1,649 matches
-
cu happy-end, Sașa se reîntoarce acasă, nu mai este așa de zvăpăiată, a învățat multe din aceste aventuri de la țară. Este mai chibzuită și mai răbdătoare. Însă, când pleacă stăpânii de acasă, năravul din fire nu are lecuire. Tot mai scotocește prin dulapuri, în căutare de noutăți. Dar stăpânii o iubesc și-i tolerează aceste mici năzdrăvănii. Daniela Ionela Firicel - a desenat toată povestea. Desenele ei, în culori deși sunt imperfecte și unele disproporționate, redau atmosfera poveștii și reușesc să contureze
(CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371145_a_372474]
-
pe lista potențialilor părinți adoptivi, de la spitalul de care aparțineam. La rândul ei, Linda păstrase toate jucăriile și hăinuțele rămase de la Holly, în speranța că vom reuși să avem cât de curând încă un bebeluș. Într-una din zile, în timp ce scotocea printr-o librărie, Linda a observat un afiș pentru copiii sub șase ani, aflat la reduceri. Holly avea deja șase ani, însă Linda s-a decis să îl ia, spunându-și că ar fi fost potrivit pentru o cameră de
CAILE LUI MISTERIOASE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 26 din 26 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344973_a_346302]
-
brațe. “E atât de frumoasă. Iar numele chiar i se potrivește.” În câteva zile am adus-o pe Emma acasă. Îi pregătisem camera în grabă, așezând într-un colț vechiul pătuț al lui Holly. În timp ce eu o instalam, Linda a scotocit printre lucrușoarele adunate în cămară, pentru a-i încropi o minimă garderobă. Sub o grămadă de hăinuțe a descoperit afișul pe care îl cumpărase cu ani în urmă. “Uitasem de tine”, a spus ea, în timp ce îl deschidea, grăbită. Am auzit
CAILE LUI MISTERIOASE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 26 din 26 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344973_a_346302]
-
muguri goi Pictăm tangouri-clipe matinale Deși zăpezile se-ascund în noi... De-atâta așteptare-n care taci Eu uit să te mai mint și neghicită Păstrez un bob de rouă să îmi faci Descântec la botez. Și fericită Privesc cum scotocești prin mine iar Să te găsești acolo printre rugi, Eternitatea să mi-o dai în dar Și de o clipă albă, iarăși fugi... Când din plecările de ieri te-adun Deși îți sunt aproape-n depărtări În ochii mei te
ÎN OCHII MEI TE-NGROPI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345864_a_347193]
-
și strâng ca hârciogii...Mă duc în casa nouă și-i sparg ușa, îi dau zăbrelele la o parte, aprind luminile, acum nu-mi mai era frică de nimic...O făcusem, o făcusem...Iau fiecare cameră la rând și-o scotocesc...Petre al lui Ion Popa, adică taică-său, se dusese vestea că are aur, fusese angrosist în gară și tot ce câștigase băgase în bani și aur... Când mă gândeam eu așa, îmi vine ideea să dau un tablou jos
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > TU ESTI LIMAN Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1197 din 11 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Scotocind prin gânduri Tot de Tine dau. Căutând un sprijin Tu ești primul Dar. Îndrăznesc timid, cu teamă Să te aflu tot pe Tine Și privind în jur la semeni Văd icoana Ta în ei. Gândurile sunt epave Ce din larg
TU ESTI LIMAN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347782_a_349111]
-
aramă ce se desprindeau din copaci. Într-o zi, marea mea iubire de altădată, tăiase din părul ei de abanos o șuviță strânsă de o fontă roșie sub formă de papion pe care mi-a făcut-o cadou. Dacă aș scotoci peste tot, chiar și după atâția ani, aș da de ea printre coperțile vreunei cărți. Parcă mă și văd plimbându-ne duminicile de mână prin Crâng, ținând strâns la subsuoară o carte, ce aparținea lui Dostoievski, de care nu mă
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
news pe toate posturile TV. Când intră în încăpere, profesoara Zbihli își salută colegii de cancelarie și după ce se dezbrăcă de nelipsita sa haină din blană naturală, se așeză la rândul ei pe scaun, făcându-și de lucru cu poșeta, scotocind prin ea. Nimeni n-a mai scos o vorbă. În cancelarie se lăsase o liniște mormântală. Profesorilor parcă le era jenă să mai discute între ei. Salvarea le veni de la soneria care îi invita să intre la ore, scoțându-i
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
copil îmbufnat, care se grăbise să își schimbe locul, așezându-se cu fața spre direcția de mers a trenului, de îndată ce acesta se pusese în mișcare. Cu o mână își trăgea rucsacul spre ea, pentru a-i fi mai ușor să scotocească după ceva într-unul dintre buzunarele acestuia, iar cu cealaltă, ținea captive telefonul, vorbind cu cineva, căruia îi explica cum nu-i place ei să meargă cu spatele în direcția de mers a trenului, chiar dacă este vorba de o distanță
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
așa cum e normal, dar mașina o ia în altă direcție. Deci diriguitorii nu acționează după cum li-i vorba... Au fost în anul acesta și niște chestii legate de sănătate, deodată am devenit un tip suspect, m-au analizat, m-au scotocit, n-au găsit nimic, dar m-au mai chemat „la control” după vreo trei ani de acum încolo - asta ca să nu se cheme că n-au și medicii un rol pe lumea asta de aici, din Israel. Adevărul e că
RONI CĂCIULARU- SUNT MILIARDARUL SUFLETULUI MEU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348931_a_350260]
-
și privirile ațintite undeva în tavan. Era o pată galbenă semn că pe acolo ploaia se strecura în casă. La radio un crainic anunță măsurile de austeritate impuse de guvern. - Dumnezeii mamii lor! înjură bărbatul plini de draci. Apoi se scotoci prin buzunare, găsi o hârtie de 10 lei mototolită și se adresă băiatului. - Ionică, du-te și-mi ia o sticlă de votcă! Băiatul ieși până afară, se întorse în grabă și îi răspunse cu amărăciune în glas: -Tăticule, nu
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
mâna goală. S-au dus odată la el trei tineri fără căpătâi: - Vrem să ne iei ca ucenici, să învățăm și noi meserie pe lângă dumneata. Moșul s-a bucurat, unul din ei îl ținea de vorbă iar ceilalți i-au scotocit casa după bani. Sigur că i-au găsit ușor sub o pernă, sub un așternut și a rămas meșterul și fără pensia de-abia primită. Pe urmă s-au dus la băutură: - Acu' plecăm că avem treabă, dar mai venim
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
nu tu dorință de răzbunare... Grijă! Doar grijă, nemărginită grijă! Și dor. Și mult, dor! Parcă-și așteaptă pruncul! Doamne ce clar o văd! Chipul ăsta-l știu dintr-o fotografie pe care el o poartă-n buzunar! L-am scotocit prin buzunare nițel odată-și... Proastă! Cum să-l rabzi o viață, când știi că te-nșală? El zice că nevesti-sii nu-i pasă. De unde știe el că nu-i pasă? A întrebat-o?! Păi dacă îmi făcea al meu așa
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
muguri goi Pictăm tangouri-clipe matinale Deși zăpezile se-ascund în noi... De-atâta așteptare-n care taci Eu uit să te mai mint și neghicită Păstrez un bob de rouă să îmi faci Descântec la botez. Și fericită Privesc cum scotocești prin mine iar Să te găsești acolo printre rugi, Eternitatea să mi-o dai în dar Și de o clipă albă, iarăși fugi... Când din plecările de ieri te-adun Deși îți sunt aproape-n depărtări În ochii mei te
ÎN OCHII MEI TE-NGROPI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345327_a_346656]
-
întâlnesc într-o viață de om. - Nicoleta, spune-mi ce ți-ai dori tu cel mai tare și mai tare? - Să am caiete când merg la școală, spuse imediat, fără să stea pe gânduri. Mi-au dat lacrimile. M-am scotocit prin buzunare, supărată că, de obicei, când pornesc pe trasee, nu iau bani cu mine, pentru că nu mi-ar folosi la nimic. Am dat, la fundul rucsacului, de o hârtie de cinci lei. I-am întins-o: - Uite, pentru tine
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
a fost pe la ei pe acasă și le-a luat un casetofon mare cu radio, sau cel puțin așa bănuiește el. Și acest tată vitreg al lui Costel însoțit de mine a intrat azi la voi în cameră și a scotocit peste tot, negăsind nimic s-a liniștit și a plecat. Când vine Costel am să stau de vorbă cu el ca să văd ce îmi va spune, dacă este adevărat că a furat eu îl dau afară, la mine în casă
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
urmă. Dădea din mâini agitată, așezându-și haina elegantă, chemând un chelner, apoi sorbind o gură din cana imensă în care aburea o porție dublă de cafea. - Spune că mergi pe mâna mea! Te mărit, să fiu babă de nu! Scotoci în geantă și scoase două fotografii. I le împinse în față și ridică din sprâncenele pensate elegant și vopsite o tentă cam prea puternic în contrast cu culoarea tenului său. Mona privi grupul de bărbați din imagine și îl recunoscu pe soțul
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
să te prefaci erou ieșit din cercul celor răstigniți pe idealuri, oricum de azi până mâine ori mai departe toți se declară nevinovați, căzuți în dizgrația celor prefăcuți cum apele tulburi după furtună. Ca un fenomen imposibil de prevăzut poți scotoci prin memorie și nimic nu pare mai plauzibil decât ieșirea din labirint. Probabil nicio apă normală pe subțirele fir al al nădejdii nu m-ar lăsa să dorm liniștit ca o scoică lângă țărmul unei mări trezite la viață. Referință
PROBABIL NICIO APĂ NORMALĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376404_a_377733]
-
să te prefaci erou ieșit din cercul celor răstigniți pe idealuri, oricum de azi până mâine ori mai departe toți se declară nevinovați, căzuți în dizgrația celor prefăcuți cum apele tulburi după furtună. Ca un fenomen imposibil de prevăzut poți scotoci prin memorie și nimic nu pare mai plauzibil decât ieșirea din labirint. Probabil nicio apă normală pe subțirele fir al al nădejdii nu m-ar lăsa să dorm liniștit ca o scoică lângă țărmul unei mări trezite la viață. Citește
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
foame.E foarte rentabil să te prefaci erouieșit din cercul celor răstigniți pe idealuri,oricum de azi până mâine ori mai departetoți se declară nevinovați,căzuți în dizgrația celor prefăcuțicum apele tulburi după furtună.Ca un fenomen imposibil de prevăzutpoți scotoci prin memorieși nimic nu pare mai plauzibildecât ieșirea din labirint.Probabil nicio apă normalăpe subțirele fir al al nădejdiinu m-ar lăsa să dorm liniștitca o scoică lângă țărmulunei mări trezite la viață.... XXII. NIMIC NU SE MAI PIERDE, de
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
vreau să fie cea mai frumoasă noapte din viața noastră de cuplu și să ne-o dorim mereu repetată. Mă las în grija ta, iubitule! Din nou au continuat sărutările și îmbrățișările. Tălpile îmi erau reci și umede de emoție. Scotoceam prin chiloțelul său și mângâiam pufulețul mătăsos și plăcut la pipăit. Apropiam arătătorul de despicătura acoperită cu puf, încercând să-i trezesc interesul pentru clipele următoare. I-am luat mîna și am apropiat-o de levierul meu, dar și-a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
de cât minima dotare cerebrală a femeilor. Chiar o apucai protector pe după umeri, ca ultim gest de consolare. Abandonându-se pisicoasă îmbrățișării, învinsa mă puse la-ncercare întrebându-mă: De unde crezi c-ar survini diferența? Acum e acum, îmi zic scotocind în cap răspunsul și presimțind cumva NENOROCIREA! Așteaptă indulgenta ce-așteaptă. Apoi îl citează pe medicul ușor fâstâcit: Cele femeiești costă mai puțin pentru că sunt creiere folosite, rodate! Celelalte sunt ca noi!!! Ultimile vorbe îmi închid pentru multă vreme gura
CARE PE CARE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376622_a_377951]
-
te rog... te rog, dacă crezi că ai pentru mine cea mai mică urmă de sentiment, dă-mi șansa să mă revanșez față de tine și față de copil, să încercăm să reparăm familia pe care am costruit-o amândoi. “Amândoi?” Mintea ei scotoci prin amintirile nu foarte îndepărtate. Demonul începu să urle din nou: “Lupul își schimbă părul, dar năravul ba!”, “ Supa odată răcită nu mai e bună de mâncat!”, “Unde scuipi să nu mai lingi că mai tare murdărești!” - Dia, ești un
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
din cavernele pe care copiii o numiseră peștera Felinarelor. Aleseseră acel nume, fiindcă de-a lungul anevoiosului urcuș pe acea scară, existau firide unde erau fixate felinare și lumina se aprindea la intrarea în peșteră, chiar din pivnița casei. Tot scotocind curios micile firide alăturate ascunzătorii, îl intrigase una din cel mai întunecos colț al pivniței, strâmtă că părea mai degrabă o crăpătură în rocă, cu sporgențe. Își înfundase mâna în acea crăpătură, zderlindu-și pielea de colții de stâncă, pipăind interiorul
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
fetiței să admire figurinele din vitrine, după care o pornea din nou, anevoios, într-o înaintare chinuitoare. - Nu cred că mai pot, va trebui să luăm un autobuz! Fetița o privi cu ochii mari: - Cât costă un bilet, mami? Femeia scotoci prin buzunarele paltonului negru, scămoșat de atâta purtat, găsind două monede aurii de cincizeci de bani. - Nu vor ajunge! Un bilet costă doi lei. - Dar dacă mergem numai o stație? - Suntem două, Cristinuța și nu avem decât un leu. - Dar
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]