1,504 matches
-
e un secret faptul că Verdi scrisese rolul Aidei cu gândul la Teresa Stolz pentru care nutrea sentimente puternice de iubire. De fapt interesul lui Verdi în materializarea producției cu Aida era atât de intens încât Verdi însuși a ales scenograful. Inițial Verdi nu a intenționat să compună o uvertura pentru opera Aida ci pur 416 și simplu un scurt preludiu orchestral. Ulterior Verdi a înlocuit acest preludiu cu o uvertura cuprinzând un potpourri variat care să înlocuiască preludiul la actul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
problema unei democrații pe care femeia începe să o cucerească. Pariziana este în căutarea și aflarea soluției, care trebuie însă mereu inventată. Femeia pariziana este o formă originală de manifestare a modernității, o alegorie a modernității. Femininul francez schițează unele scenografii originale ale modernității. 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual Epoca modernă a fost decisivă pentru identitatea Parisului și a Parizienei sub toate aspectele. Pe parcursul secolului al XIX-lea Franța s-a schimbat radical. Pe fundal revoluționar, Imperiul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
généralisée" [Hamon, 1989, p.164] cu o predispoziție pentru spectacular. În sursele de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
siècle. Un "cas" pour l'esthétique de la réception, 2000]. Pariziana sare din această schemă, impunându-se pe scena pariziana. Viziunea lumii că teatru permite să pătrundem în ceea ce este latent, ascuns dincolo de aparente. Parisul este un teatrum mundi, scena și scenograf al lumii moderne, unde se joacă multiple reprezentări. El etalează în spectacol evenimente, monumente, persoane și obiecte. Parisul este un oraș cosmopolit în permanență mișcare, "en permanente exposition", după cum postulează Philippe Hamon în studiul fundamental Expositions. Littérature et architecture au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
spectacolul pe care îl oferă ne-a condus la ideea că întreaga existența a Parizienei înseamnă teatru în sine, ca Pariziana este un "spectacol total" în care ea apare în diverse ipostaze, cum ar fi cele de autor, regizor, actor, scenograf, tehnician și chiar public. Ea îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă, tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cotidianului imobil. Reprezentarea Parizienei se bazează pe un ansamblu de roluri pe care ea le cumulează. Prin imaginație, dar și prin simțul cotidianului, femeia pariziana din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea "inventează" propriul destin, devenind autor, regizor, scenograf și actrița pe scena politică, privată și intimă. Pariziana ilustrează împlinirea principiului teatralității într-o singură persoană femeia-spectacol. Faptul că personajul Parizienei captează și captivează vine din capacitatea să de a oferi spectacol. Pasiunea scenei și a înscenării conferă Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
miresei ( Îi duceam trena și era să cadă pe spate). V-am spus, cioburi colorate. Vă mulțumesc foarte mult și aș vrea să rămânem În legătură. Cu toată stima, Dan Nemțeanu 193 Dan Nemțeanu (n. 22.IX.1930, Fălticeni). Pictor scenograf. Stabilit Înainte de 1989 la Malmö, Suedia. Premiul Uniter la București În 2009. 642 NICOLESCU, Eugenia 1 București, 2 iunie 1972 Stimate D-le Dimitriu, Nu v-am răspuns imediat ce am primit materialul documentar, Întrucât am vrut să vă dau și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la material pentru Monitorul de Suceava să știți că mă gândesc și când se Întoarce din concediu Dl. Severin, scrieți-mi, vă rog, căci vreau să-i detaliez planul meu, să văd are rost. Sigur despre George Löwendal, pictorul și scenograful Teatrului Național din Cernăuți vreau să scriu, este de datoria mea, cunosc date din viața lui, am fost coleg cu amândouă fiicele lui, cu una actriță, cu cealaltă cadru universitar la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale”, la fel colegă. Dar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Kirileanu și nu Chirileanu 697. 692 Comisia de atestare de la Consiliul Culturii, care a analizat lucrarea, nu a pus problema vreunei personalități ce ar fi trebuit scoasă. Fiecare dintre acestea șiau adus contribuția la propășirea spiritualității din zonă. 693 Pictor scenograf la Teatrul de Comedie, originar din Fălticeni. Rămas În Apus pentru doi ochi de fată blondă, o nordică, i-am văzut numele pe afișul unui spectacol teatral la Suceava, după doi ani de la plecarea În străinătate. 694 Era vorba, totuși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Enescu, avea 400 de membri, plus 1.400 alți compozitori ale căror drepturi de autor erau gestionate de Uniune, reușind să-și asigure controlul pieței muzicale din țară. Dimpotrivă, Asociația Oamenilor de Teatru (ATM), reunind autori dramatici, actori, regizori și scenografi, se divizase după apariția În 1990 a UNITER, organizație care și-a propus să facă posibilă alternativă la statutul salariat al actorului. UNITER avusese inițiativa creării unui teatru franco-român, trimitându-și În străinătate personalul pentru a fi pregătit În management. Conferințele
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
s-o mai spuneți o dată. Dar mai veniți prin Londra, poate să ne întâlnim o dat\? Aș vrea să vi-l prezint pe prietenul cu care locuiesc împreună, Melbourne Pavitt, ați auzit de el? Nu? O să auziți, nici o grijă. E scenograf. — Sper că o să ne mai întâlnim și pe aici... — Vai de mine, m-am zăpăcit de tot, de ce să nu mergem acum la „Leul Negru“ să bem pe cheltuiala patronului? — Nu, acum mă grăbesc, uite trebuie s-o iau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
carierei mele, când veneam toți soliștii invitați cu hainele noastre, fie făcute special, fie împrumutate din alte teatre. Era o babilonie totală, și de culori, și de stiluri, ca un pumn în ochi! Bucuria mea a fost că relativ repede scenografii și-au dat seama că trebuia să existe o coerență vizuală a noastră și nu au mai permis așa ceva. În plus, eram scutită să mai car toate valizele acelea enorme! — V-ați făcut costumele la București? — Unele da, pe altele
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
om excepțional! Tot ce lucra vedea ca prin camera de filmat. Cu opera mai salcâm, nu prea le avea el, dar tot ce ținea de partea vizuală îl obseda. De la bun început, a refuzat să aibă fosă. Nici gând! Împreună cu scenograful, a imaginat un fel de tiară de țar, enormă, pe care a plasat-o în fundul scenei, cu orchestra în ea, de parcă era un foișor cu o formație de estradă! Scena se termina în gâtul spectatorilor din rândul I. — și cum
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
alla testa, no qui, alla gola. Qui stai benissimo! Era fericit să cânte cu mine, pentru că eu îl întrețineam mereu cu o glumă, cu o vorbă bună, nu avea timp să se gândească la ale lui. Am avut atunci un scenograf francez care m-a nefericit profund. Toată scena era, de fapt, un... pod. Nu cred că am alergat vreodată mai mult în viață cât am gonit în spectacolele acelea, ca să umplu scena! Îl mai suceau încoace și încolo, dar tot
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
prin strategii și metode clasice și moderne că, a fi dascăl este o vocație, profesia este o arta, iar profesorul este un actor care trebuie să-și pregătească cu multă minuțiozitate și strădanie punerea în scena a fiecărei teme. Munca scenografului și a regizorului se limitează la piesa de teatru care începând, cu premiera, poate să se repete chiar pe mai multe stagiuni, dar efortul dascălului ca regizor și actor este pentru fiecare oră, în funcție de profil, de interesul manifestat de elevi
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a cursului superior era Dan Nemțanu, elev eminent, fiul unui colonel și al unei profesoare de germană la liceul de fete, crescut cu bonă, ordonanță și pian. Mai târziu va ajunge la o recunoaștere unanimă ca cel mai bun pictor scenograf al Teatrului Național din București. Emigrează în America. Ca elev, mediile la obiecte îl situează mereu pe primul loc pe școală, al treilea fiind micuțul Labiș din clasele inferioare. Foarte cultivat și bine educat, Dan Nemțanu conversa de la egal al
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
obține de la directorul Ilioaia o cameră separată, în clădirea școlii, unde putea picta în voie nu doar lozinci și gazete de perete, ci și tablouri. Avea acolo pat și masă unde i se aducea de la bucătărie mâncarea. A ajuns pictor scenograf la teatrele din Piatra Neamț și Botoșani. Între elevii liceului stârnea vâlvă ca animator de spectacole Mihai Zaharia care obișnuia să-l distribuie pe Labiș în diverse roluri, micul poet achitându-se cu convingere de ele. Dintr-o scrisoare publicată, reiese
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
chip deosebit profesorul urmărea înclinațiile elevilor. Pentru Labiș dar și pentru Ana Dumitrașcu, poetă care n-a confirmat, Vasile Popa împreună cu Eugenia Scripcaru înființaseră un cenaclu în care și-au făcut ucenicia și alții: poeta Mihaela Monoranu, actorulregizor Ițicu Tâmpescu, scenografii Dan Nemțanu și Vasile Roman, coleg de clasă cu Labiș. Pentru căministul Roman, directorul adjunct Ilioaia a dispus să se amenajeze o cameră-atelier în care stăruitorul tânăr lucra zile și nopți în șir. Din când în când elevii dădeau spectacole
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pandant tematic al romanului Ion de Liviu Rebreanu, editat cu doi ani înainte. Materia romanescă este coagulată de o acțiune alertă, incluzând istorii cu desfășurări sinuoase, incitante, cu deznodăminte imposibil de anticipat. Narator plat, romancierul este, în schimb, un iscusit scenograf, cu un simț deosebit al situațiilor și cu știința derulării intrigii, a gradării efectelor, a provocării suspansului, a amânării deznodământului. Dacă pe lângă acestea ar fi avut și darul de a crea dialog, nimic nu i-ar fi împiedicat afirmarea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
reporterilor (am auzit o fătucă formulând propoziția "acest caz este singurul de acest gen din acest județ"!), ori de logica în mare suferință (altă fătucă, de astă dată la radio, transmițând de la un festival teatral, ne informa că "participă regizori, scenografi, dramaturgi ȘI oameni de cultură"!) este de remarcat că forța impactului asupra semidoctului sporește exponențial când la prestigiul (prezumat) postului se mai adaugă și oarece calibru social al invitatului. Pentru dl. ministru P. nu mai există de mult diferențierea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Sentințele fuseseră stabilite aprioric și comunicate completului de judecată: era un proces înscenat, o mascaradă (în 1987, nota bene, precum în 1950, de pildă), cu muncitori aprobați să participe în sală și cu securiști infiltrați masiv; cu „actori”, „regizori” și „scenografi”. S-a recurs la o selectare și delegare riguroasă a „oamenilor muncii” care să asiste la proces: aceștia au intrat în sală doar după ce au fost verificați nominal și după ce încăperea fusese inspectată minuțios de securiștii care montaseră aparate de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fost dejucate. În depoziția sa, fostul comandor Radu Nicolae indică varianta pucistă a triunghiului Iliescu-Militaru-Măgureanu, acuzând în special manipularea pe care aceștia au izbutit-o cu ajutorul televiziunii, unde a avut loc un spectacol de „circ și teatru”, cu „actori”, „regizori”, „scenografi”, „sforari”, „dorobanți”, fabricanți și făcători de revoluție (p. 113). Lovitura militară, așa cum fusese gândită inițial, ar fi trebuit să aibă loc în februarie 1990, cu ajutorul trupelor de securitate și USLA (p. 133), dar întâlnirea de la Malta (crucială și cu impact
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Erkel Ferenc. Conducerea teatrului atrăsese la Cluj câteva talente remarcabile de la Budapesta, Görbe János, Tompa Sándor sau cântăreața de operă Páka Jolán devenind membri ai trupei clujene. Directorul corului secției de operă fusese numit compozitorul Farkas Ferenc, pe post de scenograf Varga Mátyás, iar, din grupul regizorilor făcea parte personalitatea (devenită legendă) a artei teatrale transilvane, Tompa Miklós. Multe vârfuri ale artei actoricești budapestane din epocă apăreau regulat pe scena clujeană: Kiss Ferenc, Somlay Artúr, Tasnády Fekete Mária, Bajor Gizi, Tímár
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Mihai și Viniciu Gafița, romancierul N. Jianu, pictorul Paul Gherasim (membru în conducerea U.A.P. din R.S.R.), acad. Petru Jitariu - academician, prof. univ. la Iași; Const. Ciopraga (din Pașcani, fostul județ Baia; a urmat liceul la Fălticeni); Dan Nemțeanu - pictor scenograf la Teatrul de Comedie din București; Gh. Cardaș - istoric literar, folclorist ș.a. Orașul posedă peste 100 de case cu valoare culturală certă, încât e vorba de un oraș muzeu: un mic Weimar, o mică Florență. Ca aport la cultura națională
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lui Eminescu), Vasile Savel, N. Beldiceanu, N. N. Beldiceanu, Ion Chirescu, Anton Holban, M. Șerban, Ștefan Șoldănescu, Aurel Băeșu, Dimitrie Bârlescu, Ion Cămăruț, sculptorii Ion Irimescu, Vasile Vasiliu Falti, Maria Mihăescu (autoarea bustului maior Ioan de lângă primărie), D. Loghin, 222 pictorul scenograf Dan Nemțeanu, Vasiliu Birlic, Jules Cazaban, Maria Vârnav, Horia Lovinescu, Tana Mugurel, N. Stoleriu, Nic. Jianu, Mihai Gafița, Viniciu Gafița, N. Labiș ș.a. Șirul numelor este destul de lung. E o muncă amplă, care presupune ani de investigație. Unii din cei
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]