1,812 matches
-
știam multe despre animale care și-au regăsit stăpânul drag, parcurgând uneori distanțe inimaginabile. Dar asta, acum, mi se întâmpla mie! Era slabă și flămândă, dar în ochi, în ochii aceia pe care n-am cum să-i uit vreodată, sclipea ceva ... Ceva ce n-am înțeles atunci, ci doar după o vreme. Nu mă iertase! A vrut doar să-mi arate că m-a iubit mai mult decât aș fi sperat vreodată că mă va iubi cineva. M-a iubit
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
sus de bucurie, țipând și cântând din toată inima. Acum se puteau întoarce acasă victorioase. Nimeni nu le va mai tulbură viața liniștită de trib. Coolangatta, ridică din iarbă cele două diamante și le arăta surorilor sale. Erau minunate și sclipeau că soarele. Gândi că le va duce în dar tatălui său. Nici una dintre ele nu-și dăduse seama că erau de fapt ochii lui Muntha... care erau încă vii! Le cuprinseră imediat o răceală și o amorțeala în tot corpul
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
A, dar băltoacele astea, mie îmi vorbeau într-un grâi pe care il înțelegeam cu satisfacție. Fiecare avea o individualitate dată de propriu-i contur formând diferit desenul cu care se înscria pe pământ și parcă își vorbeau între ele sclipind din luciul suprafețelor și chiar și nouă ni se adresau. Oglindă asta a lor, uneori vorbea cu bulbuci când ploaia se întețea. Copacii, conturandu-se într-un negru intens pe cenușiul cerului fără margini, completau „dialogul” mut al băltoacelor de
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
de frumos. Brusc părea că cerul și-a deschis baierele pungii lăsând să cadă pe pământ o puzderie de stele vii, ce dansau haotic pe o muzică doar de ele auzită. Și erau multe și mari și atât de frumoase sclipind în razele lunii ce spânzura parcă în vârful plopilor într-o rochie argintie de ceață. Pământul înghețat începu să se împodobească în mantia albă a zăpezii. Primele glasuri de copii se auziră în stradă. Nu era în camera sa. Venise
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului simbol al focului ascuns și-al energiilor oculte la sânul său de nepătruns și îngropat sub straturi multe pământu-l ține împietrit ca prizonier pe veci din soare sclipește dur în răsărit, vădind a iadului culoare în jar străluce când dogori în roșu negru-l siderează, scântei aruncă ars de sori sau flăcări care-l devorează apoi se stinge și tăcut se risipește-n spuza rece agonizănd ca început
CĂRBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342671_a_344000]
-
visezi cu ochii deschiși zborul , de departe, prin haos și armonie, al fluturelui, aducător de mister palpabil. Un glas ce zboară și, prin atingeri de suflete, te îmbrățișează... Șoapta-i, aidoma zborului nealarmant, odihnitor, neezitant, având intensitatea luminii lăuntrice, ce sclipește pe dinafară, conferind aripilor un spațiu dual de zămislire a farmecului prevestitor. Învăluindu-ți sufletul în captivitatea deplină a celor ce-i iubești, gândind la ei, îți răsar, printre idei, vocile lor, asemeni unor ecouri, transmise și conectate Universului, într-
ECOUL LUMINII DIN SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342710_a_344039]
-
zâmbet Senin și duios Pe chipul tău calm, diafan! Pe cerul noros Doar luna e tristă, Eu, lângă tine-s voios..." Așa m-alintai Cu vorbe de-amor În seara fierbinte de vară... Pe cer, sub un nor, Blând, luna sclipește Și eu mă-nfior, te ador! (din volumul "Lacrimi de suflet", Editura Emma, Orăștie, 2014) Referință Bibliografică: ALINT / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1394, Anul IV, 25 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile
ALINT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341619_a_342948]
-
lordului de o cunoștință apropiată a lui, mătușa Annie. - E cam scrântită contesa Annie, nu vreau să fiu nepoliticoasă dar asta este adevărul, se fâstâci mama Almei. Era o persoană delicată, nu-i plăcea să jignească. Alma râdea, dintîi albi sclipeau perfect aliniați și dezgoliți de gura cu buze roșii, frumos conturate. Pielea albă și netedă contrasta cu părul des și lung de culoarea coniacului ars. Ochii aveau nuanță alunei, mari, umbriti de gene dese, ușor oblici. Avea un trup bine
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
dar nu am mai ținut legătura după finalizare nici cu el, nici cu conducătorul”. Așa se scriu doctoratele la Școala de la Apud: umăr la umăr, șold la șold, sub umbrela de securitate a unui sistem negru de corupt, din care sclipesc uneori doar ochii albaștri ai coordonatorilor de doctorat. Suntem la finalul a 25 de ani de triumf al imposturii academice, în care s-au construit fabrici de diplome de unde au ieșit zeci de mii de analfabeți cu studii superioare. Bulversarea
Curaj, domnule Cioloș, mai aveți un ministru care nu v-a spus chiar tot () [Corola-blog/BlogPost/337751_a_339080]
-
restaurant, am răspuns. Comanzi ce ai poftă Secția de maternitate a spitalului orășenesc Ito, așezare cu 70000 de locuitori. Nu o să mă refer la clădirea în sine, pentru ca e irelevant: fusese dat în folosință cu o lună înainte și totul sclipea. La propriu. Două lucruri ar fi de zis. Unu: nu prea auzi de „ginecologul meu" sau „neonatologul meu", în ziua consultației te servește cine e „pe tură". Și doi: când am zis la una din primele consultații „așa, și am
„Medicamentele japoneze sunt ambalate frumos și diluate cinstit, la jumătate din concentrația din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337779_a_339108]
-
a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zambet m-ai îmbrățișat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric și ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoși și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a unit pentru vecie sădindu-ne în suflet dorul de dragoste și poezie. AȘTEPTARE Aștept să vină clipa, din nou să ne iubim. Mi-e
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
în: Ediția nr. 631 din 22 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Era o toamnă ca-n povești, cu frunze-ngălbenite, un vânt hoinar le-mprăștia pe aleile-nsorite. Le arginta bruma în zori punându-le-n valoare, și Soarele când răsărea sclipeau mărgăritare. Le auzeam foșnind discret, ușor înfiorate, și-n sarabandă s-avântau de Luna-ncurajate. Se repetau la nesfarsit mișcarile lascive și-ntruchipau într-un covor o mie de motive. Albastrul cerului senin, împodobit cu stele, crea fundalul potrivit tabloului cu
FRUNZELE TOAMNEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343839_a_345168]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > GABRIELA GENȚIANA GROZA - HAIKU PRINTRE PETALE Autor: Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Atingere-n taină de roua Învierii- lumină Sfântă *** Livada cu meri- aripi de bondari sclipind printre petale *** Primul Mărțișor- în liniștea casei gângurit de prunc *** După furtună- printre crinii în floare singur motanul *** S-au dus Babele- miros de pământ reavăn sfințește livada *** Picuri de ploaie- pisica vecinului stând sub o scară *** La geamul casei-
HAIKU PRINTRE PETALE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344031_a_345360]
-
nuri, estezii, Când în pântec se-aprinde, înflorind fantezii, Gust din visul de noapte și-i dezbrac umbra sa. Smulg din urmele sale ce ador, cer lăuntric, Lacrimi sparte îi sărut, ochii-n murmur de vânt, Geamănă-i frumusețea ce sclipește-n cuvânt, Mistuind ca blestem trup de fulger rebelic. Orizonturi se-ntind înspre coapse de vară, Într-un vers sângeriu cresc maci roșii, să doară ! Referință Bibliografică: Sonet XLVI / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2261, Anul VII
SONET XLVI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342790_a_344119]
-
ochi albaștri. De moartea va ascunde ființa-mi în ruină Lumina strânsă-n mine am s-o revărs în aștri. Atunci când veți privi spre cerul sclipitor Veți vedea lumina... fără-ndiguire Din sufletu-mi nomad... destinul tuturor, S-ajungem mici steluțe sclipind în nemurire. D. Theiss Referință Bibliografică: Când... vremea se grăbește / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1531, Anul V, 11 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂND... VREMEA SE GRĂBEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343283_a_344612]
-
Toată natura parcă rămase neclintită, parcă înghețată. Iohana, nu dorea ca privirea să îi fie îmbrățișată complet de cea a bărbatului, asa că rușinată-și întoarce chipul și începe a roșii. Idris: Te cheamă Iohana, așa-i?...(pauză) Cu ochii sclipind iți mărturisesc că pe mine mă cheamă Idris. Sunt uimit de apariția ta...De ce ești așa de tacută?... Mi-ar plăcea să vorbești cu mine...Să-mi spui din ce loc aparții, ce faci sau cum te simți în această
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
are o mul\ime de camere legate între ele printr-un sistem de canale pe unde trecea apă curată pentru realizarea unei ambiante deosebite. Descoperim aici sală miniștrilor, cea a primirilor, camerele cadânelor, ornamentate în interior cu pere\i ce sclipesc de pietre și oglinzi. Grădini imense cu gazon și o mulțime de flori întregesc peisajul. Dar în momentul când ai intrat pe poarta Taj Mahalului, totul e altfel: dispare piatră roșie, granitul dur de construcție fiind înlocuit peste tot cu
TAJ MAHAL PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343981_a_345310]
-
uită ușor Și știu că nici nu s-ar putea altfel: Abia o clipă valul călător Păstrează chipul oglindit în el. Mi-e față împietrita că o mască Și-n ochi lumina-i gata să se stingă Chiar diamantului ca să sclipească Îi trebuie o rază s-o răsfrîngă. În clipa cea din urmă-a judecății, Își vor primi zadarnica răsplată Și ochii tăi - că n-au știut să plîngă, Și ochii mei - că n-au rîs niciodată. Nu-mi mai aduce
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
Acasa > Impact > Istorisire > MAI E TIMP DE POEZIE Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mai e timp de poezie , Mai e loc pentru visare , Cât în ochi sclipește cerul Și în piept - un suflet mare . Cât în lume e speranță Și dor de copilărie , Mai e loc pentru culoare , Mai e timp de poezie ... Cât în lume soare este Și cât firul ierbii -nvie , Mai e timp pentru
MAI E TIMP DE POEZIE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343228_a_344557]
-
răul care vine, prin ce sunt. M-am înșelat, superbă frază, dar naivă, Cum să te-nșeli, când prinzi în mâini viața? Da, înșelându-mă, veneam superlativă, Să pot încet ca să -mi încetinesc distanța. Și am fugit cu alaiul stelelor, sclipind din palme, Și soarelui îi tot făceam, lejer, un chip, musai; Ca să mă vadă, că respir, și râd, în toamne, Și am în mintea mea o vară, dintr-un evantai. M-am înșelat, având pe creștet mii de lauri, Din
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
Poeme > Sentiment > NAIADELE ȘI MARINARUL Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului (Poezie dedicată d-lui Cmdr. Vasile Chirilă- Mangalia) Pe valuri nemărginite de ocean, Plutesc ispititoare sirenele goale Și trupurile ude sclipesc în lună, Prin zbuciumatul, transparentul val. Tu, marinare, auzi prin vuiet de talazuri Cum ademenitor, naiadele te cheamă? Îți murmură șăgalnice ispite Și inima de dragoste le freamătă. Sub mătăsoasa volbură de apă, Sirenele-și răsfiră gingaș părul. Sedus de-
NAIADELE ŞI MARINARUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343567_a_344896]
-
vechi cunoștințe. E adevărat, îl mai întâlnisem o dată, pe promontoriul de pe faleza superioară. El se oprise, ca și acum, în dreptul băncii unde eu, Ezo și cățelușele mele ne odihneam la umbră. Era o după amiază plăcută de august și Dunărea sclipea sub cele din urmă raze întârziate parcă dinadins, ca să dea decorului o notă de vrajă. Și atunci, se oprise râzând, așteptând un semn din partea noastră, poate o invitație de a se așeza alături pentru o plăcută sporovăială, fără obligații. Și-
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
abia răspund, monosilabic, conversațiilor ocazionale, când mă plimb prin urbe. „Apoi au strâns totul / și au plecat alergând / ieșind din noapte / și din acel decor / în care tablourile se refăceau încet./ Reapăru întâi conturul pisicii / apoi conturul șoarecelui din ea. Sclipiră cuțitele” - spunea Nina Cassian în „Prima și ultima noapote de dragoste”. De atunci au trecut câteva ore bune. Aș vrea ca totul să rămână la acest nivel al cunoașterii, ca să nu fiu, pentru a nu știu câta mia oară, dezamăgită
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
acest macabru sentiment numit răutate? Din cel mai frumos om, cu cele mai armonioase trăsături, cel mai senin zâmbet și ochii cei mai fermecători... se transformă pe loc într-o creatură fără nume. Fruntea i se încrețește, în ochi îi sclipește o lumină sumbră, gura îi este strânsă și încleștată și mușchii feței contractați. Da, asta face răutatea. Ne urâțește. Ne transformă în niște oameni greu de recunoscut și uneori ne îndeamnă la fapte nevrednice de noi. Astfel, ajungem să facem
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În ziua asta noaptea o ascund și stelele îmi scapără-n priviri și-n beznă ani lumină se pătrund cu anii grei rămași în amintiri. În noaptea asta ziua o păstrez, sclipind ca perla neagră în lumină și zi și noapte, și oricând, visez cum viața către moarte se inclină. În viața asta moartea tăinuiesc, apus prefigurat de dimineață și-n clipă veșnicia o trăiesc și neființa o prefac în viață. În
ASTA de ION MIHAIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377492_a_378821]