1,144 matches
-
viu!... Îl omor și pe Împărat! Mă logodesc eu cu Domnița și mă fac eu împărat! Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un săculeț cu prafuri de scărpinat și îl aruncă peste Marele Dregător). Marele Dregător: Aoleu, mi-a dat cu prafuri de scărpinat, dihania, aoleu, cum mă mănâncă...Aoleu, crăp, plesnesc! Cotoșman: (către slujitori) Legați-l pe ăsta, dar într-un fel cât se poate de muzical
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un săculeț cu prafuri de scărpinat și îl aruncă peste Marele Dregător). Marele Dregător: Aoleu, mi-a dat cu prafuri de scărpinat, dihania, aoleu, cum mă mănâncă...Aoleu, crăp, plesnesc! Cotoșman: (către slujitori) Legați-l pe ăsta, dar într-un fel cât se poate de muzical... Slujitor I : Cum muzical? Cotoșman: Cobză! În lanțuri, să vadă și el cum e! Domnița: A
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
crape din cauza bucuriei paroxistice, - era chiar și mai entuziastă ca de obicei acum, căci mă Întorceam după o zi Întreagă de lucru. Săraca Millington. N-o să ai parte de plimbare În seara asta, m-am gândit În timp ce-o scărpinam mașinal pe cap, după care m-am așezat să citesc ultimele perorații ale lui Will. Ea o șterse spre lădița de pipi, Înțelegând imediat că nici azi n-o să iasă din casă și apoi sări pe pieptul meu, ca să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pălăria. —O, se poate. L-am luat de la magazinul ăla cu costume pentru copii din centru. Vedeți, se vinde cu o bentiță pentru bărbie, ca să stea. Nu-i așa că e mișto? Janie se servi cu Încă o quesadilla și o scărpină absentă pe Millington. —Bette, când te gândești că dintr-o membră nouă și timidă, care refuza să fie gazdă, ai ajuns o Martha Stewart a clubului... Ei bine, trebuie să-ți spun că e impresionant. Am râs. — Cred că slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Conklin spuse: — Pot mai mult de-atât. Se duse la cușca unui câine pătat și trase zăvorul. Bestia o zbughi afară, izbindu-se de gard cu labele din față și lingând apoi sârma. Danny se lăsă pe vine și îi scărpină botul, iar printre degete îi alunecă o limbă lungă și roz. — Bravo, băiatu’, bine, băiatu! Acum era sigur că teoriile lui Layman nu erau decât niște teorii. Booth Conklin se întoarse cu o bucată de lemn în mână. — Prima lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în altă parte? Buzz arătă spre troleu. — Fără curent nu merge. Fii drăguț cu mine, Terry. Zilele astea lucrez pentru municipalitate și s-ar putea să-mi vină poftă să ciripesc despre drogurile pe care le fabrici aici. Lux se scărpină în ceafă cu bisturiul. — Doar în scopuri medicale, aprobate politic. — Doc, vrei să-mi spui că nu-i dai ce smântânești lui Mickey C., la schimb pentru referințele lui? Doar știi bine că ăia de la oraș îl urăsc pe Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făcea el vreun spirit, și cum asta se-ntîmpla o dată într-o generație școlară... însemna că la ora lui n-aveai prilejul să zâmbești decât o dată în opt ani! ― N-am zâmbit, don' profesor... m-au mâncat buzele și m-am scărpinat cu dinții! ― Da? Ia vezi să nu te mănânce obrajii, și să nu te scarpin eu cu palmele! ― Să vă spun cum a fost... Eu mi-am făcut un palton nou, pe care azi l-am îmbrăcat pentru prima dată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la ora lui n-aveai prilejul să zâmbești decât o dată în opt ani! ― N-am zâmbit, don' profesor... m-au mâncat buzele și m-am scărpinat cu dinții! ― Da? Ia vezi să nu te mănânce obrajii, și să nu te scarpin eu cu palmele! ― Să vă spun cum a fost... Eu mi-am făcut un palton nou, pe care azi l-am îmbrăcat pentru prima dată... și acum zece minute, când m-am uitat la el, l-am găsit cu toți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un drum de trei zile. Vânzătorii așezați pe marginea șanțului lângă cântare scuipau betel, arătând cu degetul la bogățiile pe care le adunase cămătarul Kashmiri, cel care fusese ucis: covoare lui, balanțele lui... Boii dădeau alene din coadă, cărăușii se scărpinau în cap a mirare, totul era pregătit de plecare, însă fata nu voia să plece. Moti Lal a bătut-o din nou, iar ea a zăcut pe podea, amenințând că se va sinucide. Atunci Moti Lal i-a mai tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
transforma deloc, ar putea avea măcar darul vorbirii, ca să-i spună viitorul, și dacă nici asta n-o poate face, să facă ceva să-i distragă atenția de la durerea de spate care o chinuie, în loc să stea pur si simplu acolo, scărpinându-și fundul roșu, oribil, și țuguindu-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
abia acum. Ce spui? — O, nimic. Filosofam. Cerșetorul rânjește, arătându-și gura știrbă, în care se mai află, pe alocuri, câte un dinte stricat. Deși strigă, apoi încearcă să-l ademenească, Pran nu mai scoate nimic de la el. Cerșetorul își scarpină bubele. Își culege păduchii din părul spălăcit și încâlcit. Le aruncă la întâmplare obscenități vânzătorilor de alimente, care-și duc marfa din acel loc. Unul din ei îi răspunde cu un gest obscen. — Dumnezeule atotputernic! exclamă cerșetorul deodată, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
costumului costisitor. Iar gărzile parcă potențează această discrepanță. O trupă de soldățoi giganți, cu bărbile vopsite, veghează ca niște turnuri asupra nababului, făcându-l să pară și mai pipernicit. În timp ce stăpânul lor este înăuntru, gărzile stau de strajă la poartă, scărpinându-se și schimbând priviri lungi cu hijra, care le răspund la ocheade. Nici atunci când se îndreaptă spre ieșire, nababul nu pare mai falnic. Nu stă niciodată prea mult la zenana și de obicei iese pe jumătate alergând, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup este încântat. Începuse să se cam plictisească. Ca la un semn, scoate din buzunar un brici și-i desface lama strălucitoare, răsucind-o între degetele sale pricepute. Este celebra manevră à la Marseilles. Pran se scarpină în fund, nu se gândește decât poate la vezica lui, în timp ce se târăște spre latrină. Jean Loup mărește pasul, ajunge chiar în spatele lui dar deodată vede lumină și aude voci. Un grup de oameni se îndreaptă spre ei în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de curiozitate, încât să ia un străin cu ei în căruță și să-l lase să moțăie tot drumul, fără să-i pună vreo întrebare. Căruța merge spre Amritsar. Sahib, care nu vorbește ca un sahib, se trezește și se scarpină. Cât mai avem de mers? întreabă. — Încă o oră, sahib, zice Jiwan Singh. Tânărul cel ciudat încuviințează, depărtându-și cămașa kaki udă de sudoare de piept, ca să se răcorească. Apoi adoarme din nou. A dormit așa toată dimineața. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atunci, pășește nervos în sus și-n jos, iar conturile trupului său gol rămân imprimate în sudoarea cearceafului de pe pat. Bea apă din cana acoperită de pe masă. Îngenunchează să se roage. Își trece palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul mușcat de țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și de fapt, acesta este motivul care-i alimentează dorința de a lua legătura cu lumea cealaltă, nicidecum dragostea frățească. Mai sunt și alte detalii, pe care Mabel le notează în fișierul domnului Dutta. Mama ei încuviințează în tăcere, satisfăcută, scărpinându-se pe piept cu o mână, în timp ce-și îndeasă metodic orez și dal în gură, cu cealaltă mână. După ce-a terminat de mâncat, scotocește într-un buzunar, scoate câteva bancnote unsuroase dintr-un teanc și i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și stâncile albe care se ridică din apa gri-verzuie, înconjurate de pescăruși. Încercă să simtă ce simt și alții și se întreabă nervos cum a ajuns așa. Pagină separată Samuel Spavin își folosește cvintetul de degete lungi, albe, ca să-și scarpine barba. Aceasta scârțâie venerabil, un ornament delicat al trecerii timpului și al tradiției, muzica specială a firmei Spavin & Muskett. Pe peretele din spatele lui se află portretul unui gentleman din epoca victoriană timpurie, cu o privire cruntă și guler înalt, apretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tabăra albilor. Tărâmul se îndepărtează sub el, în timp ce se năpustește peste el, alb ca osul în lumina lunii. Pe solul acoperit cu cenușă, ei stau așezați și-l urmăresc cu ochii lipsiți de viață. Duc mâncarea la gurile lor mari, scărpinându-se cu unghiile lor lungi galbene. În spatele profesorului este o grămadă de cutii, o arcă fără viață pe care în ultimele săptămâni el și Gittens au umplut-o cu grijă și meticulozitate. Au luat câte o bucată din tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
merită a fi mult mai bine cunoscuți. „Cafea scumpă și proastă este,/compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor;/poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva.../ Nu urcă decât frigul, ori căldura./ întunericul rămâne între linii,/se scarpină în plete/cu stâlpii uciși,/printre bălăriile oarbe.” Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu). Un om care știe să pună în amărăciunea versului toată sila unor vremuri prin care cei mai în vârstă au trecut și pe care ni le-am dori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
crize se apropie cu trenul de zi. Cafea scumpă și proastă este, compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor; poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva... Nu urcă decât frigul, ori căldura. întunericul rămâne între linii, se scarpină în plete cu stâlpii uciși, printre bălăriile oarbe. Poem sub sticlă Frunze late cât marea, îngălbenite de vârstă cad pe tăceri. Ochii obosiți de verde trec peste păduri în culori. Fetele se închipuie mari, prin germinația seminței în pântecul negru
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ocupat de toaletele Majestății Sale și se consideră expertă în eticheta de la Curte. Se îmbracă magnific, dar nu are bani să își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbie și îl așază în capul oaselor. Tot despre ruși e vorba? — Da, din nefericire, răspunde Su Shin ridicându-se. Ambasadorul Ignatiev refuză să negocieze în condițiile noastre și a anunțat data atacului. Împăratul se apleacă spre dreapta, în timp ce se scarpină într-o parte cu mâna: — L-ai auzit pe Su Shun, Orhideea? Aruncă spre mine cu ciorna. Rupe-l! La ce bun să mai emit edicte? Ce mai pot face? Mi-a fost supt tot sângele din mine și lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în memoria“. Mă dureau urechile și spatele de greutatea podoabelor. Deoarece rămăseserăm fără cărbuni, nu făcuserăm baie de săptămâni. Mă mânca pielea capului. Uleiul pe care îl foloseam pentru păr atrăgea praful, și sfârșea sub unghiile mele de cât mă scărpinam. Era greu să arăți grație în astfel de împrejurări. Lui Nuharoo îi părea rău pentru manierele mele reduse, și în mod intenționat se dădea pe ea însăși drept un exemplu pe care eu să-l urmez. Îi admiram rezistența când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul. O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]