658 matches
-
la textele din repertoriu și la provocările de pe platoul de joc. Ca spectator, am descoperit cât de mult îmi place să fiu martor al supravegherii, al dispozitivelor și al strategiilor ei, în timp ce, în viața de zi cu zi, m-ar scârbi la fel de mult să o practic sau să o îndur. Cum se explică o asemenea fractură? Poate că - revelația asta am avut-o scriind aceste rânduri - prin plăcerea resimțită atunci când destinelor și situațiilor teatrale li se adaugă o trăire personală, propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Duduia amintește de Fătălăul "Florilor de mucegai" prin limbaj și construcție, prin monstruozitatea fizică, ce presupune și o monstruozitate morală: "Femeie ne femeie, la bine și la rău/ Turtită ca o tavă și-un sul de rogojină/ Sătulă de-ntuneric, scârbită-i de lumină/ Făptură neîmplinită și fată fătălău." Doinele din cuprinsul poemului sunt niște satire la adresa lumii moșierești: "Îi țes țării, pe gherghef,/ fire-n jur, ca de sidef/ Să ne sugă ca pe muște/ Când se tem să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că - zice el mai departe - „în fracurile voastre negre/ De ciocli, aveți ceva de gală,/ Și-n croncănitul vostru rîde
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu s-a arătat cu regret mare pentru Veronica Micle, rămasă în Iași. Aflat apoi în anturajul Mitei Kremnitz, el a declarat că nicăieri nu se simte fericit, nici chiar ia Iași. Afară de aceasta, Slavici, în Amintirile sale, se arată scîrbit de cei ce născoceau "fel de fel de lucruri imposibile în ceea ce privește legăturile dintre Eminescu și Mite Kremnitz"216. Eminescu a sperat o iubire tot așa de sinceră și de curată ca acea de la Ipotești, dar a rămas dezamăgit. Iubitele care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dascălii și directorii de școală și presă, care văd în familie marea cauză a violenței școlare: "Familia este așadar principala instituție acuzată pentru incapacitatea de a-și asuma educația copiilor și pentru raporturile de violență care se produc". Putem fi scârbiți sau seduși de simplitatea acestor analize care stigmatizează câteva categorii de vinovați, evitând să privească mai departe. Fie că-i vina pedagogilor sau a părinților, civilizația geme în fața barbariei care renaște în sălile de clase. Va trebui totuși să răspundem
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
eliminarea lor putea crea contradicții dacă rămânea nepedepsită. Concluzia sa a fost că „el, cel ce poate înghiți o a doua sau o a treia fluxiune, o a doua sau o a treia diferență, nu trebuie, cred eu, să fie scârbit de nici un punct forte al divinității“. Deși matematicienii timpului au protestat împotriva logicii lui Berkeley, bunul episcop avea perfectă dreptate. În acea vreme, analiza matematică era foarte diferită de alte ramuri ale matematicii. Fiecare teoremă geometrică fusese demonstrată riguros; pornind
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
iubite de a-și oferi plăcerile pentru două sute de florini de aur, trăiește o veritabilă transformare, o redirecționare a sentimentelor dinspre admirație spre dușmănie: „când văzu ce lacomă-i femeia pe care el o socotea o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească pofta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deslușește semnele cântării cucului în trăirile zilnice și creează adevărate incantații magice care să anuleze puterile sorții: "Mie cucul mi-o cântat / Nebăut și nemâncat, / La tabără de plecat. / Mie cucul mi-o doinit / Nebăut și nehorit, / Toată vara sunt scârbit"; Pasăre galbănă-n cioc, / Rău mi-ai cântat de noroc. / În toate zilele mele / Mi-ai cântat să fie rele / Și în toată viața mea / Mi-ai cântat să fie rea"; "Cuculean cu pana neagră / Cântă-n codru să s-aleagă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un favorit nemeritat “. Saint Simon a condamnat palatul pentru că nu avea păduri, ape și nici un peisaj natural deosebit. Într-un comentariu al ducelui, ținut secret pe perioada vieții și descoperit după moartea sa, declara:„Violența exercitată peste tot asupra naturii scârbește și dezgustă. Abundența apei, forțată să iasă la suprafață și canalizată din toate direcțiile, o face să fie verde, plină de mâl, noroioasă; împrăștie o umiditate perceptibilă și nesănătoasă și un miros care este și mai neplăcut“. Chiar și Voltaire
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
întru paza sfintelor Tale porunci. Și, cu orice fel de dezmierdare înșelându-ne, în multe chipuri am greșit, și, cu urâte pofte nefolositoare și vătămătoare amăgindu-ne, ne-am purtat; sau, cu mânie și cu iuțeală dobitocește pornindu-ne, am scârbit pe vreun frate al nostru, sau, cu limbă slobodă și neînfrânată, în tari curse ne-am prins; sau, cu vreunul din simțurile noastre sau cu toate, de voie sau de nevoie, cu știință sau cu neștiință, sau din întărâtare sau
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care sunt din voia cea slobodă și din lene; ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de l-am hulit în gândul meu sau pe cineva am ocărât sau pe cineva am clevetit în mânia mea sau am scârbit sau de ceva m-am mâniat sau am mințit sau fără de vreme am dormit sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am socotit sau pe fratele meu l-am scârbit sau m-am sfădit sau pe cineva
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
am clevetit în mânia mea sau am scârbit sau de ceva m-am mâniat sau am mințit sau fără de vreme am dormit sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am socotit sau pe fratele meu l-am scârbit sau m-am sfădit sau pe cineva am osândit sau m- am mărit sau m-am trufit sau m-am mâniat sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi sau răzvrătire am cugetat sau prea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care își pusese de câteva decenii limba sa naturală "la păstrare" (în stand by am spune astăzi) pentru a reinventa, strălucit, limba franceză. Nu era, de asemenea, doar un moft, o grimasă intelectuală a unui cinic sau a unui superficial scârbit de precaritatea, ipocrizia sau nemernicia unui timp post- modern. Scepticismul cioranian venea dintr-o nevoie lăuntrică de limpezire, de judecată lipsită de iluzii asupra lumii noastre, dintr-o experiență anterioară, marcată de eroare și eșec, a implicării excesive în Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mergea pe jos, prin frig, pe bulevard, în scandările laudative sau contondente ale poporului aflat pe trotuar. Cu o singură excepție. Un ciocoi de Ferentari, tolănit în Mercedesul lui de ministru, putea fi zărit prin geamurile fumurii citind sictirit ziarul, scârbit de gloata zgomotoasă a moldovenilor. Cu doar câteva săptămâni înainte, într-o vizită la Parlamentul de la Copenhaga, ne fusese arătat pe geam omologul danez al personajului nostru, venind la serviciu pe bicicletă. Acela era însă un ministru al finanțelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dracu' (Doamne iartă!) s-a întâmplat? Păi cum, nu știți? I-a pierit dintr-odată elanul și după ce a descoperit că "dani din bani se face Rai", și-a luat jucăriile împreună cu fiul și s-a cărat la Monte Carlo, scârbită de o țară care nu o merită, ca să facă acolo gale cu alte neveste disperate și să caute, poate, cu mai mult noroc, vreun prinț care să o salveze. Că, spre deosebire de noi care acceptăm din partea oricărui bastard să se creadă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
moldovenilor să nu fie prezentă. Fie că e vorba de oameni cât de cât decenți, de gazetuțe de perete cu aer umoristic sau de acea infernală corcitură de precupeață și "jmecher" care face media statistică a concetățenilor "dă capitală", veșnic scârbiți de nimicnicia "provinciei", loc al decăderii pe care se cuvine, natural, să-l mulgi dezinvolt de șpăgi doar grație elecțiunii tale superioare de metec bucureștean, referința la moldoveni ca la o subspecie a cetățeniei românești este un loc comun. Întâi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dreptății și toleranței". În loc de încheiere: Un cataclism mental În urmă cu 25 de ani, pe 23 decembrie, reveneam în Iași ca să fac parte din primul comitet revoluționar al tinerilor, din Casa Studenților. După asasinarea lui Ceaușescu, am plecat de acolo, scârbit de turnura pe care o luau evenimentele, trecând la Universitate, în redacția revistei de cultură Dialog, alături de Andrei Hoișie, Sorin Antohi, Radu Andriescu și studentul Mihai Răzvan Ungureanu. La final de an, dincolo de urările tradiționale, aș vrea să le împărtășesc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e destul de lucid pentru a vedea În Mein Kampf ceea ce e de văzut: „gândire de jurnalist rudimentar, avid de un senzaționalism grosolan”. Și totuși, nu va ezita vreo clipă - nici cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ridicole. De pretutindeni și de totdeauna. Doar că la noi prea de tot vulgară este înțelepciunea care-l compromite și-l ridiculizează. Soarta profeților, a vizionarilor, a «nebuniloră, la noi, e să ajungă la o criză de lehamite, să se scârbească, la un moment dat, de ideile lor. La limită, prin bășcălie, orice Golgota devine talcioc (p. 330). Drama este că suntem mereu prea deștepți, prea învârtiți, prea șmecheri. Ne vom vindeca vreodată? Octavian Paler nu pare să aibă mari speranțe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cînd l-aș fi scris pentru prima dată, ca și cînd nu l-aș fi recunoscut. Ziua, anul nașterii mele, totul mi se părea nou și inexplicabil, fără nici o legătură cu mine. Psihiatrii numesc asta sentiment de înstrăinare. (...) Prostrat, nedumerit, scîrbit în fața revelației de a fi sine însuși. (pp.16,51) Eul devine toposul negativității universale și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. Acest Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ștefan, care "cu fața scornită de mare mîhniciune", când domnul se gătește să pornească la biserică, cere voie a merge la moșie, la nevasta pe moarte, simplitatea lui vodă căinând pe logofătul fără grije de giupîneasă, somnul lui Iorgachi vistiernicul scârbit de osândirea Ciogoleștilor, fuga lui Vasilie, care singur pe marginea Nistrului pe "un scăueș" privește cum i se trec boarfele sale, în vreme ce un oarecine încearcă a-l lovi cu un glonț dintr-un săcăluș, sunt pagini de roman. Spectaculos este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine, Eu caut în natură Prin urletele sale Un loc făr' de murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic, într-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nouă provocare a neliniștii. Spațiul securizant este la acest romantic, urmărit de blestemul soartei spațiul maximei contestații. Natura nu-l tămăduiește de tristețe, natura Îl reface energiile spiritului. Într-un poem (Întristarea) se arată, În stilul celui, mai fidel lamartinism, scîrbit de zgomotul cetății. Vrea liniștea, singurătatea naturii. Evaziune cunoscută: „Scîrbit peste măsură De zgomotul cetății Eu caut În natură Un loc făr’de murmură Supus singurătății.” Acest loc este schitul cu tăcerea mormintelor și șoapta rîului apropiat. Aici petrece poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urmărit de blestemul soartei spațiul maximei contestații. Natura nu-l tămăduiește de tristețe, natura Îl reface energiile spiritului. Într-un poem (Întristarea) se arată, În stilul celui, mai fidel lamartinism, scîrbit de zgomotul cetății. Vrea liniștea, singurătatea naturii. Evaziune cunoscută: „Scîrbit peste măsură De zgomotul cetății Eu caut În natură Un loc făr’de murmură Supus singurătății.” Acest loc este schitul cu tăcerea mormintelor și șoapta rîului apropiat. Aici petrece poetul acele, „dulci (...) ceasuri de extaz și gîndire”, aici ideile sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]