801 matches
-
cu trufia nu se născu nici un copil. Toghrul muri șase luni mai târziu. Cunoscut de toată lumea ca fiind sterp, Își repudiase primele două soții, acuzându-le de răul de care suferea el. După un șir Întreg de femei, soții sau sclave, trebuise, totuși, să se plece În fața evidenței: dacă era vorba de un defect, acela Îi aparținea. Fuseseră consultați astrologi, vindecători și vrăjitori, i se prescrisese să Înghită, de fiecare lună plină, prepuțul unui băiețel proaspăt circumcis. Fără rezultat. Și trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l desemneze pe acesta drept succesor. Problema era mai greu de rezolvat, de această dată, copilul avea un doar an și jumătate, iar Malik Șah era tatăl a trei alți băieți, toți mai În vârstă. Doi născuți de o sclavă, dar cel mai mare, pe nume Barkyaruk, era fiul propriei sale verișoare. Cum să-l Îndepărtezi, sub ce pretext? Ce succesor mai bun decât această de două ori selgiucid, beizadea, putea să acceadă la demnitatea de moștenitor? Asta era părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
viitor. Nici n‐am suflat pe tine să‐ți dăruiesc trăire Tovarășa și mama și dragostea mea, tu dăruiești trăire și atâta frumusețe în tot ce ne‐ nconjoară și în trăirea mea. Din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă egală ești cu mine la suflet și ființă, clădim o lume nouă din dragoste și muncă femeia mea iubită, tu jumătatea mea. MAMELE NOASTRE Mamele noastre au fost toate împărătese mândre pe obârșia lor strămilenară , pe blazonul pe care au
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ai să guști nefericirea, Vei trudi cât poți să‐ncapi , Îți vei încrunta privirea, Vei visa că poți să scapi. Liu - liu, oare ce‐ai să faci? Dormi ... și‐nvață‐ te să taci. Liu‐liu, inimă bolnavă, Nani, fecioraș de sclavă, Viața ni‐ i numai suspin: Nici un zâmbet de lumină, Pururi beznă, veșnic chin, Trudă fără de hodină, Deznădejde pas cu pas și răbdare fără glas . Nani‐ nani ... șir cu șir Soarta cum să ți‐o înșir? Nani, pui... am plâns de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svîrliți statui de tirani în foc, să, curgă lavă, Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! desbrăcați vieața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât Să fie un vis numai, să fie o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
era turnată, mărturisesc Mitică, acesta e adevărul, însăși camera în care Mama mă ține închisă, nu știu de ce, probabil pentru că libertatea e un concept care nu are formă, un concept creat de fiecare în parte în funcție de caracterul său, Mama fiind sclava propriei ei libertăți. Doamne, câtă treabă are, nu se mai satură. Mi-e teamă să nu clacheze, atunci va trebui să-i port de grijă, să-i desfac eu picioarele, să-i ajut pe bărbați să se urce peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vic47>: sunt însurat, sidonia <vic47>: îmi iubesc soția <vic47>: vreau și eu să fiu fericit, alături de ea <sabina>: eu o să te aștept <sabina>: eu am răbdare <sabina>: eu sunt tare, ți-am spus <sabina>: bărbatul care mă iubește mă are sclava, dacă vrea <sabina>: amantă și doamna și bucătăreasa <sabina>: mama copiilor lui <sabina>: și tot ce îi trece prin minte <sabina>: nu îl voi înșela în veci, că nu am nevoie! <vic47>: îmi iubesc soția, sidonia <vic47>: îmi pare rău
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
despre localitatea din apropiere, Saintes Maries de la Mer, important loc de pelerinaj pentru țigani, care se adună aici în fiecare an pentru a o cinsti pe Marta, care împreună cu celelalte Marii, cu Lazăr și sora lui, cu Maria Magdalena și sclava lor Sara, după înălțarea la cer a lui Cristos, au ajuns pe aceste meleaguri, predicând Evanghelia. Interesantă această legătură între pământul lui Isus, timpurile vieții Lui pământești, și teritoriul Franței, al Galiei de odinioară, care-și revendică pe bună dreptate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
N-are nici un pic de respect pentru tine. Pe deasupra, mi se părea că mă pune într-o lumină proastă faptul de-a avea o colegă de apartament care și-o trăgea cu cineva atât de nasol cum era Carlos. —Sunt sclava lui, a oftat Brigit. Nu-i pot rezista. Și știi ceva? Nici măcar nu-mi place de el. Nici mie, am spus eu. Mărturisirea asta a fost o greșeală. Niciodată nu trebuie să fii de acord cu prietenele tale în perioadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate încât nu puteai avea nicio încredere. Doar Dumitru Hriscu știa că fata a fost trimisă la alt orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut cârma și plutești la întîmplare, în voia valurilor. Nu mai eram stăpână pe mine și aș fi îndurat poate încă mult timp viața asta de sclavă a ta, dacă... dacă nu-mi dădeai lovitura de grație. ... În ziua aceea mă dusesem la soră-mea, să iau un model de dantelă pe care mi-l făgăduise. Știam că n-o găsesc acasă, totuși am plecat. Pe masa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-am reușit să-l șterg de sângele unui păcătos ca tine și s-a repezit la Zedon, care o întâmpina zâmbind. Pe Verona a deranjat-o zâmbetul barbarului și a mai strigat: -Dacă mă dovedești, voi fi pe viață sclava ta. -Nu sclavă, femeia mea, a zis Zedon, din nou râzând. -Decât femeia ta mai bine mor, a zis Verona. -Câtă frumusețe varsă ochii tăi verzi, când te văd așa. -Primește, năpârcă, din partea urieșilor, zise Verona după ce s-a întors
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-l șterg de sângele unui păcătos ca tine și s-a repezit la Zedon, care o întâmpina zâmbind. Pe Verona a deranjat-o zâmbetul barbarului și a mai strigat: -Dacă mă dovedești, voi fi pe viață sclava ta. -Nu sclavă, femeia mea, a zis Zedon, din nou râzând. -Decât femeia ta mai bine mor, a zis Verona. -Câtă frumusețe varsă ochii tăi verzi, când te văd așa. -Primește, năpârcă, din partea urieșilor, zise Verona după ce s-a întors și s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zilele critice ce vor urma. Nu trebuia să se mai gândească la el însuși ca aparținând unei anumite planete; dar tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
altuia? Scrie-mi tot ce crezi (pe adresa prietenei mele Loulou) și voi face precum vrei. Aici va fi ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic cu mine, și de îndată ce fac rost de bani, de vrei, voi veni la tine, sclavă umilă..." Mai întîi, scrisoarea citită de un indiferent, cu un accent abia liric, poate produce efecte comice. Însă nu valoarea ei estetică mă interesează, ci adevărurile ce le-ar putea conține. Desigur, o reală părere de rău. Altfel nu mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Schimbau cearșafurile de câte cinci ori pe zi, dar camerele erau în perfectă stare și bine aerisite. Am sorbit din pahar și am așteptat. — Era aglomerație mare în după-amiaza aia. Cât se poate de comic. Toți neguțătorii ăștia albi de sclave care gâfâiau în fața tejghelei. M-a apucat râsul și am strigat: „Grăbește-te, Didier, că ne apucă noaptea aici!“ În capul cozii era Selina cu un tip. — Ce fel de tip? — Unu’ înalt, cu păr blond. Mie mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
numele Caligula, „Cizmuliță“, soldații și ofițerii începură, fiecare în felul lui, să se ocupe de educația sa. Astfel el descoperi, dincolo de cel mai îndepărtat punct al castrului, un grup de barăci. Era plin de femei, dar acestea nu semănau cu sclavele sau cu libertele mamei sale, care se puteau deplasa doar în spațiul praetorium-ului, cu părul strâns și mâinile albe. Femeile acestea intrau și ieșeau din barăci pe jumătate dezbrăcate, cu părul în vânt, desculțe, râdeau tare, se spălau în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când ajunse de-acum departe, întrebă de unde erau fetele acelea. — Ăsta-i cel mai bun motiv ca să pornești un război, răspunse cu o veselie brutală un subofițer. Erau din Gallia Belgica, din Germania Inferior, din Rhetia - ținuturi cucerite. Unele erau sclave, altele ieșeau din satele lor și se învârteau în jurul soldaților care tăiau lemne. — Iepe sălbatice care trebuie îmblânzite, îi explică subofițerul. Îl privi, întrebându-se cât de departe putea merge în discuția lui cu fiul lui Germanicus; apoi socotind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
confiscaseră bunurile, nimeni n-o putea ajuta, nimeni n-ar fi putut s-o însoțească acolo - numai temnicerii aleși de Tiberius. Și nu știa unde și în ce condiții să și-i imagineze pe frații săi. — Privește, îi spuse o sclavă bătrână, arătându-i o frescă perete. Se uită și văzu mâna întinsă a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împrejmuirii palatelor; nimeni nu-l pofti s-o facă și, cu siguranță, nu i s-ar fi îngăduit așa ceva. În toate lunile acelea, amintindu-și că nesăbuința tinerei soții îi fusese fatală fratelui său Nero, nu se apropie de tinerele sclave disponibile, docile, care îl atingeau ușor când îl întâlneau pe coridoare. Bănuia că fuseseră instruite să-i stârnească interesul. Timp de cincizeci de ani, Livia trimisese în încăperile lui Augustus fecioare tinere și înspăimântate, prada lui preferată; ele trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el își spunea că, poate, și mintea bătrânei Livia, Maștera, era asaltată noaptea de gânduri care nu-i dădeau pace. Fiindcă la Roma se spunea că suferea îngrozitor de insomnie. Livia își făcu pe neașteptate apariția în grădină, sprijinită de două sclave supuse, și merse pe o porțiune scurtă cu pași minusculi. În spatele lui Gajus, un grup de liberți șușoti că trebuia să aibă optzeci și opt sau optzeci și nouă de ani, nimeni nu știa precis. „Are mai mult“, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o legendă șoptită de istorici. Libertul și prietenii săi se îndepărtară. Gajus își spuse că, dacă omul acela vorbise astfel și voise să fie auzit, viitorul era diferit. Într-adevăr, în timp ce la Roma Livia agoniza, împăratul fu așteptat zadarnic. O sclavă bătrână îi spuse că, după șaizeci de ani, Tiberius nu-și iertase mama că l-a dat, fiind copil, pe mâna unor preceptori duri, pe când ea își trăia povestea de dragoste cu Augustus. Dar, se șoptea, poate că era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au fost de nesuportat pentru mine? Poate la fel cu ceea ce trăiești tu azi... Gajus o lăsă să-l mângâie; nu-i răspunse. Ea îi desenă ușor pe tâmple două cercuri cu degetele, ca să-i alunge gândurile. El închise ochii. — Sclavele egiptene mi-au spus că Marcus Antonius - din când în când îi spunea tatălui ei pe nume, ca unui personaj istoric -, în ultima vreme, când neliniștea creștea, o ruga pe regina lui să-l mângâie. Atingerea degetelor ei pe tâmplele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îl aștepta cât mai curând, înainte ca bătrânul împărat să moară. Și fiindcă între el și mireasa adoelscentă nu fusese vorba nici o clipă de dragoste, Gajus făcu apel la fantezie pentru a-i învinge pudoarea, apelând la trucurile învățate de la sclavele rafinate din casa Antoniei, în timp ce sub ferestre se auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]