768 matches
-
îl acceptă, în speranța accederii, prin el, la starea contrarie: frumosul. Nostalgia frumosului este dinamul insistenței artei asupra formelor urâtului. În Estetica urâtului, Karl Rosenkranz subordonează categoriei urâtului conceptele de hidos, absurd, dezgustător, caricatural, meschin, josnic, grosolan, disarmonic, întâmplător, bizar, scârbos, rău, diabolic, etc. Bizareria spre exemplu tinde spre comic prin aceea că “ exagerează individualizarea în așa fel încât pare urâtă sau cel puțin se plasează în imediata vecinătate a urâtului”. Bizarul reunește “din capriciu” ceea ce ar trebui să apară diferențiat
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
altfel, “în comic este implicat un urât ca negație a frumosului, la rândul lui negat de comic.” Dispunând de o mobilitate fantastică și de un caracter “accentuat aventuros”, bizarul ironizează cu ușurință obișnuitul. Macabrul se înrudește cu fantomaticul, dezgustătorul, hidosul, scârbosul, dar și cu umorul negru și gluma macabră. Astfel, moartea dobândește un caracter fantomatic dacă, împotriva naturii sale, apare drept ceva ce este din nou viu, animat. Această contradicție între ceea ce este mort și pare să fie concomitent viu, provoacă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
planul unei concepții despre lume limitată și superficială, al cărui scop ar fi doar distracția plăcută”notează Rosenkranz. Definit de esteticianul german ca “negație a formei frumoase a unui fenomen printr-o diformitate izvorâtă dintr-o descompunere fizică sau morală”, scârbosul se situează pe câteva trepte mai jos decât dezgustătorul și grosolanul. De regulă, provoacă scârbă tot ceea ce lezează simțul estetic printr-o disoluție a formei, prin descompunere și mai ales prin putrefacție Am arătat până acum că macabrul își reliefează
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
A trebuit să treacă o bucată de vreme, ca adevărul să iasă la suprafață ca uleiul și acum mulțumesc lui Dumnezeu, că nu nevastă mea, care este foarte sensibilă și-i vine greață ori de câte ori își aduce aminte de chestii mai scârboase, deci nu nevastă-mea a asistat, din sistem, la entuziasmul prostesc al profesorilor în 2004 și chiar în 2008, de a aduce la putere marea belea portocalie, fiindcă altfel ar fi vomitat și mațele din ea, numai când și-ar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nevoită să se arunce În apă. - Erau mereu În cîrdășie Împreună... Cine mai făcea parte din banda lor, cînd erau copii? Jeanne se Întoarse brusc și-i azvîrli o privire de gheață. - Te-ai Întors ca să-ți faci meseria ta scîrboasă? - Vreau să știu cu cine se jucau frații mei cînd erau mici. O Întrebare atît de simplă te poate face să fii atît de agresivă cu mine? Marie aproape că țipase, Într-atît o rănea atitudinea mamei ei. Jeanne se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un val mai puternic decît celelalte se opri la un metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci că zdrențele care pluteau la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta șoferului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strigăt Înăbușit văzîndu-l cum se afundă Încă și mai mult. - Acum, Lucas. Te rog. CÎrligul e oblic În dreapta, la douăzeci de centimetri de mîna ta... Prinde-l, Îl Încurajă ea, cu sufletul la gură. Atunci, Încercînd să uite de vietatea scîrboasă care se cățăra pe obrazul lui, pipăi, simți sub mînă metalul rece al cîrligului și, trăgîndu-l spre el, reuși să se agațe. În sfîrșit. Marie Începu să-l tragă, dar greutatea nisipului, conjugată cu aceea a lui Lucas, era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cetate a durerii, o via crucis subterană, dintre ale cărei opriri aceea era, poate, cea mai Îngrozitoare. Lângă dânsul, medicul șef Își trăsese o mască medicală, cu o protuberanță la nivelul nasului care Îl făcea să semene cu o pasăre scârboasă de mlaștină. Era plină de ierburi și de esențe cu care să Învingă duhoarea cumplită de carne moartă și vie. Dante Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nou În pripă. — E o latrină! Vreți să puneți o latrină În fața Palatului Comunei? exclamă roșind. — Desigur, asta e ideea. Ar fi o sursă grasă de venituri, un impozit pe uree... — Vreți să adunați urina și să faceți negoțul ăsta scârbos taman În fața Palatului priorilor? Dar urina e bună pentru argăsit... Și Împărații se Îngrijeau de strângerea ureei... — Du-te la dracu’, messer Duccio, cu tot cu ureea dumitale! Treci cu bereta, dacă vrei să strângi ceva! strigă Dante exasperat, Împingându-l Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acela din Masivul Central, lângă taică-meu, un necioplit, lângă maică-mea, o brută, și vinul, și supa cu slănină cea de toate zilele, și vinul mai cu seamă, acru și rece, și iarna fără de sfârșit, troienele de zăpadă, ferigile scârboase, oh, voiam să plec, să le las în urma mea pe toate, să încep și eu să trăiesc, în soare, cu apă limpede. M-am încrezut în vorbele preotului, îmi spunea cum e la seminar, se ținea de capul meu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lucrasem pe câteva cărți, a apărut, ca o furtună, în fața biroului meu. Era roșie la față. — Te rog, Claire, te rog, spune-mi că e-mail-ul ăla e o glumă! A țipat ea. Nu te duci, într-adevăr, să lucrezi pentru scârboasa de Vivian Grant, nu? Am înghițit cu noduri. — Ba da, o să... Auzeam cum noi mesaje făceau ding în computerul din spatele meu și am aruncat o privire pe ecran. Subiect: știi ce faci? Subiect: VG e o nebună cu patalama. Subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bun nu din branșă - ești cel mai bun futangiu cu care mi-am tras-o vreodată, a zis Vivian, cu un mârâit lasciv. Oare conversația aia chiar se purta în urechile mele? Oare fusesem târâtă, fără știrea mea, într-un scârbos ménage à trois telefonic, împreună cu șefa mea și cu un seducător decrepit? Era ca un vis oribil, absolut oribil. Mi-am dres glasul. — Îmm, Carl, vrei să-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spune Dendé, sau vrei să-l ai pe conștiință? Tu ai făcut boacăna, tu trebuie s-o îndrepți, așa spun regulile bunului-simț, îl potolește Gulie. Bine, dar eu mai mult o să te asist, spune Tîrnăcop, tu faci găurile și treaba scîrboasă. Ai văzut cît de rapid am căzut de acord? se minunează Gulie luînd cuiul să vadă cît este de ascuțit. Pregătește sfoara, boxerule, îi zice lui Tîrnăcop, care începe să-și plimbe ochii dezorientat de la ghemul pe care-l ține
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
populare sau sechestrarea unui dictator făcută doar de ochii lumii pot schimba cu adevărat un sistem. O revoluție adevărată dacă nu durează mai mult înseamnă că e doar fraiereală, ca o sarcină încheiată înainte să înceapă cu adevărat, un avorton scîrbos, vrea să-i convingă. A sosit momentul să-ți pui mintea la contribuție, își spuse văzîndu-se singur în stradă, privind de-a lungul șirului de case adîncite toate în întuneric, trăgînd aerul rece în piept, simțind că-i face bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
flori cu un sculptor român din Nancy, Franța, care a expus odată și În galeria ei. Sculptură de mari dimensiuni, cum poți presupune, căci Marusia nu Își oferă galeria pentru bibelouri. Boșorog și pervers! Ești cum nu se poate mai scîrbos, dragul meu Attila. Dacă n-aș fi surd, nu m-aș plînge de nimic, mulțumesc lui Dumnezeu, zise domnul Kovacs, jurisconsult pensionar la cerere. Și Încă ceva, bijuteriile din vitrina lui Cain erau făcute de mîinile Marusiei. Ce mîini! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se uită spre aparatul de filmat, murmurând fără să fie auzită „Te rog, nu!“ Apoi capul îi fu împins în jos și ea începu să dea limbi alături de penisul artificial. Filmarea era făcută de atât de aproape, încât fiecare detaliu scârbos părea amplificat de zece milioane de ori. Voiam să-nchid ochii, dar nu puteam. De lângă mine, comandantul Horrall întrebă calm: — Russ, ce părere ai? Crezi că are vreo legătură cu uciderea fetei? — Slabe șanse, domnule comandant, răspunse Millard cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se pare că asta l-a fermecat. Și cred povestea asta, pentru că în Argonne scotea baioneta ori de câte ori vedea un neamț mort. Nu sunt foarte sigur, dar cred c-a profanat niște morminte și pe aici, prin America. Scalpuri, organe interne... Scârbos! Am avut dintr-odată o revelație. Jane Chambers îmi povestise că Georgie și Ramona puneau în scenă aventurile lui Emmett din Primul Război Mondial, iar acum doi ani, la cină, Ramona spusese ceva despre „episoade din trecutul domnului Sprague de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de picioarele statuii Asherei. Dar luna s-a rotunjit la loc și rufăria Rahelei a rămas uscată. S-a dus în sat de una singură să se intereseze la o moașă, Inna, care i-a dat o fiertură de urzici scârboase ce creșteau pe malul râului din apropiere. Dar luna nouă a venit și a trecut și Rahela a rămas tot copil. După ce și următoarea lună a trecut, Rahela a strivit coacăze și le-a chemat pe surorile ei să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
destul de suculentă, a dezvăluit ea. - Zafenat Paneh-ah a fost vândut ca sclav, așa cum am spus și noii stăpâni erau niște porci, cei mai canaaniți dintre canaaniți. Nu mă îndoiesc că a fost bătut, violat și forțat să facă cele mai scârboase munci. Sigur, majestatea sa nu vorbește despre asta. Zafenat Paneh-ah nu a purtat acest nume pompos până de curând. „Zeii vorbesc și el trăiește”, într-adevăr! I se spunea Stick , pentru că atunci când a venit în Egipt, era la fel de slab ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
risca cel mult să intre în concurență cu noroiul, care se transforma până la urmă în destin. Încât, văzând cerbii afundați până la gură în mlaștină, vânătorul își putea găsi chiar o scuză: că-i salva de o moarte încă și mai scârboasă. Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că știa totul de la un pescar în vârstă întâlnit într-o zi pe țărm, că alții, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaștinei sticle de bere și se îmbătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sfârșitul fiecărui vis și mă trezesc la timp ca să nu mor... Acum m-am întors, se pare, de unde am plecat și mă întreb dacă nu cumva visez și guzganii din acest pod. Îmi vine să-i persiflez uneori: Stimații mei, scârboșii mei confidenți, nu existați în realitate, îmi pare rău pentru voi, nu sunteți decât niște biete ficțiuni. Clipa când mă voi trezi vă va omorâ... Dar să revin mai bine la Dinu. — Nu știam că ții un jurnal, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe el, scoțând de fiecare dată sunetele cunoscute, de rău augur, care mă atrăgeau în larg. Am forțat barca pentru că începuse să se lase ceața. Acum nu mai vedeam pasărea. Îi auzeam numai chemările. Ceața devenea din ce în ce mai deasă și mai scârboasă, mi se lipea de mâini și de ochi și, deodată, în timp ce mă luptam să păstrez echilibrul bărcii pe valuri, am simțit cum mă podidește o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
motiv sau altul, mă suportau sau trebuiau să mă suporte astfel. De aceea am început să-mi dau aere și chiar să-i reped pe unii mai slabi de înger dintre bătrâni. Ca să nu fii considerat idiot, trebuie să fii scârbos cu cei dispuși să te considere așa, era scuza pe care mi-o găsisem și de care mă foloseam când mă purtam grosolan. Fiindcă, nu-i așa? nu se sare ușor pe un fotoliu de răchită. E nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să te scuturi complet de această mârșavă ocupație, însă acum nu te mai împiedici de scrupule; musca a reușit să-ți dea o justificare. Ca să nu mergi totuși singur, îl rogi pe doctorul Dinu să te însoțească în această escapadă scârboasă. El nu vrea. Tu insiști. El nu vrea în continuare. Își cere scuze, pretextează că-l doare capul, că se teme de o criză de astm; e prea mult polen în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. „Crezi că întâmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?” m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]