39,690 matches
-
Dă euroi, domnu', dă euroi!" Observând că vreau să mă îndepărtez, mă apucă de braț: "Haide, domnu', zi și mata un preț! Cumpără de la gaborița, că dau ieftin!" Îi spun că nu prea am bani. Nu să poate, domnu', să scapi așa ceva! Asta e marfă dă la Șpania! Nu e din aia roscolită! N-are nici o boțitură! Ia dă la gaborița!" Ca să scap, i-am arătat toți banii din buzunare, vreo trei-patru sute de mii. "Domnu', cu banii ăia nu poți
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
Cumpără de la gaborița, că dau ieftin!" Îi spun că nu prea am bani. Nu să poate, domnu', să scapi așa ceva! Asta e marfă dă la Șpania! Nu e din aia roscolită! N-are nici o boțitură! Ia dă la gaborița!" Ca să scap, i-am arătat toți banii din buzunare, vreo trei-patru sute de mii. "Domnu', cu banii ăia nu poți cumpăra nici un nasture! Încearcă la ăi dă roscolesc marfa!" N-am mai întrebat cine și ce fel de marfă e cea roscolită
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
Zholdak lucrează prin acumulare. Această energie debordantă e totuși odihnitoare, în măsura în care ne îngăduie să păstrăm o oarecare independență în raport cu spectacolul și să ni-l asumăm ca pe un act continuu în mișcare. Nu e nici o nenorocire dacă unele detalii ne scapă; asta nu ne face să ratăm esența. Confruntat cu înlănțuirea neîntreruptă a imaginilor, spectatorul are de ales între a refuza să se implice și a se lăsa târât de val. Examinarea detaliilor nu-și află aici rostul. E totul sau
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între noi, în semiîntunericul spălăcit. Dar acum se răzgîndise: Mi-a înapoiat bancnota; și a salutat. Se întîmplă. Nu căuta logica. (Gîndește-te cum să scapi de logică.) Am rămas iarăși doar noi doi, doi tovarăși de drum credincioși, cam beți. Mergeam. Mulțumit, Ciub fluiera. Prin întuneric apăreau, la stînga și la dreapta, slab iluminate, blocuri de patru etaje. Ce raion o fi? - Dă-mi să
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
merg. Firește, n-avea de gînd să mă care, beat, prin tot orașul. (Dar nici nu putea să mă părăsească oriunde.) În asemenea cazuri, nu se alege o intersecție sau un gang, ci un loc mai liniștit, mai izolat. Să scapi de tovarășul de băutură, dar el să nu se împleticească în urma ta pe stradă, să strige și să te înjure din urmă, să facă scandal. Nu, nu, într-un loc liniștit. ș...ț Ciubisov a pornit-o întins spre blocul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Păunescu a stat acasă, ca să nu fie bănuit că s-a dus la Craiova pentru a face aranjamente pentru nevasta lui. A preferat s-o încaseze din partea presei că nu-i pasă de ai lui. Nerăbdătorul Păunescu, omul care nu scapă nici un prilej pentru a ieși în față, a preferat s-o încaseze, zile de-a rîndul, în presă, ca un soț și un tată lipsit de sentimente elementare de familie. Numai că în loc să explice simplu acest probabil calcul de cap
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
am înhămat limba la gînduri, iar acum pămîntul e viu împrejurul nostru. Citind neîncetat Evanghelia, limba mi s-a făcut sfeșnic așteptînd cu nerăbdare să se pună în ea lumina rugăciunii. Și în jur era deșertul mănos dinaintea aflării Canaanului. Scăpînd de patima limbajului și de trupul stăpânit de mirare, pătrund, Doamne, în dimineața împărăției Tale, cea cu multe ferestre, prin deschizătura contemplației, acolo unde pereții cîntă, unde totul este fără chip, ca într-un pahar, nălțînd ochii, Doamne, către lumina
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
găsit prietenul mult așteptat. Aceasta e neînțelegerea fatală din care decurg toate pățaniile în care Quentin stă lipit de Ruby ca marca de scrisoare și din prea multă bunăvoință îi încurcă toate socotelile. Iar Ruby nu știe cum să se scape de această prietenie cu de-a sila, pe care, în final, evident, o va accepta ca un semn al umanizării sale. Pe scurt, relația dintre Ruby și Quentin nu se pune în termeni de superioritate sau de depedență a unuia
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
de căpușă sentimentală, ghinionistă, pisăloagă, neîndemînatică, tînjind după o prietenie adevărată, cînd plîngăcioasă, cînd fudulă, mereu în contratimp și, mai presus de orice, extrem de vorbăreață. Un nătărău, dar nu un tîmpit, pentru că uneori are sclipiri de inteligență cu care-și scapă din încurcătură partenerul și pentru că adesea ceea ce persoanele din jur consideră a fi o incurabilă prostie este, de fapt, o înduișătoare candoare. Veber nu face un secret din faptul că este vorba despre unul și același personaj, ci dimpotrivă, pentru că
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
ajungă iar pe prima pagină a ziarelor: mărturisiri șocante, promisiuni deșuchiate, exhibarea părților cândva apetisante, dar azi flasce. Căzuți de pe capră, Năstase și ai săi alergă bezmetici în urma căruței, cu părul vâlvoi, hainele în dezordine și privirile îngrozite că vor scăpa dintre fălci oasele grase ale guvernării. Dinafară, spectacolul e amuzant-respingător. Dinăuntru, presupun că seamănă cu grozăviile dintr-un abator în care măcelarii și animalele de sacrificiu se înjunghie reciproc. Ce mize or fi în joc, ce sume și ce grade
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
selecții din lucrările sale științifice și, în cele din urmă, am înțeles că munca este mai rodnică dacă ai editura ta. Poți să faci o mulțime de lucruri folositoare, spre exemplu, să familiarizezi cititorul rus cu așa-numitul "continent" România. Scapi de dictatul șefilor. Eram foarte naivă� Am denumit Editura Criterion, în cinstea grupului de tineri intelectuali din România anilor '30, al cărui lider nenumit a fost Mircea Eliade. Am început cu o lucrare de proporții: cele trei volume din Istoria
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
deja, pe jumătate uitate. În vreme ce istoricul și traducătorul Ion Stoica Udrea, directorul revistei "Vrerea" sau poetul Petru Sfetca, vehementul redactor de la Dacia, figurează, pentru cercetătorii de astăzi, la capitolul figuri nesemnificative. Cât despre profesorul N.D. Pârvu, cel care, pentru a scăpa de orice suspiciune, a acceptat toate compromisurile cu sistemul, figura lui este, pentru prietenii de pe vremuri, imaginea senilității și a decăderii: așa trece gloria lumii! Pentru profesorul Victor Iancu - cel care a tutelat, propriu-zis, prin autoritatea sa, manifestul și activitatea
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
subcapitol final al expunerii sale teoretice. Citind aceste "însemnări finale", apoi recitindu-le după ce te-ai lăsat purtat pe nisipurile mișcătoare ale "taifasurilor" nu-ți poți reprezenta "muzica țigănească" altfel decât ca pe o realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror analize după criterii apriorice. " "Adevărurile" referitoare la "muzica țigănească", oricare ar fi ele, sunt circumstanțiale", scrie Speranța Rădulescu, unele dintre ele fac parte, mai notează ea, "din categoria celor etern provizorii și conjuncturale". Pentru specialiști " etnologi, etnomuzicologi, muzicologi (cercul
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
ai fost femeie / ai visat să cucerești armate de bărbați, / ai inventat orgasme puternice, senzații tari. / Înnebunită să crești, să fii mare, ai visat mașini / care să-ți pună părul la loc, un fel de foarfece pe invers, / doar să scapi de epidemia Chelbasan, / de Ana șleampătă și bleagă." Înaintea identificării cu destinul comun de femeie, a existat rușinea de a-și arăta dar și de a privi goliciunea mamei: "Ea nu se ferea niciodată de tine, / îți explicase doar că
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
găsi în ei culorile vii cu care să-și amăgească pofta de fericire. Vor continua să se bucure de te miri ce: că au găsit ulei la alimentara, că au prins portocale după doar două ore de coadă, că au scăpat de deportare (nu ca alți vecini)..." (p. 92). Cartea roz a comunismului este s-ar putea spune (dacă îi eliminăm din discuție pe Emil Brumaru și Corina Bernic) cartea unei generații. Este generația unor scriitori consacrați după căderea comunismului, dar
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
acasă" înseamnă florile care îi înfrumusețează viața, porumbeii care îi bat periodic la fereastră, visele și gîndurile care îi marchează starea de trezie. Altminteri, ea constată surprinsă și dezamăgită că multe dintre ideile imbecile de care a crezut că a scăpat odată cu emigrarea se reproduc în variante foarte asemănătoare și în Occident. Am amintit deja despre antisemitism și xenofobie. Dar chiar și "omul nou", una dintre aberațiile "clasice" ale utopiei comuniste are un corespondent în țările occidentale. O reclamă dintr-o
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
pe la șase ani, nume ce-mi sunau miraculos - Valéry (cînd Paul, cînd Larbaud), Croce, Gide, De Sanctis, Walter Pater, Thibaudet, cuvinte ce lunecau necunoscute, pe cît de cuprinzătoare de parfum. Mă încînta pasiunea pe care competitorii a ceva ce-mi scăpa cu desăvîrșire o puneau în argumentație, iar cînd am mijit a pricepe sensul acestor schimburi de idei, reala gravitate a mizei, un al treilea ochi mi s-a deschis, trădînd, astfel, sfatul cel mai greu de urmat". Acest "al treilea
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
cadențe faste, după ce s-a oprit cu obstinație. (Relația devine chiar umană, când vrăjitorului în chestiune i se pune pe încheietura mâinii stângi un ceas de aur, cu certificat, firește). Dăm bacșiș spre a ne câștiga liniștea, șpagă spre a scăpa de belele, corupția nu are culoare politică, autoritatea o combate fără s-o întrebe de apartenență, factorul prezidențial ne asigură că fenomenul e universal, dincolo de timp și spațiu, de neînvins, dar controlabil, cu bune posibilități de a fi adus la
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
năucitor calvar, atestând că "O stafie mișună din nou prin Europa"... Sigur că, în mod firesc, noi, românii, aveam datoria, frumoasă și despovărătoare de griji, să privim la televizor cu detașarea vizionării emisiunilor lui Dan Negru și Andrei Gheorghe, ambii scăpați dintr-un institut secret de cercetarea comportamentului uman în condiții de televiziune și angajați la generoasa Antenă 1 de către un inspector de personal cu suflet pur, și cu un frate dogar autoexpulzat pe post de ascet într-o peșteră din
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
alegeri, capul de lance al "schimbărilor" în PSD, ne aflăm în fața unui început de coerență. O coerență a cabalei "noilor" împotriva "vechilor". La o analiză atentă, scorul prost de la "locale" îl avantajează pe Năstase. El are în fine prilejul să scape de câțiva "grei" care-i stânjeneau mișcările în partid. Probabil că în disputele de după 7 iunie el a invocat balastul baronilor, al corupției la scenă deschisă, aroganța și suficiența atâtora dintre pesedeii ce continuă, în 2004, să copieze stilul prim-
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
în finală. Să vă spun ce mi s-a părut mie mai interesant. Am avut revelația că e mult mai bine să vezi fotbalul la televizor decît din tribună. Nu numai că vezi detalii (apropiate, mărite) care pe teren îți scapă, dar ai reluări, care l-ar fi obligat pe Colina să dea cehilor un unsprezece metri cuvenit și pe Meier să acorde englezilor un gol la fel de decisiv pe cît de adevărat. Vin cu o sugestie la forurile internaționale: în loc să alerge
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
care mi-a decantat de trei ori ființa/ (da, de trei ori a trebuit să trec prin alambic/ fără să zic nimic)"(4. Ce să-i mai cer). Și timpul trece nefiresc în poezia lui Vișniec: "pe la ora șapte seara scăpasem din mână/ ceașca de ceai/ iar la prânz nu atinsese încă pământul" (Doar peste câțiva ani). Dincolo de această reificare (care constituie o caracteristică incontestabil originală a poeziei lui Vișniec), o mențiune specială merită ultimul ciclu al antologiei, Opt poeme de
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
veche tradiție, nu cred că ne rămâne decât să alungăm Zeul calp al sărbătoririlor demagogice și populiste. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că ar trebui să renunțăm la venerarea amintitoare a marilor date ale istoriei naționale. Pe care însă, pentru a scăpa de "plictis și lehamite", fiecare loc, instituție și persoană ar trebui să fie libere să le celebreze cum cred de cuviință. Nu sunt nici paseist, nici monarhist, dar am convingerea că, pentru a ne recâștiga acea mare Sărbătoare a bucuriei
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
își datorește orientarea și substanța lui Baudelaire, și lui Verlaine, și lui Laforgue." Rarisim, literatura română s-ar fi aflat totuși în situația de a se elibera din această prea sufocantă intimitate. "De două ori literatura noastră a încercat să scape de coitul acesta prea excesiv: o dată cu Filimon, care aducea în bagajul lui literar romantismul german, și a doua oară cu Eminescu, figura reprezentativă a întregii ideologii de la Convorbiri literare." Faptul că Eminescu se dezvoltă în alt mediu cultural decît cel
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
ies sălbatic de prin curți, pe sub acoperișuri sau pe sub teii înfloriți. Doamne, ce mai mirosuri! De toate felurile. Depinde de loc și de noroc. Dacă nasul este mai dotat, atunci, ghinion! Ciudată vreme" ca și vremurile. Străzile mici mă absorb. Scap de agitație, evadez din timp. Merg, merg. Agale sau, dimpotrivă, iute. Mă uit în jur, la case, la oameni. Prea puțină fericire, parcă. Nici motive prea multe. Totuși, viața în sine, cu tot ce înseamnă ea, ar putea să fie
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]