie, zise Concha după ce s-a asigurat că locul nu prezenta niciun pericol
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
moarte. Va apărea în '45, ilustrat de Marcela Cordescu, la Fundația Regele Mihai I. Un atentat, ca toată avangarda, la mizerabila condiție umană, dar un atentat slab, chinuitor, gîndit pe picior mare și destrămat, metodic, de dintele decrepitudinii. Artizanul lui, scînteie sărită din romantismul revoluționar, e-un "tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi/ de destinul biologic al lumii." Cele trei femei, în care se strîng viața și remușcările oamenilor, moartea, regretele, țipătul și neputincioasele lor furii, nevolnicia și pragurile, dorința de
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
sta să se rupă și ne făcea să avem o înclinare puternică deasupra bordului. Valurile scăldau puntea. Hai! Pe măsură ce urcam și zorii se apropiau, Parisul se desfășura dedesubtul nostru, val după val, până la orizont. Tălăzuire abruptă de zinc pe care scânteiau câteva statui de aur, dom, geniu, cai înaripați. Clopotnițe, Saint-Germain foarte aproape, lângă care le-am tras o mamă de bătaie fasciștilor occidentali, în ’68, când li s-a năzărit să facă o manifestație de susținere a fantoșelor din Vietnamul
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
la Sfântul Mucenic Varlaam, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 492) „Cu cât se veștejea mai mult mâna mucenicului, cu atât voința îi era mai înflăcărată, întrecea în strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scânteia mai tare decât cărbunii. Că ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a unor confrați. Tot Jiøí Na ëinec îmi face cunoștință cu gazda acestei neobișnuite biblioteci. Jiøí Gruntorád, el însuși un personaj descins parcă dintr-un roman de Milan Kundera sau Ludvík Vaculík, bărbos și cu ochii de un albastru intens, scînteind de maliție, îmi arată cu precădere piesele umoristice, uneori licențioase, din fabuloasa-i colecție. Îi place să-și surprindă vizitatorul, mai mult decît să-l impresioneze. A fost, totuși, unul dintre cei mai activi și mai tenace agenți ai culturii
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
te pândesc în somn, femeie, Cu milă te feresc de gura lumii, Alunecând pe rouă, lasă humii Povara închisorii fără cheie! Tu fugi de mine, eu, de febra ciumii, De soare mă ascund prin reci bordeie, Coboară-mi-te-n suflet, fi-mi scânteie, Răscumpără degrabă vocea spumii. O, tu-nflorești precum pescarul marea și ochii tăi îmi lănțuie mirarea Că altuia-i vei da poveri să ducă! și tot aștept... De cart eu stau la proră, Năvodul ceții scot din auroră: De n-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
petrece doar în vise. Anghel Furcilă, înzdrăvenit pe de-a-ntregul, chipeș ca un flăcău, vioi și cu chef, sălta de pe vârful unui picior pe altul, abia atingând pământul, ajutat de un ciomag cu totul și cu totul de aur, care scânteia, în bătaia lunii, uimitor. La puțin timp după asta, unii se jurau pe ochii din cap, că în salturile sale, el se mai folosea și de o pereche de aripi albastre. Acestea învăpăiau aerul neclintit al înserării cu un nimb
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cel mai greu somn, Cel al cenușii devenit veghere și gardă. Deschide-te, rană, atunci când strig - Sesam! Umbrei rugului rămasă pe acest dictam, Căci Dumnezeu în timp ce ne privește vrea să ardă. 24 oct. 2003 * 1 Străin printre străini, aur nocturn scânteind, Rege printre străbuni, rătăcesc gol Către ceea ce se urzește. Unde am încă un Regat? Giuvaerul În mijlocul coroanei. Neant Ce îmi dă viață pentru a mă face origine. Acolo sunt oglinda în care Dumnezeu Se privește și mă răsfrânge. Ochi din
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
tăi. $3 1. Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de silnicie, și care nu încetează să se dedea la răpire. 2. Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carălor! 3. Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița. O mulțime de răniți! Grămezi de trupuri moarte! Morți fără număr! Cei vii se împiedică de cei morți! 4. Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
apără Walkira ! Era pe vremuri și auzisem de amazoane dar fiindcă am scris-o abia acum, te numesc Walkiră. Dar aveam și numeroși prieteni printre dușmani care nu vroiau să mă bată... fiindcă aveam o soră iar balaurul cu ochii scânteind flăcări rubinii mă păzea aspru.
Prieteni du?mani by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83905_a_85230]
-
luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
loc nunta. La plecare, doamna Smărăndița ia încărcat cu tot felul de bunătăți, iar Costel i-a condus acasă spre jena Măriucăi, căci sărăcia lor se vedea încă de la poartă. În ziua nunții, un soare vesel de iarnă făcea să scânteieze zăpada așternută pe drum și pe case. Dealurile împădurite ce înconjurau satul care era așezat într-o vale făceau un decor de basm. Câteva zile fusese un viscol cumplit, dar acum natura se calmase, vifornițele încetaseră, vrând parcă să-i
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
scară de la cer la pământ, urcând și coborând, aducând cântece de Mărire lui Dumnezeu, slăvind Întruparea Fiului Său, Mântuitorul lumii, din Preacurata Fecioara Maria. Toți îngerii erau albi și strălucitori, iar pe căpușoarele lor purtau coronițe din pietre prețioase, care scânteiau la lumina Stelei călăuzitoare. Unuia dintre îngeri însă, această podoabă îi tot aluneca ba peste ochi, ba într-o parte, ba în cealaltă a căpușorului, căci în grabă, gătinduse să meargă cu cetele de îngeri la Betleem, își pusese o
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]