753 matches
-
lumii pe buza-ți purpurie, Aș pune lege lumii rîzîndul tău delir, Aș face al tău zâmbet un secol de orgie, Și lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și pasu-n urma-ți sboară c-o tainică mânie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie Icoana ce-a iubit. {EminescuOpI 23} JUNII CORUPȚI La
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trecutul cu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate, Și frunțile cărunte le nalță, de departe Un Cesar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită Și simțul leșinat; Virtutea despletită și patria
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vr-o notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... ori ce-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel, Nu slăvindu-te
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și omul supus intereselor despre care s-a convins că sunt mai mari decât ale lui devine robul unui stăpân nemilos. Pe acesta îl plasează în jilțul de onoare. În cele din urmă, ca un curtean care se gudură pe lângă sceptrul regal ce-i atinge umărul, omul obișnuit se mândrește cu sensibilitatea conștiinței sale. Apoi nu găsește cuvinte destul de aspre pentru cel ce nu recunoaște domnia acesteia. Căci, devenit acum un membru al societății, el își dă seama destul de exact că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strălucirii: față rotundă, cu ochi verzi și gură moale și senzuală, dar atât de intens senzuală încât trecea în mistic, golin du-se de sexualitate. Ester de venea atunci omonima ei din Biblie, cea către care marele rege asirian întinsese sceptrul de aur, dăruin du-i astfel viața. Iată scriitorul care-a avut puține femei: gata me reu să miti zeze... De fapt, cu Ester am avut o legătură de câteva luni, în care n-am vorbit despre dragoste și n-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având de o parte și de alta mulțimea compactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
erau acoperite de basoreliefuri enorme. Cleopatra, ultima regină, se afla acolo, împreună cu fiul său Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul nu putea fi recunoscut, iar numele imperial roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră încrustată în nestemate. În diverse colțuri erau plasate străji în armuri, cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vrem să avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau ca noi, cu mii de ani în urmă, pe vremea când construiau piramide, grădini suspendate și alte edificii durabile care azi sunt calificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Întoarse privirea către fâșia de cer aflată dincolo de ferestruică, fixând stelele și desenele lor de pe bolta cerească. Straniu fel de a-și Începe mandatul În fruntea Comunei. Semnele rele Îl nelinișteau. Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste prag. Străbătură lungul portic, unde dădeau ușile chiliilor. Dante se gândi la ceilalți cinci priori, cu siguranță cufundați În somnul tulbure al minților slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Vecchio, Încălcând exilul și legile. Eu dau fuga Într-acolo cu oamenii mei, dar e indispensabilă prezența cuiva care să poarte simbolurile autorității. Ți-am adus de la San Piero Însemnele. Unul dintre soldați se apropie, Încredințându-i bereta brodată și sceptrul aurit. — Nu te poți adresa colegilor mei? Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcându-l să sufere În taină dureri cumplite. El juca rolul săracului care trebuia să care mari și colțuroase pietre, umplându-se de julituri, să se milogească, să cerșească Îndurare (cum văzusem prin filme), eu eram voievodul semeț, sprijinit În sceptrul prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală, lovindu-l cam prea tare uneori cu vârful piciorului, provocându-i ușoare sângerări, pe care și le ascundea cum putea, cu un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tăi mari albaștri, Sufletul tău cel blând, nevinovat, Aș sfărma soarele în țăndări de-aur, L-aș presăra-n cărarea ca de neauă: O închinare l-a tale picioare {EminescuOpIV 109} Mici, dulci și albe. O, Odin, Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării, Pe fruntea ei coroană pune, mare, De diamante, umede, topite În strălucirea lor cea înfocată, Căci ea-i regina frumuseții - a lumii". Ea capu-și rezemă de ai mei umeri Și glasul ei îmi șopti în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sufletul tău cel blând, nevinovat, Aș sfărma soarele în țăndări de-aur, L-aș presăra-n cărarea ca de neauă: O închinare l-a tale picioare {EminescuOpIV 109} Mici, dulci și albe. O, Odin, Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării, Pe fruntea ei coroană pune, mare, De diamante, umede, topite În strălucirea lor cea înfocată, Căci ea-i regina frumuseții - a lumii". Ea capu-și rezemă de ai mei umeri Și glasul ei îmi șopti în ureche: - "Voiu îndulci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și nemișcat. {EminescuOpIV 153} Ca aripe de lebezi mari, albe, undoioase, Pletele argintoase pe umerii-i cădea Și barba lui cea lungă pe piept îi cădea deasă, Dar ochii, stele negre, întunecați sclipea; Sprîncenele-i bătrâne se-ntunecau stufoase, În mână sceptru de-aur, povara lui cea grea, Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem - Părea c-așteaptă-a morții întunecos problem. Boerii dimprejuru-i pe scaune de-onoare Păreau că-s zile stinse pierdute în trecut, Cu fețele lor palizi ca raza cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-mi cer coroana, nici țara mea. O dărui "Fășii s-o rup-or-cine și cum îi place-oricărui. La ce-aș mai cere-o țară, în care nu-i credință, Unde un frate pe-altul s-ucidă-i cu putință! "Rebel! făcuși din sceptru unealtă de ocară "Ș-ai dat tu însuși pildă din om să fie fiară "Eu lumii trebuit-am, dar ție-ți trebui ea "Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea, "Tu ești din a ei milă stăpân și s-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ia-mă.! ". Nu mă iubi! Ca robul să fiu pe lângă tine, De-i trece, -n jos pleca-voiu a ochilor lumine, Desmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămînă-n minte de cât un singur gînd: C-am aruncat un sceptru, cu dânsul lumea-ntreagă, Păstrîndu-mi pentru mine durerea că-mi ești dragă Înamorați de tine rămână ochi-mi triști Și vecinic urmărească, cum, marmură, te miști. În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din umbra-i moartă eu văd un chip senin, O raza ce mă-nneacă, un gând ce urăsc eu, Cum demonul urăște un gând de Dumnezeu? Ci stinge-te odată, o, stea fără de nume! Au vrei să-mi dispuți oare tu sceptrul peste lume? Ci stinge-te odată, tu suflet! tu, un vis! Au vrei să-mparți cu mine, al spațiului abis? Un gest îmi trebue mie, să fac din lume-un nor... Și ce-mi trebue oare ca visu-ți să-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
probabil efortul de a ajunge la un soi de echilibru Între excentricitate și monotonie, dozaj În care umorul, mojicia, trufia, rigoarea și self-control-ul intrau cu titlul de ingrediente.” 1 Eleganții, trecuți deja În linia a doua, Îi predau spre 1800 sceptrul lui Brummell, Încoronându-l rege absolut al saloanelor. Iar În 1818, prin fraza răzleață a lui Byron (din Beppo), acest gen de personaj poartă pentru prima dată, sub pana unui mare scriitor, numele de dandy. Fără a uita Însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a dandysmului În zilele noastre, dacă am urmări cariera (total reciclată) a șepcilor, băștilor, chipielor, glugilor purtate cu dichis superior. Inutile dulci tc "Inutile dulci " Ne-ar plăcea să refacem cândva mica și aparent futila istorie a bastoanelor, Înlocuitori de sceptre pentru regii din Dandyland, Însemne ale puterii și adevărate baghete magice, manevrate cu dexteritate și grație, dând sens unei Întregi coregrafii. Cu nimic mai puțin interesantă ar fi și povestea cravașelor, a umbrelelor, lornioanelor și a celorlalte accesorii de ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mare al unei sticle de Eau de Cologne când un dandy face baie sau pudrarea de către un șir de valeți a coafurii prințului de Kaunitz. Nu mai puțin șocant e Oscar Wilde, cu crinul ofilit ținut În mână ca un sceptru sau atunci când, urcat pe o masă, vrea să-și pună semnătura pe tavanul unui salon, În semn de omagiu pentru Sarah Bernhardt. Toate sugerează ceva din natura impertinent revoltată a dandy-ului. El refuză astfel să se lase prins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vedeniilor, în care nu există pictori, ci pictați. * Pe mormântul lui Cromwell, uzurpatorul, se poate citi următorul epitaf: „Aici odihnește călăul puterii legitime, / Până în clipa din urmă de cer favorizat. / A lui virtuți mai multe ar fi meritat / Decât un sceptru dobândit prin crime. Ce straniu destin și ce bizară lege / Fac astfel că celor născuți coroana să poarte / Uzurpatorul să fie cel ce să le-arate / Pilda virtuții care plămădește un rege.“ * Trupul - iată singurul meu acolit care nu-și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
anunțând cucerirea Galiei, descoperirea Americii și aselenizarea Într-un singur discurs, n-ar fi fost Întâmpinat cu atâtea urale. Dictatorul stradal a mulțumit Însă prin câteva gesturi măsurate, și-a reașezat coroana pe cap și, ridicând bastonul ca pe un sceptru, a cuvântat astfel: — Stimați concetățeni... dragi participanți la trafic... prieteni... (bătăi din palme fine, respectuoase)... Unii știu cine sunt... (murmure de confirmare)... alții m-au cunoscut astăzi, În vâltoarea evenimentelor... (averse de aplauze, cu intensificări locale)... Vin acum În fața dumneavoastră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și Felodipinum (contraindicații: a nu se consuma cu suc de grepfrut!). În spatele filozofului din școala nesteroidiană Epifenac (antiinflamator) se pitise Actovegin (extract deproteinizat din sânge de vițel) al III-lea, cel care i-a unit pe franci sub un singur sceptru. Dacă nu i-ar fi reținut ca medicamente, tratatele de posologie ni i-ar fi putut revela pe Ferrosi Sulfas (substanță activă binefăcătoare În cazul anemiilor latente) și pe Espumisan (medicament recomandat În cazul acumulărilor de gaze) drept membri de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]