4,770 matches
-
Victor își amintește : Nu am plătit !" Dă să se întoarcă, dar chelnerul care îi conducea, făcând temenele, îl asigură fără echivoc : S-a făcut, șefule ! Mulțam, ați fost foarte generoși !" Victor nu își amintește cum au ajuns în camera aceea scăldată în lumină violet și în așternuturile proaspete mirosind a parfum de brad. Nu va ști niciodată dacă orele sau clipele de dragoste petrecute cu femeia fără nume au fost adevărate sau au fost doar o halucinație, un vis. Dar indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
umflat pântecele cu zmeură dulce și parfumată, iar copiilor le-am dat și câte o felioară din pâinea pe care știam că trebuie să o drămuim, întrebându-ne când și de la cine vom primi și alte provizii. Seara ne-am scăldat în voia cea bună, nu ne privea decât soarele apunând; m-am simțit ca renăscută. Am dormit prima noapte sub cerul liber, cu singur acoperiș cerul, din fericire înstelat. Tovarășele mele de suferință erau femei simple care abia știau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
drag, te așteptăm amândouă, eu și fiica ta, Dora. Doreai de multă vreme să o întâlnești. Poți veni ?" Dora percepe un parfum intens, un parfum de liliac și mai apucă să gândească: "Liliac ? Suntem în plină iarnă !" O lumină difuză scaldă dintr-o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora are senzația că alături de ea s-a mai așezat cineva. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
odihnă... Voi discuta cu adjunctul Chintea și vom vedea... Dar trebușoara-i mai mult decât clară!.. Inspectorul are dreptate, tovarășe Feller! Trecând peste acel ordin care i-a folosit ca temei acțiunii, l-ai mirosit pe bădia Bogdan cum o scaldă numai și numai cu eficiența și calitatea învățământului. Știe, ca un Fox ce este, cum să le învârtă pe toate fețele. Omul este uns cu toate alifiile! Și-a construit succesul pas cu pas, pentru el și pentru ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
copiii au rămas surprinși de eleganța și măreția construcției, de încadrarea ei în peisaj, de amploarea frescelor și dăinuirea lor în timp, de dragostea pentru neatârnare a neamului românesc și de baia de albastru de Voroneț sau de Bucovina ce scaldă imensele compoziții a căror vârstă se măsoară cu jumătățile de milenii. Natașa Semenova, dar la noi în Saiuz există asemenea minunății? Există, rebiata, dar în zona noastră le-au transformat în magazii ori săli de sport și ele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
meu genetic a fost bulversat. Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg că nu au apa pe care o căutam, nu au susurul pe care-l știam, nu formează pâraiele în care aș vrea să mă scald. Dar nu-mi plac nici marile schimbări. Adică nu-mi mai place nimic... Am fost aici la o slujbă religioasă și am avut impresia că particip la un spectacol de operetă pus în scenă de neprofesioniști. Toate, de la clopot, toacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care mă târăște prin lume... Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg că nu au apa pe care o căutam, nu au susurul pe care-l știam, nu formează pâraiele în care aș vrea să mă scald... De-o vreme încep să mă gândesc la viața mea. Până acum am privit-o ca pe un spectacol, ca și cum ar fi viața altuia... Ce mult mi-aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lucru era cert și nu vroia să plece: acel parfum. Scăpai și de el, chiar dacă cu greu. Și câteva zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie. Foarte curând mă făcui remarcată. Și chiar câștigai câteva concursuri. Eram doar eu cu scena și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
visez numai draci? Mereu, când mă observă, ei toți tăbărăsc peste mine, mă trântesc brutal la pământ și se așază, cu toată greutatea lor ticăloasă, exact deasupra mea. Țintuit și inert mă țin, în felul acesta, toată noaptea și mă scaldă numai în torturi! Iar eu - trist lucru! - resimt asta de parcă ar fi cel mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înduioșeze oarecum, s-o determine să-și schimbe poziția și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari de sudoare începură a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
personală și controlate aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unduia deloc, ci se încăpățâna să rămână ferm, ca o mătură. Numai lacrimile, șterse curat cu noile batiste parfumate, păreau aidoma celor ce întinaseră șovăielnic poemele prințului Genji. Aflat în același Gyon din Kyoto, am în față icoana trecutului care, scăldat în teroarea de diamant a plăcerii, întârzie să moară: o maiko, una dintre ultimele rămase, vine încet spre capătul podului străjuit involuntar de mine. Yukata îi unduiește albastru în briza văratică, evantaiul îi sigilează perfect carnea buzelor, privirea îi este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în toamnă, a toamnei în iarnă și așa mai departe. Știu că nu v-am intrigat încă, nici nu aveam cum: nu avem oare și noi aceeași simțire acută a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident și banal atunci de ce mă înalț eu într-o neistovită mirare, de ce încep
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
obișnuit. Ca om venit dintr-o cultură a burții, ca martor la numeroase orgii gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală pentru moderație. În România și în restul Europei, ca să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
obicei, năvălind în obraji, după care i-a cuprins întregul corp, învăluindu-l într-o mantie firavă, trepidantă și proaspătă ca o mireasmă. Si-a dat seama că a suferit o transformare și când ochii i s-au deschis se scăldau cu dragoste în zalele de aur ale tânărului adonis. De bucurie că Magnolia a acceptat să mai rămână, Spiritul o alinta, pe cap o mângâia și cu flori îi împodobea cosițele,după care într-o stare emoțională deosebită i-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tiptil și-n liniște totală până la arie. Așa cum au aflat și de la ulii că aria este plină de șoricei, informația era exactă, de aceea s-au apucat de vânătoare, uitând cu toții de Scoruș. Doi copii Foliță și Ducu mergeau la scăldat la iazul Amarandei. Întâmplarea a făcut că, Scoruș tocmai atunci cobora și el panta, rămânând în urmă de familie, pentru că întâlnind un pui de șopârlă a făcut cunoștință cu acesta. Când Scoruș a observat pe acei doi copii, din cărare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-l chinuie, Scoruș a început a plânge, dar nu avea, ajutor cine să-i dea. -Hai mă Ducule, dă-i drumul jos, hai că întârziem, nu vezi ce frumos e, apa trebuie să fie tare caldă numai bine de scăldat. -Numai puțin așteaptă, zise Ducu, în timp ce mângâia apăsat spatele crud al pisicului, l-a prins brutal de cap întorcându-l cu fața către el. -Îți mai spun odată Ducule, dacă nu mergi te las aici și plec singur, a mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mare, cum să iasă de acolo, nu știa și se tot întreba cum să facă. Și-a adus aminte că trebuie să se orienteze; unde se află, în ce parte o fi apa, pentru că auzea gălăgia copiilor care erau la scăldat, din ce parte percepe că trebuie să vină miros de grâu proaspăt treierat sau miros de paie, de pleavă, poate și miros de șoarece, din ce parte bate, și dacă bate vântul... Și tot gândindu-se așa, s-a întrebat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
necosit; așa că, dacă sunteți interesați, vă primim cu dragă inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul din gospodari, și au pus la cale ce trebuie să facă începând cu ziua următoare. Ziua era pe sfârșite, soarele se scălda în roșul aprins, anunțând că urmează amurgul. Vreme cuminte cu cer curat, cornutele se întorceau de la pășunat, iar gospodarii satului căutau să și ogoiască păsările și animalele pentru noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea uneltele agricole pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un bine. Era un bătrânel de statură mijlocie, îmbrăcat în cămașă și pantaloni din cânepă peste care era încins cu un brâu din in împodobit cu nestemate. Pletele-i albe ce curgeau peste umeri și spate, până sub omoplați se scăldau în razele soarelui de dimineață. Barba de un alb strălucitor și mătăsos, de lungă ce era, o purta în jurul gâtului.. Pe cap purta un basc având calota croită din cânepă, fundul din in iar bentița era o lucrătură făcută de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
formă bizară de cap dotat cu două ventuze în loc de urechi. În loc de ochi avea două deschizături iar în loc de nas scutura o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase în loc de cuvinte. Toate organele principale erau purtate de un trup solzos care se scălda într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trebuia să ucidă pe cineva. Atât cât a existat comunitatea, niciunul dintre urieși nu a văzut-o pe Uriteea transformându-se așa cum au auzit. Zeița locuia într-un adăpost sub pământ
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
formă bizară dotat cu două ventuze pe post de urechi, iar în loc de ochi avea două deschizături. În loc de nas scutura amenințător o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase. Toate organele compuneau un trup învelit în întregime cu solzi care se scăldau într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trecea pe lângă cineva și era nevoită să ucidă. Făcea pași rari mișcându-și copitele prin adăpost ca și cum s-ar pregăti pentru o confruntare cu cineva de măsura ei. Nu era pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
carapacea singurătății. În casa lui intrase o rază caldă ce-i mângâia sufletul, precum primăvara când razele soarelui trezesc la viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându-se într-o bucurie bogată de lacrimi, mâinile noduroase îi tremurau, mă primea și mă privea ca pe o solie a divinității. Copil fiind, nu știam ce să vorbesc, cum să vorbesc ca să nu-l supăr și să-l eliberez
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ucenicii Lui prânzând cu mâinile necurate,adică nespălate. Fariseii însă, și toți Iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor. Și când se-ntorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. Și Fariseii și Cărturarii l-au întrebat: "Pentru ce nu țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]