92,274 matches
-
vezi o asemenea personalitate astăzi? Eu acuma văd că am ajuns să trăim într-o țară nenorocită în care, dacă ai un profesionist, îi dai în cap. Domnule, era un Paul Grigoriu la Radio, un profesionist, o plăcere; l-au scos. L-am avut pe Iosif Sava; i-au dat în cap. Eugenia Vodă care este una din puținele noastre profesioniste are emisiunile ei la 11.30 noaptea! {i Pruteanu, săracul, pe care-l înjură toată lumea, făcea acele trei minute geniale
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
ne prilejuia clipe de amuzament la care revenim în fiecare noapte. Nu sunt întotdeauna la fel de ascultătoare ca astăzi, nici punctuale. Au fost dăți când a trebuit să le așteptăm în zadar timp de câteva minute și am fost nevoiți să scoatem mâinile dintre cearșafuri, să aprindem iar becul și să-l privim cu o tărie care întotdeauna ne provoca dureri pe retină. Dacă iese vreuna, oricât de mică ar fi, suspinăm ușurați: știm că foarte curând vor veni și celelalte, una
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
ale lui Orwell, altă sursă de inspirație a guvernului este că zilele de repaos au fost decretate obligatorii. Un patron de firmă la care făcusem apel pentru o mică lucrare de construcție mi-a spus că-i e frică să scoată muncitorii la lucru pentru că poate fi amendat. Și asta se întâmplă nu în Japonia sau în Koreea de Sud, nu pe vremea lui Stahanov, ci în blânda, ineficienta, somnoroasa și nu vă fie cu supărare cam leneșa noastră țărișoară. Aș
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
Securitate, după aceea au fost marginalizați social, pentru a nu li se auzi vocea, pentru a nu fi luați în serios. Andreea Pora stă de vorbă cu fiecare dintre acești oameni zile în șir, le confruntă spusele cu probele. Îi scoate dintr-un anonimat insuportabil și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe vremea cînd erau anchetați de o Securitate atotputernică, a doua oară cînd foștii securiști, cetățenii onorabili de azi, s-au străduit și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
Securitate, după aceea au fost marginalizați social, pentru a nu li se auzi vocea, pentru a nu fi luați în serios. Andreea Pora stă de vorbă cu fiecare dintre acești oameni zile în șir, le confruntă spusele cu probele. Îi scoate dintr-un anonimat insuportabil și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe vremea cînd erau anchetați de o Securitate atotputernică, a doua oară cînd foștii securiști, cetățenii onorabili de azi, s-au străduit și
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
în nici o revistă o critică serioasă. Judecînd după nota cu pricina, dl Bădescu persistă în impostură cu o nonșalanță cu totul și cu totul neștiințifică. Dacă mai doriți, vă mai pot da exemple. Unde vă sînt cronicarii care să-l scoată pe bietul cititor din puterea unor asemenea primejdioase rătăciri? Cu mult respect, un cititor pesimist, dar neresemnat, prof. Ion Oprescu Replica domnului Ștefan Cazimir din nr. 14, p. 12 al revistei "R.L." la articolul meu Și poeziile au soarta lor
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
fals, nu-i adevărat că de toți pereții, așa sunt ziariștii, exagerează, numai de peretele de la răsărit și de cel de la apus, execuția finală revenind nurorii mici care a trântit-o ulterior pe victimă în mijlocul casei călcând-o în picioare, scoțându-i limba afară, străpungând-o cu acul și presărînd-o cu sare și piper, încât martorii susțin că victima n-a mai putut zice "nici cârc". Presa a comentat mult evenimentul. Cică procurorul Cicerone Chiroșcă, sosind la fața locului, a stabilit
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
și a economiilor de tot felul de la curent electric la benzină, sticle și hîrtie. În spitale se moare pe capete din cauza frigului, foametei și lipsei de medicamente. Televiziunea emite două ore pe zi, iar din sălile de cinematograf au fost scoase pînă și filmele sovietice, considerate prea îndrăznețe. Celebrul Dulea face legea în politica editorială. Ana Blandiana publică faimoasele sale poeme din revista „Amfiteatru" și este imediat interzisă. Părintele Calciu, Dorin Tudoran și Mihai Botez reușesc să părăsească țara după ani
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
deveni suspecți în ochii autorităților ei trebuiau să contacteze pe lîngă scriitorii „buni" (termenul are aici doar conotații morale), Manolescu, Pleșu, Dinescu, Liiceanu și scriitori „răi", colaboraționiști, Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Dinu Săraru. La întoarcere, acești jurnaliști occidentali trebuiau să scoată din țară cît mai multe fotografii, filme, manuscrise ale dizidenților, probe ale terorii din România. O dată întorși realizau materiale incendiare pentru media și marile agenții de știri occidentale. De abia aceste articole apărute în marile cotidiane franceze sau pe fluxurile
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
sînt pricinuite de demisiile morale, inexplicabile ale unor conștiințe ce păreau impecabile (o mare deziluzie a fost angajarea lui Samuel Beckett în disputele electorale din Franța după zeci de ani de superioară tăcere) sau de opțiunile nefericite ale unor români scoși cu mare greutate din țară și ajutați să își facă un rost în Occident. O deziluzie i-a produs Matei Vișniec: „De cînd s-a lăsat prins în mrejele combinate ale lui Breban și Virgil Tănase (...) m-a dezamăgit (încă
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
ne mai recunoaștem în același tip de discurs artistic, în aceleași dorințe și principii. Marginalii a însemnat foarte mult, dar avea propriile limite, ca orice format. L.T.: La absolvirea Liceului de coregrafie, promoția 1988, din care ați făcut parte, a scos o broșură în care fiecare elev mărturisea un gînd sau o aspirație, prin intermediul unui citat. Citatul dat de d-voastră (din regina Isabele către Cristofor Columb) era atît de adecvat aschimbărilor apărute în sfera dansului din țara noastră după răsturnările
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
informa complet și operativ. Editurile nu par interesate de premii acordate unor cărți pe care le-au tipărit. Curios, dar adevărat Am descoperit, de pildă, că una dintre editurile al cărei autor fusese nominalizat de noi n-avea habar că scosese cartea cu pricina Vă vine a crede? Altele, somate în repetate rînduri, deși ar trebui să se autosesizeze, nu trimit liste de apariții. Despre cărți, nici gînd să le trimită unei redacții care acordă două serii de premii pe an
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
mai fericite contexte. După ce descrie cu lux de amănunte nu fără rafinament misterul primei întîlniri amoroase cu ființa iubită ( "Încercam să o ating și eu cu mîinile, dar se scutura, se ferea ușor, deși cu o anume precipitare. Și-a scos singură costumul de baie (...). Printre firele negre și lucioase îi vedeam buzele mari de culoare roz spre cenușiu, printre care se întrevedea rozul pur și simplu exploziv al celor ascunse. Mi-a scos slipul și s-a răsturnat pe spate
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
deși cu o anume precipitare. Și-a scos singură costumul de baie (...). Printre firele negre și lucioase îi vedeam buzele mari de culoare roz spre cenușiu, printre care se întrevedea rozul pur și simplu exploziv al celor ascunse. Mi-a scos slipul și s-a răsturnat pe spate, trăgîndu-mă peste ea. Nici nu mi-am dat seama cînd eram înăuntru mișcîndu-mă ușor și ritmic. Era umedă, caldă, și mușchii ei mă strîngeau ca o mînă pulsatorie" p.19), autorul plusează cu
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
cuvinte, decît după o vreme, că te afli în cea mai teribilă realitate a secolului pe care îl parcurgem. Mai departe, elaboratul decor al lui Daniel Voinea funcționează eficient și lămuritor. De-a dreptul inspirată este soluția regizorală de a scoate la vedere cele două "fețe" ale tinerei Isbjörg. Două tinere absolvente interpretează cele două ipostaze, una blîndă, inocentă, cealaltă nemiloasă, fioroasă, a leoaicei, protagonista, de fapt. În acest rol se strînge și complexitatea partiturii, și dificultatea ei. Ioana Calotă este
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
să fiu nemulțumit. Nu trece săptămână fără ca premierul-minune să n-o facă de oaie ca să întrebuințez limbajul tradițional românesc. Încăpățânarea, aroganța, agresivitatea și violența îmi par a fi dominante ale caracterului său, pe care doar împrejurările au împiedicat să le scoată mai devreme la iveală. Atotștiutor și autoritar ca un vătaf în curtea cu orătănii, Adrian Năstase e o pacoste atât pentru partid, cât și pentru țară. În partid, el e un altoi cu totul nereușit. Încercările de-a impune un
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
care trăiește. Majoritatea replicilor deocheate au fost emise în împrejurări publice, adică atunci când dl. Năstase avea un auditoriu însetat de astfel de perle de regulă, „activul de partid" pesedist. Mișcarea psihologică din spatele acestor jalnice manifestări lingvistice e limpede: premierul își scoate la suprafață veritabilele date ale caracterului atunci când se simte tare, protejat, îndreptățit să-și arate adevărata față adică atunci când se află în mijlocul alor săi. Asemeni șefului militar primitiv, el emite sunete bizare și face gesturi deochiate atât pentru a-și
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
dacă, așa cum sînt, cu ce am pe mine și fără cravată, cu haina pe braț și nasturele de la gît smuls, aș rămîne în seara asta?", mă întrebam insistent. M-am așezat la marginea paraginii năpădite de bălării și mi-am scos cravata ca și cum ar fi fost o liană încolăcită strîns. "O arunc sau o păstrez, în caz că mă răzgîndesc?" Am păstrat-o, în buzunar. Cu priviri piezișe treceau oameni cu pantaloni largi, "boschetari" flenduroși, purtînd niște jerpelituri de haine și pantofi buni
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
ar putea fi îngreunată de faptul că volumul Alexandrei Laignel-Lavastine ( la care se face cel mai adesea trimitere) nu a fost încă tradus în românește. De aceea cei mai mulți dintre cititori vor trebui să ia drept singure referințe scurtele citate ( inevitabil, scoase din context) care constituie pretextul demonstrațiilor realizate de Marie-France Ionesco. Chiar și așa volumul aduce cîteva lămuriri esențiale legate de viața și opera lui Eugène Ionesco. În primul rînd, Marie-France Ionesco lămurește definitiv controversata chestiune a originii etnice a scriitorului
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
un om în care să poată învesti energie morală, pe care să-l poată modela, o ființă ductilă, o "pastă umană", un ins căruia să-i insufle voința de putere și pe care să-l împingă "în sus", să-l "scoată din anonimatul social și din propria sa mediocritate". Este un om și slab și puternic acest Mârzea, având, pe de o parte, conștiința neputinței proprii de a se înscrie pe o orbită înaltă și, pe de altă parte, conștiința puterii
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
aventurile lui Winetu. Tăcea intimidat de gravitatea cu care mărețul personaj îi solicita părerea, uluit mai ales de desfășurarea manevrei sale, atât de asemănătoare cu aceea, misterioasă, a preotului deschizând tabernaculul de pe altar, împodobit cu torsade și volute aurii, și scoțând - cu câtă grijă! - potirul strălucitor de aur. Paznicul Palatului scociorâse și el o cheiță din jiletca uniformei sale de postav bleumarin, o potrivise într-un minuscul zăvor, deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
o cheiță din jiletca uniformei sale de postav bleumarin, o potrivise într-un minuscul zăvor, deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul portret întunecat al unui bărbat ce ține, între degetul mare și arătător, un inel. Eram prea tulburat să mai pot scoate o vorbă. O țineam de mână pe bunica, în timp ce ea, prin lornion, fixa de aproape, cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul portret întunecat al unui bărbat ce ține, între degetul mare și arătător, un inel. Eram prea tulburat să mai pot scoate o vorbă. O țineam de mână pe bunica, în timp ce ea, prin lornion, fixa de aproape, cu luare aminte, chipul bărbatului cu inelul. Paznicul sas se retrăsese cuviincios în cadrul unei ferestre și ne lăsase să contemplăm în liniște. Nu înainte de a
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ca fetele din Pădurea neagră a basmelor germane, ci era într-adevăr o "doamnă", soția unui medic. Zărind nedumerirea din ochii mei, se grăbi să mă liniștească: "Stai, să nu crezi că vreau să-ți fac vreo injecție", și își scoase râzând halatul. Peste câteva clipe, urcam, sărind din două în două trepte, de mână cu ea, redevenită Gretel cu șorțul alb pe fusta înflorată, scara ce ducea spre acea Kinderstube ce fusese odaia ei de fată. Am pățit de atâtea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
vorbele sale. Cu câteva clipe în urmă anunțase: "Acum îți întorc pleoapa pe dos, dar n-ai să simți nimic". Într-adevăr, n-am simțit decât strânsoarea spaimei iscată tocmai de anunțul operației. "Acum îți tai puțin pleoapa ca să-ți scot șaloziomul", ținea el să mă avertizeze, și auzeam un minut sau două, timp nemăsurat de lung, un scârțâit ușor, nimic mai mult, dar eram înlemnit. "Acum îți dezinfectez rana, deși nu-ți curge nici o picătură de sânge", continua să explice
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]