292,140 matches
-
separarea puterilor în stat. Dealtfel, Consiliul Europei a tras (de mai multe ori) un semnal de alarmă, privind acest aspect, cu niciun folos pâna acum. De asemenea, niciunde nu scrie că Justiția este independentă. Dacă la Art.124(2), este scris că judecătorii sunt independenți - nu Justiția -, despre procurori, iată ce scrie: Art 131(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Ce se mai poate spune? Procurorul nu numai că
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
multe ori) un semnal de alarmă, privind acest aspect, cu niciun folos pâna acum. De asemenea, niciunde nu scrie că Justiția este independentă. Dacă la Art.124(2), este scris că judecătorii sunt independenți - nu Justiția -, despre procurori, iată ce scrie: Art 131(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Ce se mai poate spune? Procurorul nu numai că este controlat ierarhic, dar ministrul justiției are puterea de a-i
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
publice și instituțiile politice sunt supuse legii în aceeași măsură ca și cetățenii. Statul, suveran, nu se află deasupra legii și nici partidul conducător ca în cazul sistemelor totalitare fasciste sau comuniste. în Constituția României, la articolul 16 (1) este scris: Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Iar la 16 (2) : Nimeni nu este mai presus de lege. Frumos! Mai la vale, însă, cele două aliniate ale articolului 16 sunt făcute praf. Art.
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătații publice. Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea era simplu: L'état c'est moi! Știam cine își asumă obligația, și, în consecință, cine este răspunzător. în Constituția românească nu scrie, deloc, cine răspunde (și în ce fel) dacă Statul nu-și îndeplinește obligațiile. De altfel, Statul nici nu este definit undeva. La Art. 1(1), scrie numai că: România este stat. Răspunde România pentru toate obligațiile asumate și neîndeplinite? Adică
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
cine își asumă obligația, și, în consecință, cine este răspunzător. în Constituția românească nu scrie, deloc, cine răspunde (și în ce fel) dacă Statul nu-și îndeplinește obligațiile. De altfel, Statul nici nu este definit undeva. La Art. 1(1), scrie numai că: România este stat. Răspunde România pentru toate obligațiile asumate și neîndeplinite? Adică toți cetățenii ei? Din nou fuga de răspundere, poltroneria incontinentă și impenitența, cu un singur rezultat vizibil: pe de o parte, o pătură dezgustătoare prin dezmățul
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
oricând, de NATO și de Uniunea Europeană, știe toată lumea. "Orice mie de kilometri începe cu un pas ", spun chinezii, și acel pas a fost făcut, atunci, la sfârșit de aprilie 1999. Dar despre respectarea regulii, și cauzele ei probabile, am mai scris la momentele potrivite ș3ț. b2) Șugubeții De o bună bucată de vreme asistăm la un fel de amenomanie a guvernanților, glumesc de parcă toată lumea este a lor, de parcă au rezolvat toate problemele, au scăpat oamenii de toate necazurile și este cazul
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
etc.). Metodă utilizată de autoare în listarea acestor teme amintește de Julian Barnes din Papagalul lui Flaubert, iar analiza pare a conține ecouri din Maurice Blanchot (critică să la Mallarmé): Codul erotic (o erotică a limbajului) e tot mai puternic. Scriind texte "științifice", subiectul îndrăgostit se simte solidar, în mod ciudat, cu orice scriere al carei principiu e că Subiectul nu este decât un efect de limbaj (pag. 129). Acest stil, iubitor de paradoxuri, criptic și ușor poetizat revine și în
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
Mircea Morariu O bună bucată de vreme după premiera absolută din 1885 s-a afirmat că ar fi piesa "cea mai slabă" a lui Caragiale. îndată după prima reprezentație, gazetele care o anunțaseră cu entuziasm s-au întrecut să scrie că lucrarea lui Caragiale "a căzut înr-un chip zdrobitor" sau că "pe cât au fost de mari laudele din ajun, pe atât și fiascul a fost mai complet". Premiată la concursul organizat de Teatrul Național din București de un juriu din
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
referit, la același post de televiziune, la malversațiunile de la începutul anilor '90 din cadrul partidului-stat al iliescienilor. Dar el n-a îndrăznit niciodată să-l combată în direct pe Corneliu Vadim Tudor. Oare de ce? Nu e cazul să repet ce-a scris presă: audiență OTV-ului - nu chiar atat de pipernicita pe cât se spune - au asigurat-o nu doar persoane de calibrul lui Vadim, ci și tot felul de înși care jură pe cartea democrației și-a bunului simț. Ce-a căutat
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
Simona Ștefănescu, Ileana Iliescu și Alexa Mezincescu, colegele și partenerele mele, cu care am depanat amintiri frumoase din tinerețea noastră. Am avut atunci, în aceeași săptămână, o altă enormă bucurie: guvernul autonom din Insulele Gran Canaria mi-a editat biografia scrisă de Antonio Pita Cardenes, cu un cuvant înainte al distinsului profesor și critic literar Nicolae Manolescu. Evenimentul a avut loc acasă, în țara mea adoptiva, avându-i ca invitați, la această lansare de carte, pe doamna Ines Jimenez, ministru al
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
mării doamne a baletului românesc, Irinel Liciu, dispărută odată cu soțul ei, Ștefan Augustin Doinaș, anul acesta. Pierderea ei a îndoliat baletul nostru, pe fiecare dintre noi. Eu am considerat-o pe Irinel că pe cea mai mare artista care a scris o pagină de istorie a baletului românesc, o ființă cu totul specială. De fiecare dată îmi petrec vacanțele în familia mea, în casa surorii mele și a unicului meu nepot, Andrei Barbu. Anul acesta am fost invitat de domnul Marius
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
gîndire autohton. Noi, cei din Țara Galilor, cunoaștem acest lucru de 800 de ani. E o chestiune care ne pune pe gînduri. Noi însă sîntem optimiști. Țara Galilor a supraviețuit dominației romane, Imperiului britanic, și iată că în prezent noi continuăm să scriem în limba galeză și în epoca globalizării, cînd pentru a te putea înțelege cu ceilalți trebuie să apelezi la limba engleză". Precizez că speech-ul domnului Will Roberts a fost ținut în limba lui Shakespeare. Deci, pentru a fi înțeles
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
astăzi transformate: "nu ne vom recunoaște decât la festivalurile/ despre arta trăirii/ cu haine groase vom traversa frumusețea fără lupi/ magii și-au însușit puterea barbarilor." O poezie a liniștii, a trecutului și a copilăriei despre care Miguel de Unamuno scria la rându-i: "Mă întorc la tine, copilăria mea, precum Anteu se reîntoarce la pământ..." Se poate spune că poeziile lui Ioan Vieru sunt omogene, de fapt, cartea e un singur poem, unitar, dar nu monoton. Tropii sunt aceiași, iar
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
orgasm în împrejurări de neuitat." în fiecare dintre poemele lui Ioan Vieru subzista câte o artă poetica, întrețesuta cu un moralism ce accentuează dramatic condiția umană ingrata, de ins fără patrie afectiva, de poet lucid și melancolic: "Lasa-te prins, scrie că lumea e bună și scrumul unui chibrit ajunge să contrazică/ scrie că lucrurile mărunte nu există decât pentru maeștrii/ deasupra aripile ne urmează pe străzile voastre/ suntem în țară iluzionistului unde se vorbește/ numai despre munca/ zilnic se inventează
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
subzista câte o artă poetica, întrețesuta cu un moralism ce accentuează dramatic condiția umană ingrata, de ins fără patrie afectiva, de poet lucid și melancolic: "Lasa-te prins, scrie că lumea e bună și scrumul unui chibrit ajunge să contrazică/ scrie că lucrurile mărunte nu există decât pentru maeștrii/ deasupra aripile ne urmează pe străzile voastre/ suntem în țară iluzionistului unde se vorbește/ numai despre munca/ zilnic se inventează un prieten să auzim mai clar plânsul/ celor fără convingeri/ până la urmă
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
antrenării altora, ca Tristan Tzara și Marcel Iancu, în editarea lor încă de la o vârstă foarte tânără, cănd scoate "Simbolul" unde și debutează, fac din Ion Vinea un pasionat. "Mă gândesc în toate chipurile cum să fac să apară gazeta", scrie el într-un jurnal fragmentar, la 1 martie 1918, cănd "Chemarea" se gaseste suspendată pentru 30 de zile, iar "Cocea își supraveghează purtarea". Nu cred că m-aș hazarda afirmând că Ion Vinea are morbul gazetăriei, atâta vreme cât orice ban îl
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
valorii. Dacă un dramaturg ca Horia Lovinescu, clasicizat de vechile manuale și ierarhii, cu greu s-ar mai putea juca azi, și în versiuni adaptate, Marin Sorescu sau chiar Teodor Mazilu sînt mai puțin marcați de epoca în care au scris și poate la un alt nivel valoric. D. R. Popescu, despre teatrul căruia Romulus Diaconescu afirmă că "rămîne o secțiune importantă în literatura postbelică", este cu greu integrat în serie, aparținînd, dincolo de valoare, unui alt sistem de receptare, pe care
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
monografii critice de tipul celor cu care ne-a obișnuit școala. închizînd cartea, cu greu putem aduna cîteva idei generale despre cum e umanitatea văzută în aceste piese, cum arăta lumea înainte de 1989, sau în vremurile în care a fost scrisă fiecare piesă în parte. Comentariul este prea aproape de text, cu rare panoramări, autorul preferînd stabilirea unor filiații cu exemple celebre din dramaturgia occidentală unor mai atente decelări a tendințelor și a direcțiilor în dramaturgia românească - cu o excepție notabilă: integrarea
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
Nicolae Manolescu M-am gîndit să scriu, după ce voi încheia Istoria critică în "format" mare, o mică Istorie a literaturii române pe înțelesul celor care citesc. Trei sute de pagini, nu mai mult, ca o "poveste" pentru toate vîrstele. Am descoperit parcurgînd literatura noastră că există un fir
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
și totodată o istorie, alta decît a operelor, și anume a receptării, deopotrivă de captivantă. O istorie a scrisului, alta a cititului. Două istorii cusute în pielea uneia singure. Este extrem de interesant de știut nu doar de ce și cum se scria, de-a lungul a cinci secole, dar și de ce și cum se citea. În fiecare epocă există motivații și modalități specifice. Nici oamenii, nici cărțile nu rămîn aceleași. Schimbările sînt evidente, dar nu neapărat explicabile. Nu știm totdeauna exact de ce
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
mea, așa cum mi-o închipui, se amestecă o mulțime de lucruri precise, demonstrabile, și altele care par iraționale, în orice caz foarte misterioase. Într-un moment oarecare din trecut cineva ia condeiul (sau, mai bine zis, pana de gîscă) și scrie în limba română cîteva rînduri sau cîteva pagini. E o epistolă, o înșirare de evenimente, un imn religios sau orice altceva care are legătură cu viața și cu imaginația lui, cu mediul prezent ori cu obsesia trecutului. De aici pleacă
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
legătură cu viața și cu imaginația lui, cu mediul prezent ori cu obsesia trecutului. De aici pleacă totul. N-avem nici măcar certitudinea că înaintea acestui text n-au fost și altele. Observăm doar că deobicei el este îngrijit gîndit și scris. În toate literaturile pe care le cunosc textul considerat îndeobște cel dintîi pare să aibă în spate o anume tradiție sau măcar un oarecare exercițiu. Și la noi, la fel. Celebra scrisoare a boierului brașovean Neacșu nu este deloc convingătoare
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
a boierului brașovean Neacșu nu este deloc convingătoare în rolul de primă operă care i se atribuie de către istorici. Doar că de eventuala existentă a altora anterioare n-avem habar. Timpul trece, secole, decenii sau ani, și oamenii continuă să scrie aceleași lucruri pînă cînd, într-o bună zi, cineva inventează ori copiază după străini o specie, un gen, un fel de operă necunoscută contemporanilor. Alții îl urmează și literatura se transformă ireversibil, în întregul ei, de la concepție la stil. N-
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
elite. Astăzi, parcă, mai mult ca oricînd. Nu e nimic extraordinar în asta. Literatura se adresează exclusiv celor care citesc. O istorie a literaturii trebuie, nu poate să fie decît pe înțelesul celor care citesc. N-ar fi onest să scrii una pentru cei care nu citesc literatura. I-ai încuraja în ideea că se pot dispensa de lectura cărților, învățînd despre ele de la alții; că un rezumat al unui roman este tot una cu romanul cu pricina; sau că a
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
gata de tipar cînd, tocmai sărbătorit pentru opt decenii de viață, poetul ne părăsea. Dintr-unul omagial, numărul devenea, ca și acela al altor publicații, un necrolog. Lucrul cel mai extraordinar din Euphorion este publicarea a șase Sonete fără sunet scrise de Doinaș în ultimele sale luni. Toate sînt superbe. Îl reproducem pe primul care e oarecum paradigmatic pentru întreg ciclul cu acest nume. Se intitulează Un timp postum: Un timp postum ne-nghite, mult mai lacom/ că timpul vieții noastre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]