705 matches
-
la restaurant, unde seducția se face din nou simțită din plin. Degustă împreună o ușoară cină cu "midii și crab imperial", stropită cu "un vin alb extraordinar". Stingo, căruia alcoolul îi dezlegase limba, se dovedește sclipitor, iar Leslie, cu ochii scânteietori, îi soarbe literalmente cuvintele. Râde, îi strânge mâna și aduce din nou vorba despre sex. Știi că, îi murmură ea la sfârșitul mesei, citându-l cu o voce caldă și răgușită pe D. H. Lawrence, "atunci când faci dragoste ești sub
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
hartă orașul poate fi asemănat cu oricare oraș nou din lume, fie el Așhabad, Tel-Aviv sau Brasilia. Impecabila sistematizare a orașelor moderne mai poate fi urmărită tot atît de bine, din avion, noaptea. Cîtă diferență între aglomerarea haotică de licurici scînteietori ai Parisului și desăvîrșitele figuri geometrice cu unghiuri drepte și laturi prelungi ale așezărilor construite de curînd și mai ales construite deodată, după un plan general dinainte stabilit. Ceea ce salvează orașele moderne de la astenizarea prin monotonie este natura, folosită ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dintre milioanele de semeni, cel care primește gândul adâncului ce cutremură și lumina nemuririi. Magnifica înzestrare, ieșită dintre limitele umane, își are sorgintea în divinitate și în legile destinului marcat de semnele tainei ascunse. Tocmai de acest om cu spiritul scânteietor, majestuos și feeric are nevoie lumea noastră mică, poate și pentru a obține protecție, înălțare, demnitate, așa cum fragilele fire de iarbă din solul secătuit de apă și substanță hrănitoare au nevoie. Sufletul și cugetul neamului au de unde absorbi idei, vigoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a permis adolescentelor să-și producă propriile identități, să-și afirme propriul stil în modă și să respingă codurile standard. În timpul turneului numit "Virgin", Madona a purtat o jachetă viu colorată și o fustă extrem de scurtă și de strîmtă, lenjerie scînteietoare și ciorapi de dantelă neagră pînă la genunchi și un set de bijuterii între care crucifixe, un medalion pacifist, brățări. Sărind și dansînd încălțată cu bocanci cu ținte, cu ombilicul la vedere, Madona își scoate jacheta, lăsînd să se vadă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui Kiseleff și a Regulamentului organic. Din numărul acestora era un descendent din familia Filipeștilor, un bătrân încărcat de ani, care fusese ofițer de cavalerie în armata moscovită. De cum au intrat rușii în București, Dadu Filipescu și-a comandat o scânteietoare uniformă de colonel de gardă, a îmbrăcat-o, a încins sabia și în fiecare zi bucureștenii îl vedeau, trecând pe jos pe Podul Mogoșoaiei, puțin cam încovoiat și târând piciorul. Lumea îl privea cu mirare căci, în adevăr, atât prin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
undeva se cam ciocnesc între ele și scor scântei, dar toate aceste fapte produc un climat propice dezvăluirii fondului profund în scriitori, și nu cel de suprafață, care uneori poate fi neinteresant și atunci dialogurile sunt ceva mai aprige, mai scânteietoare, unghiurile de vedere sunt ceva mai variate, mai deosebite decât la comunicările sau întâlnirile plicticoase și comune. A.B.În amintirile dumneavoastră, despre relația specială Preda Nichita Ivănescu, ce regretați foarte mult astăzi? Vă simțiți un om norocos? Multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu Marx și Lenin, au făcut „eroarea de calcul” de a baza „motorul istoriei” pe clasa muncitoare, crezând - și voind cu insistență să creadă! - că această „clasă” rămăsese În etapa istorică și economică În care o lăsase și analizase, altfel scânteietor, Karl Marx; or, Marx se pare că subapreciase capacitatea societății industriale și mai ales post-industriale de a ameliora tocmai condiția acestui „gigant cu picioare de lut”: azi, În Europa occidentală și America de Nord, clasa muncitoare a devenit cu adevărat o middle-class
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și toate fetele și băieții cu care făcea sex și toți prietenii pe care-i observa pasiv cum alunecă în adicție, prostituție și crasă apatie; zilele treceau într-o goană nebună prin cluburile de pe litoral, cu blonde superbe în decapotabile scânteietoare, cu mințile făcute praf de Nembutal; nopțile se măcinau în camerele pentru VIP-uri din cluburile selecte sau trăgând pe nară cocaina presărată pe mesele din dreptul geamurilor de la Spago. Era o critică nu numai a unui stil de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
șocam de multe ori prin reacțiile mele rigide, prea tranșante, punând adeseori în discuție expedierile rezumative și cinice ale lui Matei și intrând astfel adeseori în conflict cu el. Matei a fost, la începutul carierei mele ca și în prelungita, „scânteietoarea” mea adolescență, un dar al destinului nu în primul rând prin sfaturile, obiecțiile sale pline de adevăr estetic sau prin solidaritatea sa socială și intimă, cât, mai ales, prin aceea că „exista el însuși”, „realitatea”, ca să zic așa, a „tipului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
escală în Cezareea maritimă, capitala provinciei romane Iudeea, o poți lua și pe autostrada din interior. Ea trece pe lângă o termocentrală: trei uriașe turnuri de răcire, macarale gigantice, un dig interminabil și niște șlepuri cu cărbune tocmai la capătul lui. Scânteietor sub soare, acest decor științifico-fantastic barează orizontul dinspre uscat. Dar chiar lângă Mediterana pe care Isus o va fi privit în unele zile din înaltul vreunei coline, și pe care Sfântul Pavel o va fi contemplat un an întreg, din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Mihai Eminescu, fapt condamnat de Nicolae Iorga într-un articol (Eminescu și urmașii) din Ramuri, la 15 iunie 1923, data comemorării trecerii în neființă a poetului. El îi denunța pe acei scriitorii bucureșteni "doritori de senzații neașteptate, de bizarerii scânteietoare, de cacofonii în genul jazz-bandului, de rafinării toarse la cafenea" pentru care Eminescu a fost mereu un "neînțeles", sau căruia i s-a refuzat înțelegerea, tocmai pentru că "e adânc român chiar cu subiectele, fie și cu modelele cele mai străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
estetică. În plus, participam regulat la cursurile lui G. Călinescu. Dragoș Protopopescu era în anii lui de persecuție politică și profesională, ani care i-au precedat tragica moarte. Așa încât am cu noscut un Dragoș Protopopescu iritabil, nervos, plictisit, și totuși scânteietor. Colosal de exigent. Ne impunea să citim o bibliografie monumentală. Un an întreg am studiat numai Shakespeare. Ne propunea teme foarte inte resante, pe care le dezbăteam la seminare. De pildă: „Femeile în opera shakespeariană“, „Fascinația antichității la Keats“, o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-ți spunem? - Veșnicie solară, nu, lumina ta-i mai vie decât e nimbul soareluiă Cuvânt nu-i încă scris, lumina ta s-o-ncapă Partidul este cerul tot răsfrânt într-un inel neturburat de apă!“ („Discobolul“, Ramuri, 15 februarie 1971) „Scânteietor, scăldat de soare, piscul, în purpură de steaguri viu scăldat, a fost îndemn peste furtuni și viscol să fie-al revoluției soldat cine-i mai bun, mai vrednic, mai viteaz și-o flacără a fost dintre femei, un suflet mare-ncununat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori de personalități - construiesc, cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prin cuvinte - a mai adăugat distinsul universitar. Câteva forme ale comunicării nonverbale, gestuale, asemănătoare cu cele ale unui dirijor, le-am observat la tânărul învățător și am apreciat perfecta lor receptare și înțelegere de către copii. Ridicarea unei sprâncene, o privire scânteietoare sau încurajatoare, modificări ale fizionomiei, mișcarea ondulatorie a capului, închiderea sau deschiderea largă a ochilor, mișcările brațelor, înclinarea sau pendularea corpului ș.a. au alcătuit instrumentele nonverbale cu care tânărul învățător a lucrat impecabil. Din reflecțiile și stările sufletești care mă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ar fi decât o reminiscență (ce strălucită!) din Gottfried Keller... Boileau, Racine, Corneille, Molière nu și-au făcut nici un scrupul în alegerea materialului din care și-au construit capodoperele. Toți suntem plagiatori, observă Anatole France, atingând aceste lucruri într-o scânteietoare conversație, pe care Nicolas Ségur o reconstituie în lucrarea cunoscută "Conversations avec Anatole France..."). Căci nu e cu putință să enunțăm o singură idee mare și luminoasă, nici să ne imaginăm un lucru durabil, fără a fura pe cineva, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu am visat vreodată că o să te mai întâlnesc. - Da, așa e, consimți Carlina. Dar acum îmi pare rău, trebuie să plec. Te rog să mă scuzi, nu mai pot rămâne. - Unde pleci așa de repede? O întrebă cu ochii scânteietori și tot atât de triști. - Aici nu vii să stai degeaba. Nu vii să ai numai unde dormi, ce mânca și să pierzi timpul de pomană. Dar de ce mă-ntrebi? Ce te interesează unde merg? Tu abia ai sosit, pari obosit, ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plată sau minerală. - Eu vreau desert o prăjitură Tiramisu dacă se poate. - Desigur. Avem. - Sună bine ce ai ales. Ochii lui zâmbiră complice la toate astea, în timp ce ospătarul se mișca uimitor de repede. O privi pe maică-sa cu lumini scânteietoare, zâmbindu-i încrezător și bucuros de prezența ei. La rândul ei, și ea simțea bucuria și plăcerea întâlnirii, învăluind-o într-o tainică și plăcută căldură sufletească, iar inima îi surâdea nebunește. - Nici nu știi mamă, cât de mult mi-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lucru la numărul din Dilema Veche dedicat filmului românesc (văzut de 42 de ochi : doi sunt ai mei, restul ai celor 20 de colaboratori !), primesc o veste incredibilă : a murit Petre Rado ! Petre Rado, unul dintre colaboratori, al cărui text (scânteietor de inteligență și empatie) îl plasasem în economia numărului chiar la-nceputul grupajului !... O moarte subită, survenită în urma unui infarct, la New York, unde trăia de peste 30 de ani. Am scris despre Petre Rado chiar aici, într-un jurnal-countdown care a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
broboadă și de pe umeri începuse să se topească, iar acum picăturile de apă reflectau razele luminii, lăsîndu-mi impresia unei pulberi de diamante. Ochii Tamarei, mari, cu albul imens, mă priveau fix, în timp ce buzele, deschizîndu-se încet, lăsînd în bătaia luminii dinții scînteietori, șopteau încet, aproape cu teamă: Bună seara, Mihai! Trebuia să-mi revin! Doamna Tamara, cu care discutasem pînă atunci de la distanță, încercînd să-i fac curte încet, ca un drum printr-un ținut cu nisipuri mișcătoare, gata să mă înghită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răspunde la salutul meu, apoi își pleacă la loc privirea în hîrtiile din față. Cea de-a treia femeie, așezată la biroul din dreapta mea, e de fapt o puștoaică, aproape o adolescentă. Are privirea ageră, izvorîtă din niște ochi negri, scînteietori, iar gura, mică și conturată, i se modulează frumos, perfect, în timp ce vorbește. Vă rog, cu ce problemă? mă întreabă ea, după ce-mi răspunde la salut. A naibii de frumoasă gură! ca un fruct de septembrie, pe un ram aplecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vrut s-o deschidă, ceea ce m-a făcut s-o opresc brusc: Nu, Mariana. Ați fost invitații mei... Și cu polița cum rămîne?... Am ridicat privirea spre ea: răutatea o făcuse la fel de frumoasă ca acum zece ani, iar jocul ochilor scînteietori m-a făcut să-mi amintesc de poalele pardesiului ei chinuite de vînt în zilele cînd fugeam de la cursuri și-o așteptam să iasă de la serviciu. I-am spus: Mi-nchipui că viața ți-a dat destule palme, dar constat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e în zadar... Sâmbătă seara, 27 septembrie [1947] Astăseară mi s’a întâmplat o aventură stranie. Eram la Delureanu; 4 mese ocupate, încolo, restaurantul cu fețe de masă albe, mai mult sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
geam. Uneori simt dureros nevoia prezenței tale și ce ciudat, Monică mică, te aștept ca și când va trebui să vii pe ușa vesti arului; uneori când ploua și îți scoteai pantofii și mânuțele erau roșii, ude și reci, fața îmbujorată, ochii scânteietori și îmi spuneai iute, în treacăt, fugind spre baie: „B’jour, maman“. A întrebat de tine acum o săptămână la telefon Sandu G. - „E adevărat că a plecat?“ - „Da.“ - „Pentru mult timp?“ - „Pentru totdeauna.“ [...] Mă gândesc: poate scrisoarea asta îți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cabinet medical sau cine știe. Oricum. Ai găsit ceva care să-ți placă? — Ei... nu știu, zic nehotărâtă. Cred că vreau ceva cât mai simplu. Brusc, am o viziune cu mine în rochie albă cu crinolină și cu o diademă scânteietoare pe cap... cu Făt-frumos care mă așteaptă... cu mulțimi care ne ovaționează... OK, oprește-te. N-am de gând, în ruptul capului, s-o iau razna. Am hotărât deja. Sunt de acord, spune mama. Vrei ceva elegant și de bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]