659 matches
-
îți spui - și îți spui asta, recunoaște! - că moartea agentului imobiliar a declanșat cu siguranță o serie de evenimente în centrul cărora te afli chiar tu... Pufni nemulțumit și se foi pe scaun, iar obiectul de lemn protestă printr-un scârțâit prelung. - Hei, încerc să scriu ceva aici, e vorba despre ceea ce se va întâmpla în viitoarele minute, nu pot să fiu superficial. Nu-mi permit. Nici nu știu încă în ce mod vor muri ăia doi. Cum am să-i
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
erai tentat să crezi că diluviul era pe sfârșite. Privi bălțile mari din curte și i se făcu o poftă nebună să umble desculț prin apa rece. Aruncă papucii din picioare și își suflecă pantalonii. Coborî cele patru trepte - înregistră scârțâitul uneia dintre ele - și lipăi prin apă cu un zâmbet de satisfacție maximă întipărit pe chip. Întoarse capul către casă, poate pentru a-l invita alături de el și pe Magician. Dar acesta îi făcu semn că nu agreează astfel de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
călărie, vioara scârțâia cumplit; nu scotea acele sunete melodioase pe care le auzea el la unii violoniști de profesie. - Ei, cum merge cu vioara? îl întrebă într-o zi tatăl său, care nefiind acasă decât la ore târzii, nu auzea scârțâiturile stridente care îi perforau urechile Inei pe tot timpul rezervat exersării temei curente. - Nu prea merge, tati! Ai avut dreptate, e un instrument foarte greu! - Cam câte kilograme are, Mihăiță? - Tati, tati, zise el, oarecum mâhnit de gluma părintelui său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
toate! Dar să știți, oameni buni, că boierii nu poftesc să vândă la oameni moșiile, că dacă or avea și oamenii pământul lor, cine să mai muncească boierescul? Cuvintele bătrânului împînziră o tăcere greoaie. Se auzeau de afară tropotele jucătorilor, scârțâitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. După un răstimp apoi răsună, de la tejghea, strigătul cârciumarului către un ajutor duminical, băiat mare și prostănac: ― Băă, n-auzi?... O jumătate pentru Serafim Mogoș, înțelegi?... Na, du-i-o, fire-ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
retezat un paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că v-a întrecut Anghelina! Apoi răsunară alte comenzi aspre, ascuțite ca niște scârțâituri de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu stâlpii prispei dând întregii case înfățișarea unei femei gârbovite, cu bărbia rezemată în coate. Și totuși, casa părea nouă ; toate culorile ei palide, muchiile șterse și ferestrele mici și tulburi erau învăluite în lumină. Deschise ușa, nu mai avea scârțâitul știut, iar înăuntru plutea aceeași lumină densă. Îl așteptau cu masa întinsă. Erau toți acolo, bunicul în capul mesei, cu părul alb, revărsat până la barba colilie, în spate bunica, sprijinindu-se cu mâinile de umerii lui, în aceeași poziție ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
este cafeniul și verdele. Înăuntru, mucegaiul acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid cu scârțâit de lemn și metal. Închizătorile ruginite ale ferestrelor se rup când încercăm să le deschidem. Eunucii fac tot ce pot pentru a îndepărta mucegaiul și murdăria de ani de zile. Mi se dă un apartament, lângă cel al lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
neclară și evaluarea obiectivă nu se poate realiza, schemele automate legate de pericol prevalează. Nu sunetele care se aud în întuneric sînt amenințătoare, ci semnificațiile pe care le asociem lor. De exemplu, cineva care a fost trezit din somn de scîrțîitul unei uși și va da vina pe motan va adormi cu ușurință la loc. Dar, dacă se va gîndi că i-au pătruns hoții în casă, va deveni agitat și speriat, inima îi va bate nebunește și gura i se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
morală sau a celui menit să îndrepte greșelile. Prea bun cunoscător al împietririi inimilor ambițioase și a uscăciunii rațiunii lor, el știe că deținerea exclusivă a puterii, înconjurat de o orchestră de aclamații în care nu se mai aude nici măcar scîrțîitul arcușului unui bufon, tolerat de monarh, nu predispune nici la dreptate, nici la respectarea valorilor. Este însă convins că nevoile psihologice ale maselor nu sînt cele atribuite lor, iar Moise este oglinda în care acestea pot întrezări ce sînt de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cuțitul din bucătărie și s-o ajut să taie cordonul ombilical. După aia, m-am dus la râu și am vomitat toată după-amiaza și toată noaptea. Ai dreptate, asta nu se mai întâmplă, un pas înainte tot s-a făcut. Scârțâitul balamalelor ruginite de la gratii îl trezi pe Tommaso din acele convorbiri. După care, închise din nou ochii. Seceta, fiule, nu iartă pe nimeni. E vina genovezilor care i-au omorât pe toți evreii, iar bogăția a murit odată cu ei. Nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
inițial am luat-o ca pe un moft, dar, când mă vedea cu tava, se excita teribil și performanțele sale sportive avansau brusc de la nivelul de semifond direct la maraton; se mai potolea pe la miezul nopții, când vecinii, exasperați de scârțâitul patului, începeau să ciocănească în calorifere... Într-o seară de iarnă știu că toate mi-au mers pe dos. Nu curgea apa rece, așa că ieșisem opărită de sub duș; prăjitorul de pâine scotea un fum îngrozitor deși era aproape nou; în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pastel, cu menționarea principalelor elementelor din cadru, calm: „Tristă,după un copac, pe cîmp/Stă luna palidă, pustie-”. Dar brusc, lucrurile se schimbă: „De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie”. Ce anume i-a provocat? Șuierul vîntului? Scîrțîitul crengilor? Cauza neașteptatei exacerbări e dezvăluită, cît se poate de rațional, în strofa următoare: „O umbră mormăind pășește.../ E om...atît, și e destul.../ Și-acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu sens. A doua, absența tăcerii. A treia : tot ce se întâmplă pe ecran poartă un „mesaj”. Iată prima secvență din Erupția lui Ciulei. O sondă care funcționează ca un dinozaur preistoric aplecându-se mereu să cerceteze ceva pe jos, scârțâitul instalației stingher în tăcerea absolută, încep niște acorduri stranii, cântate parcă la fierăstrău. Se adaugă sunetele metalice pe care le produc o bucată de șină și o bucată de țeavă, atârnate cu un cablu de brațul sondei și ciocnindu- se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
LOR? E învălmășeala de la sfîrșit. Pleacă și ultimele mașini, jeepuri, camioane, mitraliere automate, luînd în fuga lor ultimii soldați. Curtea imensă rămîne goală; cîteva pale de foc, cartoane și mobile care fumegă. Liniștea învăluitoare e înlocuită încetul cu încetul de scîrțîituri. Apar din toate părțile morți-vii în costume dungate. Bărbați și femei. După plecarea torționarilor, prizonierii se tîrăsc, fiecare cum poate, către ieșirea din lagăr. Mulți sunt ajutați de un vecin de captivitate, un prieten sau necunoscutul de lîngă ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și femei. După plecarea torționarilor, prizonierii se tîrăsc, fiecare cum poate, către ieșirea din lagăr. Mulți sunt ajutați de un vecin de captivitate, un prieten sau necunoscutul de lîngă ei. Nu se rostește nici o vorbă. Zgomotul e unul și același: scîrțîitul papucilor tîrșîiți pe pămînt. În scurt timp, peste curtea părăsită a lagărului se așterne iarăși liniștea. Un dulap metalic, lipit de peretele curții. O mînuță nesigură se strecoară prin fanta asemănătoare cu cea a unei cutii de scrisori. Ușa dulapului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
În scurt timp, peste curtea părăsită a lagărului se așterne iarăși liniștea. Un dulap metalic, lipit de peretele curții. O mînuță nesigură se strecoară prin fanta asemănătoare cu cea a unei cutii de scrisori. Ușa dulapului se întredeschide cu un scîrțîit. Răsare capul unui băiețel, neîncrezător, ezitant. Iese din dulap și privește în continuare cu luare aminte în jur: "Ai să ieși cînd n-ai să mai vezi pe nimeni și n-ai să mai auzi nimic" insistase tatăl său cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe care o văzuseră trecând pe sub pod cu doi pasageri nemișcați acoperiți de zăpadă și gondolierul care cânta În șoaptă. Dar și stropii de apă de pe chipul lui Olvido, mâna ei stângă lunecând pe balustrada scării În drum spre odaie, scârțâitul podelei din lemn, covorul unde ea Își agățase tocul pantofului, oglinda enormă din dreapta, unde o zărise privindu-se cu coada ochiului În trecere, gravurile de pe pereții coridorului, lumina gălbuie și palidă care intra pe fereastră când, În fața patului mare din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
liniștit. Impasibil. Fără să se miște și fără s-o sperie. 11. Briza sufla dinspre uscat spre mare, iar noaptea era caldă. Deși luna strălucea, se putea zări toată constelația Pegas. Faulques era tot afară, cu mâinile În buzunare, În scârțâitul greierilor și foșgăitul licuricilor pe sub pinii care se profilau, negri, la fiecare licărire a farului Îndepărtat. Tot la Ivo Markovic se gândea: la vorbele, tăcerile și nevasta lui, despre care croatul vorbise Înainte de plecare. Ce-a fost Între ea și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Rodin, aveau dreptate: numai artistul e cinstit. Fotografia e mincinoasă. Mai târziu, tot În acea dimineață, pietricelele de pe drum scrâșneau sub adidașii albi ai lui Olvido - șoseaua era plină de urmele pe casre le lăsase artileria - și Faulques le asculta scârțâitul mergând pe cealaltă parte, cu mâinile pe cele două aparate foto pregătite, atent la teren și la răscrucea din fața lor, o zonă descoperită, pe unde trebuiau să treacă spre Borovo Naselje. Un grup de soldați croați mergea În fața lor, altul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îndreptat spre siluetele negre ale pinilor, pe care licăririle farului din depărtare le profilau din când În când pe cerul Încă spuzit de stele. Calmul era absolut; chiar și briza aceea ușoară se oprise. Faulques nu-și auzea decât pașii, scârțâitul greierilor printre copaci și vuietul resacăi, ce urca dinspre plaja cu pietricele, horcăind lung și surd, aproape omenește. Când a ajuns lângă pădurice, s-a oprit și a așteptat nemișcat printre măruntele urme luminoase ale licuricilor. Se simțea liniștit, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți, florile "cîntă", greierii răgușesc de voluptatea scârțâitului. Cezara cuprinde filozofia practică a poetului. Contesa Cezara e o instinctuală impulsivă care nu poate fi constrânsă la o căsătorie de convenție cu un om bătrân. Ea își alege, după un examen fizic, ca soț, putem spune, natural, pe călugărul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și ploua... Negru, numai noian de negru. Bacovia și-a creat un stil al pateticului, o varietate de satanism, cu punctul de plecare în Rollinat și în Edgar Poe. El stă singur în cavou, privind sicriele de plumb și ascultând scârțâitul coroanelor, prin parc apar fantome și trece o pasăre "cu pene albe, pene negre", strigând "cu glas amar", poetul plânge și râde sarcastic "în ha, în ha", sau râde "hidos", pășește singuratec pe pustiile piețe, intră în casa iubitei și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară pînă-n zori, căci oamenii lucrară la lumina felinarelor, pentru a pregăti cu grijă ambarcațiunile de rezervă și pentru a-și ascuți armele cele noi. între timp, dulgherul îi meșteri lui Ahab un alt picior, din chila sfărîmată a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe natură: se aude, parcă, până și căderea fulgilor de nea, se aude asfințitul soarelui, se aude vântul care încearcă să înece în praf și zăpada pasiunile puternice ale oamenilor, timpanul ne e spart de ecoul tropotelor de cal, de scârțâitul carelor pe drumul orizontului, de răsuflarea șuierătoare, întretăiată a bătăliei de inimă a condamnaților de soartă, personaje sfredelite de angoase, de dorința de a iubi și a fi iubite, de întrebări ce nu-și vor găsi răspunsuri... (Francesco Gerardi) ...Filmând
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dintre lumină și neant, apoi, încet, cu o mirare ezitantă, s-a strecurat din nou în curgerea aceea extraordinară a zilelor, a cuvintelor, a mirosurilor - pe care toată lumea o numea viață... În martie, într-o zi plină de soare, de scârțâit de zăpadă sub pașii trecătorilor, o femeie (mama ei? sora ei?) a venit să o caute și, fără să explice nimic, a luat-o cu ea. Charlotte a ajuns-o din urmă la marginea mahalalei și i-a întins fetiței
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]