1,355 matches
-
pereții unor clădiri îl îmbrățișez pe george enescu din bronz, în piața romană, în pauza lui de odihna, câteva frunze galbene, desprinse dintr-un cer gri de noiembrie, acompaniază niște sunete stridente de tranvai și troleu o adiere saudade îmi scormonește amintiri timide între coloanele romane și fast food-ul american parcă aud și zăresc oceanul și stâncile de la cabo de sao vicente aș fi rămas pentru totdeauna aici la capătul lumii cu ea, în algarve din troleul 86 * Sper că într-
TROLEUL 86 ALGARVE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376264_a_377593]
-
veni mai rapid schimbarea de care avem nevoie. Altminteri nu face niciun serviciu poporului, ci dimpotrivă, distrage atenția de la lucrurile importante și esențiale. Am găsit foarte ciudat faptul că, deși am avea atâtea lucruri serioase de vorbit, unii aleg să scormonească mereu în viața personală a altcuiva, ba din curiozitate, ba din intenția de a scoate zvonuri și a le răspândi. De ce? Pentru a distrage atenția, de a strica imaginea cuiva, din invidie, răutate. Acestea se practicau și pe vremea vechiului
DESPRE SUBIECTELE NOASTRE DE DISCUŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374714_a_376043]
-
când începi să semeni cu un fum de țigară te așezi între noapte și zi numeni nu știe că lumea privește prin tine ca printr-o ceață de toamnă cerul se face rotund umbrele se mișcă de acolo - colo cineva scormonește prin tine te scurgi încet dar nu zici nimic... devoratorul de umbre înghite orizontul Referință Bibliografică: timpul, devoratorul de umbre / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodor
TIMPUL, DEVORATORUL DE UMBRE de TEODOR DUME în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371734_a_373063]
-
fie? Lucia se aplecă asupra ei, ca și cum ar fi vrut să asculte muțenia acelor buze strânse într-o tăcere eternă. Urmări cu multă atenție mișcările imperceptibile ale globilor oculari ce tindeau să indice ceva anume. Se încruntă de încordare și scormoni febril printre ideile din mintea ei, încercând să identifice acel ceva care tot încerca să se contureze, dar se dezintegra apoi ca într-o explozie de particule de gânduri. Străfulgerată, se îndreptă brusc de mijloc și se duse glonț la
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
aducem înapoi! Parcă propulsați de un resort invizibil, cei doi săriră în picioare și își urmară fiul, care preluase controlul situației. Liviu urcă la volanul mașinii alături de Maria, iar băiatul se aruncă pe bancheta din spate, coborând febril geamul portierei, scormonind cu ochi de vultur fiecare colț de stradă. - Nu putea să ajungă prea departe, dacă a luat-o pe jos! Încotro credeți că se îndreaptă? Devenit lucid ca prin farmec, Liviu începu să-și pună rațiunea la treabă. Se trezea
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
Filarmonica divină pentru a susține Concertul Colindelor Pruncului dumnezeiesc. Ursitoarele Sibile trace cu poruncă de la Duhul Sfânt au ales pe cea mai frumoasă și mai înțeleaptă Crăiasă a pământului pelasg pentru a-L zămisli pe Mântuitorul lumii Hristos. Pământul a scormonit în pântecele sale și-a încropit Peștera Nașterii Domnului. Vântul a smuls iarba uscată și a purtat-o în peșteră așternând Ieslea minunată. Păstorii de pe câmp au ales companie din turma animalelor. O Stea specială și unică s-a aprins
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
într-o blândă exprimare și lirism melodios, în versurile: ”Plâng mugurii cu verdele-n pământ / Sub ceru-ncovoiat de atâția nori / În murmurul purtat în glas de vânt / Doinește rădăcina după flori.../ Se-ntinde noaptea ca o boală grea / Și scormone-n grădini cu umbre reci / Mai cade de durere câte-o stea / Când mugurii pe ramuri rămân seci./ Și nu mai recunoști iarna de vară / În zâmbetul luminii de-nceput/ Gem frunzele când ziua desfășoară / Minciuna unui soare încrezut...” ( Minciuna
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
între doi stejari din care numai scheletul rămăsese. Flacăra se înălță deasupra coroanelor copacilor și pâlpâia voioasă. Dracul îl târăște pe Pătru după el până ajunge în partea opusă a lacului. Acolo diavolul îl eliberează și pătrunde între flăcări unde scormonește pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o pune pe mal. Suflă asupra sa și din flăcări rămâne doar o rămășiță galben-albăstruie. Imediat introduce unghia ghearei în încuietoare și capacul se ridică brusc
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
izvoarelor, copilăria copiilor nenăscuți. Fila cade încet. Acoperă pietrele Domnului cu încă o rugă nescrisă. Femeia aprinde candela de primăvară, ascultă cântecul fiului, bărbatului, tatălui, Tatălui. ***** Victor apare și dispare continuu, parcă vrea să mă distragă de la ceea ce caut să scormonesc în spirala cu răspunsuri pe care el o poartă prin coiful ascuțit, micșorând-o, apoi mărind-o neîncetat, așa cum piatra aruncată în apă naște cercuri, apoi semicercuri care fug către țărm și se parg volatilizându-se. Tălpile goale prind pentru
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
provoca arsuri cu buzele mele fumegând din țigară și te-aș pune la cheltuială: baneocin, dermazin, fucidin și ce-o să-ți mai prescrie pentru prăjeală doctorița ta frivolă și cheală și-ai lua-o la trap poate chiar la galop scormonind în călduri ca o asiatică fabulând ca Esop că nu-i leac mai de soi decât să te mușc pân’ la os cu dinții mei ascuțiți de fiară sălbatică dacă te-aș săruta ar ieși fum și cum nu iese
DACĂ TE-AŞ SĂRUTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374202_a_375531]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PREZENT Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Rătăcim între azi și mâine cu pasini neexprimate, cu tensiuni neconsumate, cu nebunia de a scormoni cu fervoare, neliniște, încrâncenare, fiecare nereușită sau ce va veni în clipa următoare. De obicei. cu o devastatoare disperare! Când, doar o singură stare ne poate menține în prezent, ne face să simțim cu adevărat, azi, aici, acum lumina eliberatoare
PREZENT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374217_a_375546]
-
numărul onorabililor cari compun Corpurile legiuitoare si, odată admis în sanctuarul acestor Corpuri, se purgează de drept orice bănuială de pecadile mari sau mici și se poate cu drept invoca în privință-i ceea ce pretindea Cezar despre femeia lui. Daca scormonești o mlaștină acoperită cu un strat de putrigai verde faci să iasă și să se împrăștie o mulțime de miasme pestilențiale; același efect s-a produs și prin ancheta Senatului asupra publicului imparțial; căci ce rezultă în adevăr din acel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
este vorba dacă România va intra în alianța austro-germană sau va fi acceptată numai ca un apendice al ei. Lucrul principal este ca dânsa să se știe sigură nu numai față cu rușii, ci și față cu partida rusească care scormonește în interiorul ei, și să nu fie sacrificată pentru a doua oară în momentul decisiv. La 1877 a fost singură-singurică când masele oștirilor rusești se rostogoleau spre granițele sale; ea s-a văzut nevoită să încheie vestita convențiune din aprilie și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lipsește preopinentul: în absența zeului omul eminescian are în față doar o entitate obscură haosul originar, vidul, absolutul, eternitatea, care sunt, situate "dincolo de principii" (F.W.J. Schelling). Domeniul "răzvrătitului" la M. Eminescu nu este istoria, ci lăuntricul ființei: "Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă" (Mureșanu). Nu am avut "metalul" demonului în vine, zice el în Ca o făclie. Prin astfel de tonalități, Eminescu rămâne mai aproape de profet, nu de (răzvrătitul) titan. Simbolismul din panoramele sale rămâne în perimetrul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
săparea unui lăcaș pentru o rachetă balistică menită, după propria-i mărturisire făcută în ajun barmanului de la Trei Salcîmi, să arunce în aer pista. De ce? Nu știa nici el de ce. Dar avea Aruștei la el ceva unelte? Aș! Începuse să scormone pămîntul ierbos cu tocul pantofului. Dă-i și dă-i. Pînă cînd l-au găbjit purtătorii de kalașnikoave. Înșfăcat, luat pe sus, dus. Atît. Dacă gingașii mînuitori de avtamate ar fi știut că Aruștei tocmai atunci scria nuvelița Peretele iubit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător, în crudă lumină. Presă dură, cotrobăind cu plăcere perfidă în pliurile unui abdomen care n-a cunoscut atîția ani higiena. Literatură, încă precară, scormonind derizoriul. Artele toate? Căutînd, disperate, un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui național-comunism rezidual, în defăimarea subtilă a nobilului regat al României. E adevărat, toate astea, toată cruzimea asta obstinată... dar... dar... cu ce regăsită forță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stil de a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează talentele în a se afla în treabă unde vrei, unde nu vrei. E o emulație malefică (de altfel, bine plătită) de a scormoni în fetid și în pagubă și de a ne fi expuse pe tarabă. Nu spune nimeni că nu e încă de arătat cu degetul, într-o țară ce a supraviețuit, pînă mai ieri, în anormalitate, iar acum vrea, se zbate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a voinței. În exemplele de mai sus contează tehnica mistică, socotește filosoful, iar nu fondul mistic, etern în sufletul omului. Misticismul a ajuns chiar obiect de comerț. Produsele lui sunt opere de religie, artă, filosofie, politică, apoi mărfuri tehnic-industriale, care scormonesc în ființa omului, scoțând la iveală efuziuni emoționale. Sufletul mistic nu se pierde; el rămâne veșnic în unitatea sufletească a personalității, fie ea anarhică (misticismul fiind activ) fie energetică (misticismul fiind ascuns, dar putând fi scos la iveală oricând). Activarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spuneți nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache: ...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie... să... Voi vă certați... voi vă-mpăcați... Știu eu... Matei: Scormonești, scormonești, doar ai să descoperi în mine un securist! Ei, află că n-am fost securist! Și asta nu pentru că am avut mai multă conștiință ca alții! Aiurea! N-am vrut să fiu. Și-am plătit chestia asta cu bani
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache: ...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie... să... Voi vă certați... voi vă-mpăcați... Știu eu... Matei: Scormonești, scormonești, doar ai să descoperi în mine un securist! Ei, află că n-am fost securist! Și asta nu pentru că am avut mai multă conștiință ca alții! Aiurea! N-am vrut să fiu. Și-am plătit chestia asta cu bani, cadouri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Gr. Alexandrescu, Anton Pann, Al. Donici, G. Coșbuc (în 1919 i se reproduce Nunta Zamfirei), A. Vlahuță, St. O. Iosif (La arme), Octavian Goga, Panait Cerna, G. Topîrceanu, I. Pillat. Proza e reprezentată prin C. Negruzzi (Sfaturi bătrânești), I. Slavici (Scormon), I. Creangă (și cu un fragment din Amintiri din copilărie), I. L. Caragiale (Cănuță om sucit), P. Ispirescu, B. Delavrancea (Hagi Tudose), I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu, M. Sadoveanu ș.a. Sunt publicate articole despre P. Maior, C. Negruzzi, V.
AMICUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285325_a_286654]
-
romanul Lumina ce se stinge, dar și cu ciclurile desfășurate în numere succesive și intitulate Fals jurnal de bord (1928), Ce am văzut în India (1929), Cartea morților tibetani (1932), Scrisori către un provincial (1932). Sunt găzduite de asemenea povestirea Scormon de Ioan Slavici, un fragment din romanul Răscoala, pagini din Umbre și Gorila de Liviu Rebreanu, schița Pacostea de Ion Agârbiceanu, un fragment din romanul Reportaj sentimental de Ion Vinea, Fragmente de cartier latin de Emil Cioran și alte nuvele
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
C. începe prin a lămuri de ce Arghezi nu este un poet obscur și, pentru a dovedi, face o analiză logică și filologică a versului, traducând pe înțelesul tuturor subtilitățile limbajului. Pentru a înfrânge prejudecata cititorului leneș, el se decide să „scormonească [...] în măruntaiele” poemelor. Operație pe care o face cu pricepere și chiar, s-ar zice, cu plăcere, explicând în cuvinte simple ce înseamnă „suferința cerului” sau cum se traduce cuvântul turcesc „biulbiul” (privighetoare) din titlul unui poem. Demonstrația este bună
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
C.l. se orientează și către nuvelele populare, din care acceptă un mare număr, aparținând scriitorilor din întreaga țară. Șanta (1874), Andrei Florea Curcanul (1877) stau alături de cele mai reușite din scrierile lui I. Slavici, cum ar fi Popa Tanda (1875), Scormon (1875), Gura satului (1878) sau Budulea Taichii (1880). Mai pot fi întâlniți Teodor V. Ștefanelli, Virgil Onițiu, D. C. Ollănescu-Ascanio. Nuvela istorică a avut și ea căutare, încât, alături de multe proze ale lui N. Gane, înșirate între 1867 și 1877
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el În viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde În ochi, fie cine-a fi, când Îl scormonea ceva la inimă [...]. Într-una din zile, cum vorbea frumos un boier dintre cei tineri, iaca și moș Ion Roată sare cu gura: Aveți bunătate să vorbiți mai moldovenește, cucoane, să ne dumirim și noi; căci eu, unul, drept să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]