982 matches
-
gândim... Verifică ușa de la intrare dacă e închisă, apoi se apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă liniștită: ― Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească. ― Alta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii de la bătrân. Șopti: ― Lăsați-l, domnule Matei, să vorbească. Popa rîse: ― Mă ascultă, n-avea grijă! Anunțăm Miliția, va să zică. Vin ăia peste noi și constată crima. Încep întrebările. Cine? De ce? Cum? Admitem ipoteza că-l descoperă pe asasin... ― Sper! scrâșni Valerica Scurtu. Bătrânul clătină din cap: ― Criminalul va vorbi, domnișoară! Va mărturisi de ce a făcut-o. Nu-i mai pasă de nimic, de vreme ce va admira natura după niște gratii. ― Clar! admise Matei. Glasul nu păstra nici umbră de supărare. Iar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în plîns: ― Domnilor! Vă rog, domnilor... Gîndiți-vă... ― La ce, cucoană? La ce să ne gîndim? Sculptorul se mișca dezordonat. Murim ca muștele! Nici n-a apucat bine nenorocita să spună de Miliție că a și mierlit-o! E cumplit! ― Cretin! scrâșni Grigore Popa. ― Nu cred că de aceea a murit, reuși să spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că nu va abandona. Glasul învăluitor al Melaniei Lupu însăila o melodie dulce. ― ... un studio elegant... cele mai scumpe modele din Paris... o galerie personală. În Haiti, ca Gauguin... studii la Roma... femei încîntătoare... Gîndiți-vă, domnule Matei, gîndiți-vă bine. Matei scrâșni din dinți. " Mă ard, dar trebuie să încerc! E o șansă pe lângă care nu voi mai trece niciodată. Dacă o ratez, am să-mi dau cu pumnii în cap toată viața. Fie ce-o fi!" Se uită la bătrână. ― O.
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărțuindu-l în asemenea împrejurări câștigam o biruință importantă. Și n-am greșit. L-am auzit scrîșnind: "Trebuie să fie ticălosul de Daniel". Dar Luchi l-a oprit să mă bată, iar a doua zi tata mi-a arătat două bilete: "Mergem diseară la circ". Seara, s-a plâns că-l durea capul. "Dacă vrei. du-te
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am început să vâslesc în direcția cătunului. Eram aproape convins acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. "Putoarea, am scrâșnit, nu se poate stăpâni. Sare pe pereți dacă nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: Vino înapoi, să te satur eu, las-o pe Laura în pace". N-aveam absolut nici un motiv cât de cât întemeiat să gândesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă supun. Și, din nefericire, ar câștigat următoarea partidă. Bătrânul s-a enervat foarte tare. ― Încă una, zise el. Se congestionase la față, tăcea arțăgos și întreaga mea situație atârna, simțeam, de un fir de păr. Respira greu și scrâșnea din dinți. Trebuia să pierd neapărat. Am încercat să mă trișez, dar, ca un făcut, diavolul își vârâse coada și îmi veneau exact cărțile câștigătoare. Disperat, am apelat la ultima stratagemă. M-am gândit să mă plâng de Moașa. Îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
remarcând perplexitatea mea, râse din nou. "Așa e pe lumea asta, tot ce e frumos e provizoriu. De ce mă privești mirat, domnule sculptor?" "Vă înșelați, doamnă", m-am apărat. Dar fără s-o conving. "Ba da, te miră că nu scrâșnesc din dinți sau că nu-mi pun capăt zilelor. Ei nu, domnule, prefer să rîd." Ideea ei era că pentru tristețe e totdeauna prea mult timp. De aceea singurul lucru înțelept e să-l micșorăm prin toate mijloacele. Mi-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. "Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-ai... cu alții. Acum mai... și cu noi". Filip a smuls o mână de iarbă, i-a vârât iarba în gură și i-a strigat lui Leon: "Așează-i, mă, palma pe gură". Dominic și Mopsul o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. ― Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea mi-a venit o idee salvatoare. Am râs și am împins cărțile din fața mea. ― De fapt, am trișat. 36 Îmi luasem obiceiul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
purtare și îi aduceam astfel o insultă, chiar în fața prăvăliei al cărei proprietar era, a început să ne amenințe și să ne adreseze aceeași formulă la plural: „Iesiți afară, parsivilor!” Cu cât domnul Tachi se enerva mai tare și striga scrâșnit spre noi, cu atât noi strigam și mai tare, în auzul cumpărătorilor ori al trecătorilor prin fața prăvăliei... Însă de la o vreme zelul nostru provocator a scăzut și întâmplarea a trecut în rândul celor ce-și pierduseră actualitatea, trecând în uitare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Tu știi că te apreciez, puiule, se smiorcăi doamna Reilly. Hai, dă-mi un sărut de plecare, ca un băiat bun ce ești. Ignatius se aplecă și o pupă ușor pe obraz. — O, Doamne, spuse el, scuipând pudră. Îmi va scrâșni între dinți toată noaptea. — Mi-am pus prea multă pudră? — Nu, e foarte bine. Dar parcă aveai artrită, sau așa ceva? Cum naiba poți juca popice? — Cred că mișcarea m-ajută. Mă simt mai bine. Cineva claxonă afară în stradă. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
n-au sfârșit-o în Angola. — Bine. Nu uita să vii peste vro două zile. Jones aruncă un nor de fum înspre cercel. Harla o s-arate ce poate. — Voi veni în sunet de trompete, spuse fericit Ignatius. Cum o să mai scrâșnească Myrna din dinți! — Aha! Jones se duse în partea din față a căruciorului și privi coala de hârtie Big Chief. Pare că cineva-și bate joc de tine. — Nu-i decât o reclamă ca să-mi vând marfa. — Ăău! Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am să permit formularea întrebării. — Mulțumesc. Să revenim, domnule Burnet. Pierduserăți un sfert din greutatea corporală, erați atât de slăbit, încât nu puteați urca mai mult de două trepte și aveați o formă mortală gravă de leucemie. Corect? — Da. Alex scrâșni din dinți. Voia cu disperare să oprească acea linie de întrebări, care era clar că le aducea prejudicii și era irelevantă relativ la întrebarea dacă doctorul tatălui ei acționase incorect, după ce îl vindecase. Dar judecătorul decisese să permită acele întrebări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
țigară. Soția caricaturistului, care era o femeie nervoasă, cu ochi mari și triști În care se citea prea multă suspiciune și care se Întâmpla să fie o caricaturistă mult mai bună decât soțul ei, dar mult mai puțin apreciată, a scrâșnit din dinți, sfâșiată Între dorința de a se lua de partenerul ei de viață din ultimii doisprezece ani și cea de a-i susține fără nici un fel de rezerve nebunia, așa cum ar fi făcut o soție ideală. Se detestau sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărțuindu-l în asemenea împrejurări câștigam o biruință importantă. Și n-am greșit. L-am auzit scrâșnind: „Trebuie să fie ticălosul de Daniel”. Dar Luchi l-a oprit să mă bată, iar a doua zi tata mi-a arătat două bilete: „Mergem diseară la circ”. Seara, s-a plâns că-l durea capul. „Dacă vrei, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am început să vâslesc în direcția cătunului. Eram aproape convins acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. „Putoarea, am scrâșnit, nu se poate stăpâni. Sare pe pereți dacă nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: «Vino înapoi, să te satur eu, las-o pe Laura în pace». N-aveam absolut nici un motiv cât de cât întemeiat să gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă supun. Și, din nefericire, am câștigat următoarea partidă. Bătrânul s-a enervat foarte tare. — Încă una, zise el. Se congestionase la față, tăcea arțăgos și întreaga mea situație atârna, simțeam, de un fir de păr. Respira greu și scrâșnea din dinți. Trebuia să pierd neapărat. Am încercat să mă trișez, dar, ca un făcut, diavolul își vârâse coada și îmi veneau exact cărțile câștigătoare. Disperat, am apelat la ultima stratagemă. M-am gândit să mă plâng de Moașa. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
remarcând perplexitatea mea, râse din nou. „Așa e pe lumea asta, tot ce e frumos e provizoriu. De ce mă privești mirat, domnule sculptor?” „Vă înșelați, doamnă”, m-am apărat. Dar fără s-o conving. „Ba da, te miră că nu scrâșnesc din dinți sau că nu-mi pun capăt zilelor. Ei nu, domnule, prefer să râd”. Ideea ei era că pentru tristețe e totdeauna prea mult timp. De aceea singurul lucru înțelept e să-l micșorăm prin toate mijloacele. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. «Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-ai... cu alții. Acum mai... și cu noi». Filip a smuls o mână de iarbă, i-a vârât iarba în gură și i-a strigat lui Leon: «Așează-i, mă, palma pe gură». Dominic și Mopsul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. — Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste, vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea mi-a venit o idee salvatoare. Am râs și am împins cărțile din fața mea. — De fapt, am trișat. 36 Îmi luasem obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Valentin Andreae Lucamatei se-nvârte prin Arhipelagul Sondelor Între Patmos și Avalon, de la Muntele Alb la Mindanao, din Atlantida la Tesalonic... La Conciliul de la Niceea, Origen Își taie testiculele și le arată sângerânde părinților din Cetatea Soarelui, lui Hiram care scrâșnește filioque filioque În timp ce Constantin Își vâră unghiile rapace În orbitele goale ale lui Robert Fludd, moarte iudeilor din ghetoul din Antiohia, Dieu et mon droit, tu fluturi Beaucéant-ul pe deasupra ofiților și borboriților care borborosesc veninoși. Sunete de trâmbițe, și sosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
venit peste noi. Vorbesc o limbă pocită și beau o poșircă de bere! Femeile lor sînt niște lupoaice iar copiii lor - niște cîini. Să-i prefacem În ruguri! Susan Încă mai Încearcă să ajungă la maică-sa cînd dubele poliției, scrîșnind din pneuri, apar de după colț. Trupele de poliție se revarsă din dubițe, cu scuturi și bastoane și Încep să Încarce protestatarii În mașini. Susan o apucă pe Tiffany de mînă și Îi răcnește lui Wakefield ceva cu „nu pot veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plasarea unei credințe totale În sistemul divinatoriu al superstițiilor. Acest lucru se Întîmplă deja și fără intervenția noastră. Mulți oameni sînt deja parțial ghidați de numerologie și alte mecanici oraculare, de la cărțile de tarot pînă la cititul În cafea. Diavolul scrîșnește din dinți. Și unde mai e distracția În toate astea? Care ar mai fi provocarea dacă oamenii n-ar mai avea sentimente? Poate că este atașat ontologic de oameni, dar nu este un atașament superficial. Îi plac Înlăuntrurile lor mîloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ralph ridică paharul. — Pentru cel mai bun ziar din Woodbury. Știi, sunt foarte mândru de tine, de cum îl conduci. Fran ciocni paharul, simțind cum o încălzea aprecierea singurei persoane a cărei părere conta. Pe pietrișul de afară se auzi un scrâșnit de pneuri și amândoi izbucniră în râs și ascunseră paharele sub canapea. Capitolul 2 Când descoperi în sfârșit bărbatul ideal pentru prietena ei Fran, Henrietta se afla într-o poziție de netă inferioritate. Orice altă femeie s-ar fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]