756 matches
-
din urmă, reușind să-mi smulg mâna de sub palma mamei. Pe mine mă scuzați, n-am dormit azi-noapte și sunt obosită. Mai vorbim... Mă retrag spre camera mea îndreptându-mi cu greu spinarea. Simt că trag după mine mortăciunea aceea scârboasă, timp în care duc în creștet o greutate de plumb, iar în cârcă toate pro blemele lumii. Simt și aud, literalmente, cum se rupe carnea în mine, fâșii-fâșii, mai ales în dreptul inimii. De ce trebuie să mi se întâmple toate astea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la grea încercare. Avea, însă, o bibliotecă aleasă, care nu i se datora ei, ființă aproape deloc interesată de lecturi, ci îi rămăsese de la nobilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doi domni. Bunătatea d-sale! Mai bine vorbea însă de scârba pe care trebuie s-o producă în orice om întreg indulgența d-sale. Căci a suferi indulgența cuiva înseamnă a fi "inferior" celui indulgent. Ce urât, ce mărginit, ce scârbos ar trebui să fie omul care ar avea nevoie de indulgența d-lui Holban! Nouă ne pare rău că d. Vernescu își sacrifică talentul său oratoric voind să ridice nivelul acelei Adunări. D-sa își înnobilează contrarii, înjosindu-se de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să se apoteozeze pe sine plângând Basarabia, pentru a cărei retrocedare însă la urma urmelor se proclamă competenți. În adevăr, orice român cu inima dreaptă și cu mintea sănătoasă trebuie să fie coprins de un adânc sentiment de durere văzând scârboasa comedie ce se joacă în Dealul Mitropoliei. [28 septembrie 1878 ] ["COMISIUNEA ALEASĂ DE SENAT... "] Comisiunea aleasă de Senat pentru a face încheieri asupra dispozițiunilor din Tratatul de la Berlin care ne privește pe noi și-au mântuit în sfârșit lucrarea prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și de talent, al cărei singur merit e că înjură în mod odios tot ce țara are onorabil începînd cu M. S. Domnul. El târâie în noroi familia domnească batjocorește până și umbra copilului mort toate acestea într-un stil scârbos, c-un cinism care n-are a face de fel cu cinismul antic; apoi strofele sale fără pudoare se cântă prin cafenelele {EminescuOpX 234} plebei, sânt aplaudate și urlete bestiale de aprobare se ridică când s-azvîrle cu noroi in umbra
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deci te oprim de a te amesteca cumva în mod simțitor în daraverile noastre. " Și cu toate acestea niciodată nația n-a avut mai multă dreptate și radicalii mai puțină, niciodată pericolul unei dominațiuni străine sub forma ei cea mai scârboasă n-a fost mai mare decât tocmai astăzi. Dacă toți evreii - străini și pământeni - vor căpăta deplinătatea drepturilor civile, Moldova nu mai are de trăit decât zece ani, Țara Românească treizeci poate. Se va începe atunci acea luptă de exploatare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
români, alta de roșii pentru împămîntenirea ovreilor. Alăturarea pur și simplu a unor asemenea două antiteze ar cuprinde osânda roșilor în istoria României, ca a unor oameni cari au deschis porțile unei epoce cu mult mai triste, mai umilitoare, mai scârboase decât epoca fanarioților. Ce însemnează aceste amenințări cu soarta chedivului și cu lovitura de stat? Sânt într-adevăr pericolele internaționale atât de mari încît țara, pentru a exista, să aibă neapărat nevoie de asemenea leacuri drastice? Noi n-o credem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
natural al amintirii paradisului. De ce s-o considerăm păcat capital?" "Leneș mai poți să fii, mi-a răspuns mama, lenea trece, dar să nu fii puturos. Știi tu cum se zice: pute pământul după el." " Da, am convenit, asta e scîrbos". Și curiozitatea mea de a afla ce păcat o urmărea pe mama s-a stins pentru un timp. A fost o zi bună pentru ea. Îi citisem din Les miserables, avusesem un surâs, retorica mea era de copii, exemplele mele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el indignat. De ce să nu mori tu! Și se ceartă între ei și mor toți!" Reluarăm săpatul și curând dădurăm de colonie, pe care o nimicirăm. Rămăseseră în ea puțini șobolani, dar era plină de sute de pui mici și scârboși, parcă jupuiți de piele; la vederea lor grasul Calistrat se dădu mai încolo și începu să vomite. Teoriile famenului despre felul cum trăiau șobolanii se verificară din plin; ba chiar aflai ceva pe deasupra, că șobolanii, pe lângă organizarea lor de-acasă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în orice caz mai puțin rău tratați, de pildă dacă te îmbolnăveai să fii primit la infirmerie de către medici, ei înșiși deținuți, și care de frică să nu fie trimisi și ei la târnăcop se purtau nu sever, ci deosebit de scârbos cu cei care le solicitau asistență, sau să li se dea un supliment de mâncare, sau să fie feriți de brutalitatea paznicilor. Nu avură parte de aceste favoruri. În schimb norma atinsă de ei, trei metri, se generaliză, ni se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea o sărutase astfel, cu aceeași privire aprinsă, cu aceeași jubilațiune oarbă a instinctului triumfător; nu acceptase să i se turbure pentru toată viața sufletul! mai bine nu! mai bine fără el, decât să pună stăpânire pe clipele ei viermele scârbos al geloziei... de ce nu putuse redeveni senină acceptîndu-l așa cum era? pentru că presimțise ce era în ea, murmurul, rumoarea din adâncuri a desordinei, o auzise în acele clipe de trădare și, desigur, se speriase...) Nimic însă nu răzbătea în afară din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răsuci spre stânga. Nu se terminase mișcarea și ceva oribil cu multe picioare și ghemuită lângă pat sări asupră-i. Femeia scoase un țipăt de groază și se aruncă în adăpost. Niște gheare se strânseră în părul ei când creatura scârboasă se lovi cu putere de perete, în locul în care se găsea capul lui Ripley o secundă mai devreme. Aceea alunecă, căutând să se agațe de ceva și să găsească fața vulnerabilă care dispăruse. Cu un gest dement, Ripley își vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic era format dintr-un buzunar tubular membranos suspendat între numeroasele țevi de canalizare. Ripley iși dădu seama că trecuse pe sub acest buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în direcția unui tub ovipozitor palpitând: era o înspăimântătoare bandă de asamblare organică. Ajunse la capătul traseului, ieșeau la aer liber, lucind din cauza umorii vâscoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
antricot cu zgârciuri. Sau poate c-un fluture sângeriu, cu-aripile topite în grăsime. Lepidopterul de carne fragedă, macră, sleită, se pregătea să-și ia zborul spre orbitele fiecăruia dintre noi, pentru a ne imprima pe vecie cu poftele lui scârboase. Mi-ar fi plăcut să zic asta atunci, i-aș fi uluit pe toți. Rămăsesem singurul din gașcă pe care poza îl lăsa rece. Detașat de situație, mă simțeam mai degrabă îngrijorat, decât atras: dacă ne prindea vreun vecin? Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ta a fost în stare să se împace cu absurditățile și imposibilitățile evidente, de care, printre altele, îți era ticsit visul? Unul dintre ucigași, sub ochii tăi, s-a prefăcut în femeie și - din femeie - într-un pitic mic, știrb, scârbos, și tu ai acceptat asta pe loc ca pe un fapt împlinit, aproape fără cea mai mică îndoială, și asta chiar în timp ce, pe de altă parte, rațiunea ta era cât se poate de încordată, dovedea o forță extraordinară, ingeniozitate, perspicacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cale lungă și variată și mă bucur că nu pot spune că va fi veselă. În primul rând, îți prezic că nu vei ajunge la persoana știută... — Ah, e insuportabil! strigă Varia. N-ai de gând să termini odată, otravă scârboasă ce ești? Ganea se făcuse palid la față, tremura și tăcea. Ippolit se opri, îl privi lung și cu încântare, își mută privirile asupra Variei, râse, se înclină și plecă, nemaiadăugând nici un cuvânt. Pe bună dreptate, Gavrila Ardalionovici putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vrea să continue această tristă meserie, daca dezgustul îl îneacă și se gândește cu dor la viața privată, cari pot să fie sentimentele țării, ce de cinci ani și mai bine plătește această negustorie? Cine nu știe afacerile scabroase (sau scârboase pe romînește) săvârșite de corifeii partidului, rechizițiile Mihălescu - warszawsky rămase nepedepsite, jocurile la bursă cu ocazia răscumpărării căilor ferate și a acțiunilor Băncii Naționale, bacșișurile luate cu ocazia {EminescuOpXII 129} împămîntenirilor evreilor denunțate prin presă de însăși victimele? Pe lângă acestea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și rusești, de spuma pestiferă și de bubele tuturor popoarelor, de tot ce-a fost mai înjosit în Orient și-n Occident, în sfârșit de un C. A. Rosetti și alții ca el, frați fizici și morali ai lui Scarvuli. Scârbos spectacol! Adânc scârbos, nedemn de un popor ce pretinde a avea onoare și viață în el. Ei, dar așa se și cade! Într-o țară în care trădarea e un merit, în care de gâturile a căror atingere ar dezonora
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
spuma pestiferă și de bubele tuturor popoarelor, de tot ce-a fost mai înjosit în Orient și-n Occident, în sfârșit de un C. A. Rosetti și alții ca el, frați fizici și morali ai lui Scarvuli. Scârbos spectacol! Adânc scârbos, nedemn de un popor ce pretinde a avea onoare și viață în el. Ei, dar așa se și cade! Într-o țară în care trădarea e un merit, în care de gâturile a căror atingere ar dezonora însăși mâna călăului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu-l credem capabil. Bandiții răsăriți din țărînul român au fost cavaleri. Daca în privirea limbei a fost cu putință minunea ca geniul asimilant al graiului romanic să farmece * și pe aceste stârpituri, încît să-și uite păsăreasca afemeiată și scârboasă, în privința caracterului suntem învinși. Degeaba marele adevăr a lui Darwin se dovedește a fi absolut în privirea aceasta. Individul organic e după el rezultanta a două puteri opuse, principiul moștenirii, prin care calitățile și defectele trec asupra urmașilor în mod
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de aceeași calitate ca și viața din România. În schimb, cerneala este Parker, violetă (sic!). Am cumpărat călimara (un cuvânt care va ieși curând din uz) de la librăria Brachard, rue de la Confédération, din Geneva (mai ții minte librăria aia opulentă, scârbos de bogată și rafinată, unde cel mai ieftin stilou costa 350-400 de franci elvețieni? Exact salariul meu pe trei luni la Universitatea din București, al cărui cadru didactic asociat sunt. M-am dus astăzi să mă înscriu, forme legale etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
gospodar, strigînd la rîndul lui după ajutor. Sătenii sar, caută, se bat cap în cap cu toții. Într-un tîrziu se găsește o scară mai lungă. Duhan, om voinic, nu se dădea mort cu una, cu două. Băuse din zeama aceea scîrboasă pe săturate. Îi crăpa stomacul de plin ce era. Sătenii se zbat, îl trag, îl scapă și, în sfîrșit, îl agață. Scos afară, aproape înecatul mirosea ca naiba. Oamenii își țineau respirația. Duhan își băga mereu degetele în gît, gîdilînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dom' Limbric. Nu se poate să moară toți Limbricii. Toader ajungea clampă acasă. Fetele săreau, îl descălțau, îl dezbrăcau și-l pupau cu multă afecțiune. După ce adormea buștean, șușoteau chicotind. Abia aștept să mă mărit, să scap de numele ăsta scîrbos... Dacă te aude tata, te omoară... spuneau altele cu frică. Dumnezeu însă are grijă să le orînduiască pe toate și în familia Limbric s-a născut, of, băiatul. Frumos, de 4 kile și jumătate. Vikingul meu, dragul meu, salvatorule. Toader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mai urît. Colegii mei rîd la început. Apoi sînt revoltați și nu mai gustă gluma. Simt că pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fel. N-are putere, n-are forță. Încurajat de lipsa unei reacții, omul merge mai departe și tot mai departe. Rodica stă întinsă pe pat și nu realizează un timp ce a fost. Încetul cu încetul își revine. Ce miros scîrbos are gura ăstuia! Privește individul care, sigur pe el, o mîngîie rînjind satisfăcut de o victorie așa de ușoară Dinții acestuia sînt galbeni și mulți dintre ei sînt lipsă. Cînd vorbește, stropește abundent. Rodica simte cum i se întoarce stomacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]