979 matches
-
zise Gerry, vorbind din punctul de vedere al cuiva care era în aceeași situație. Kelvin rânji către Gerry. —Pe mine nu calitățile ei conversaționale mă interesează. Au chicotit și și-au dat coate, aprobând mizeria care tocmai fusese lansată. —Pasează scrumiera, Kelvin, îi întrerupse Jack. În timp ce Kelvin se conforma, Jack oftă supărat: —Ultima dată când am spus asta cuiva, persoana respectivă s-a întors și a spus: „Mi-ai distrus viața, nenorocitule“. Gerry și Kelvin se mișcau incomozi. Jack strica toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
terci neted. Scobeam forma cu ace de păr. Am modelat monede pe care le pudram cu talc. Într-o zi de iarnă, tata m-a ajutat să modelez urme de păsări pe zăpadă. De ziua lui, i-am confecționat o scrumieră din ipsos, peste care am dat un strat de lac ce dădea impresia că scrumiera era din ceramică. Cum i-am putut spune imbecil unui om pentru care am confecționat cu dragoste și pricepere o piesă unică, frumoasă și funcțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu talc. Într-o zi de iarnă, tata m-a ajutat să modelez urme de păsări pe zăpadă. De ziua lui, i-am confecționat o scrumieră din ipsos, peste care am dat un strat de lac ce dădea impresia că scrumiera era din ceramică. Cum i-am putut spune imbecil unui om pentru care am confecționat cu dragoste și pricepere o piesă unică, frumoasă și funcțională, pe care toată lumea din casă o numea de-acum „scrumiera lui François“? Cum am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lac ce dădea impresia că scrumiera era din ceramică. Cum i-am putut spune imbecil unui om pentru care am confecționat cu dragoste și pricepere o piesă unică, frumoasă și funcțională, pe care toată lumea din casă o numea de-acum „scrumiera lui François“? Cum am putut? Ce făcuse tata ca să mă facă să-i vorbesc pe tonul acela? Lucrul care mă liniștește este că n-a trebuit să aștept să Împlinesc șaisprezece ani pentru a Începe să nu mai fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de 7400 ari de soia (circa 3000 ha). În ce privește folosirea turtelor de soia, Ford a găsit că în afară de hrana vitelor ele pot fi folosite foarte rentabil în industria plastică. Se pot obține astfel piese de automobil, țiglă, mobilă, butoni, scrumiere, suveici, portțigarete etc. Fiind o leguminoasă, îmbunătățește solul. Deși e o țară în care mâna de lucru e scumpă, SUA au întrecut apoi atâtea țări, în frunte cu Japonia, în care soia putea să aibe o mare extindere. Acesta e
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Gudrun m-a primit cu observații Înțepătoare despre faptul că acum ea singură era cea care ducea greul firmei, m-am dus glonț În birou, am găsit plicul, cheile, am alergat la apartamentul lui Belbo. Miros Închis, de mucuri râncede, scrumierele erau pline peste tot, chiuveta din bucătărie plină cu farfurii murdare, coșul de gunoi ticsit cu cutii de conserve spintecate. Pe o etajeră din birou, trei sticle de whisky goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În urma legăturii Întrerupte. Apoi o auzi pe Viv ieșind din toaletă și puse telefonul În furcă repede și fără zgomot. — Ce mai face Julia? se gîndi Viv să Întrebe, În timp ce ea și Helen umblau prin birou la sfîrșitul zilei, golind scrumierele și strîngînd lucrurile. Și-a terminat cartea? — Nu Încă, zise Helen, fără să ridice privirea. — I-am văzut ultima carte acum cîteva zile. Cum se numește... Ochii Întunecați ai...? — Ochii strălucitori ai primejdiei, o corectă Helen. — Așa. Ochii strălucitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl văzu imediat pe Fraser. Era Într-un fotoliu, În capătul camerei, dincolo de pat. Nu era Îmbrăcat decît În cămașă, și stătea cu capul dat pe spate; lîngă el se afla o masă cu hîrtii În dezordine, pipa Într-o scrumieră, un pahar și o sticlă ce părea a fi de whisky. Stătea destul de nemișcat, de parcă ar fi somnolat, deși vocea pe care Duncan o auzise Înainte continua pe același ton monoton... În acel moment, În locul vocii se auzi o explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aluat. Aproape că tremura. Își luă poșeta și-și căută țigările. Dădu de pachet și-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele era rujul ei și al Juliei. Le puse În scrumiera de pe biroul ei. Apoi Își dădu seama că nu-și poate dezlipi ochii de scrumieră. În cele din urmă, o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele era rujul ei și al Juliei. Le puse În scrumiera de pe biroul ei. Apoi Își dădu seama că nu-și poate dezlipi ochii de scrumieră. În cele din urmă, o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora șase și jumătate, Viv era În garderoba de la Portman Court. Stătea Într-o despărțitură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi de mucuri de țigară. Unul Încă fumega. Julia se Întoarse și-l stinse cu mîna. — Nu te superi c-am venit, nu-i așa? o Întrebă Helen. — Bineînțeles că nu. — Am ieșit la plimbare. Apoi mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fotoliului roz, Întinzîndu-și picioarele. Păreau extrem de zvelte și lungi În pantalonii din flanelă; coapsele se iveau fragile și vulnerabile - de parcă, dacă ți-ai fi pus mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se gîndi Helen, ar fi pocnit. Luase scrumiera și acum Întinsese mîna să ia țigările și chibriturile de pe polița șemineului. Puloverul i se ridică și i se văzu cămașa descheiată la ultimul nasture; cele două părți se depărtară lăsînd liber stomacul palid și buricul plat. Helen se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e o copilărie. Încerca să deghizeze acel fir fin, invizibil, vibrant care se punea În mișcare atunci cînd Julia se mișca sau respira... Poate că-i mersese. Julia Își fumă țigara gînditoare, dar fără să vorbească, apoi apăsă scrumul În scrumieră și se ridică În picioare. — Kay Își dorește o nevastă, spuse ea și zîmbi. Întotdeauna și-a dorit. Cu Kay trebuie să fii soție sau nimic. Căscă, de parcă ideea o plictisea peste măsură; apoi se duse la fereastră și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rîs. — Nu, dar ar trebui să cădem la o Înțelegere. Cine se alege cu cel mai mic dormitor ia camera de serviciu pentru copil. În cele din urmă, scriem culorile camerelor pe bucăți de hîrtie și le tragem dintr-o scrumieră. Lida, Închizînd ochii, murmură „camera galbenă, camera galbenă, camera galbenă“ și scotocește după bilețelul ei magic. Lisa primește camera albastră, Trish și Gregory pe cea verde, care, după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă? Ga... Gal.... Gan... Gannay? Este nerăbdătoare, curioasă și înaltă, cu mâinile cutreierând după scrumieră, împroșcând stropi de gin, mișcând aerul. El încearcă să ghicească. — Miss Garnier? — Bobby! N-am crezut că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata! Ea se crispează. — Vin adesea la Green
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la Auschwitz, numai piele și os. Are cearcăne mari și negre sub ochi. Mă uit la pupilele ei și văd cum i se măresc la unison cu spasmul din pantalonii mei. Îi iau țigara din mână și o strivesc În scrumieră. Are o tresărire nervoasă și mă privește cu un zâmbet ciudat. — Bruce... spune ea uitându-se la țigara care arde mocnit. — Știi cum Îi cu țigările? Întreb eu arătând spre scrumieră cu mâna liberă, strecurându-mi cealaltă labă sub sutienul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îi iau țigara din mână și o strivesc În scrumieră. Are o tresărire nervoasă și mă privește cu un zâmbet ciudat. — Bruce... spune ea uitându-se la țigara care arde mocnit. — Știi cum Îi cu țigările? Întreb eu arătând spre scrumieră cu mâna liberă, strecurându-mi cealaltă labă sub sutienul ei și pișcând-o tare de sfârc. O văd cum Închide ochii și gâfâie umpic. De la țigări te poți asfixia. Opresc oxigenu sajungă la creier. Asta te face să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aceea plină de amărăciune și otravă, nici nu mai știu ce anume să îi doresc. Când ajungeam acolo, în primele zile, se ascundea de mine ca un animăluț înfricoșat, închis toată ziua în camera aceea întunecată, cu frigiderul gol și scrumierele pline, odată i-am adus creioane colorate, dar nu știa ce anume să facă cu ele, în cele din urmă a băgat unul în gură și a început să îl sugă, iar ea a început cu scenele ei, de ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a plăcut berea tulbure și arămie, am ronțăit fericit nuci în zahăr ars, am pălăvrăgit mult, m-am întâlnit cu editorii străini care hotărâseră mai demult că n-ar fi rău să publice Degete mici și Băiuțeii, am cumpărat două scrumiere dintr-un bazar, am discutat cu editori bătuți și ei de gândul de-a tipări cele două cărți, am ratat meciul cu Olanda (dar nici un meci de-al lui Dinamo), am hoinărit serile pe străzi împreună cu prieteni dragi, am stat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
vînzări pentru a verifica unele amănunte privind conținutul documentelor pe care urma să le Înmîneze Nemuro unui subaltern la stația S, În dimineața cu pricina. — Da, chiar așa, a trecut jumătate de an de atunci... Pe masă se afla o scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi avut un Început promițător. Biroul lui se afla la etajul al treilea Într-o clădire veche, cam dărăpănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
amesteci În problemele lor personale. Pe mine mă interesează rezultatele muncii lor... dacă concluziile sînt mulțumitoare, cu atît mai bine. Întotdeauna v-am spus asta, nu-i așa Tashiro ? — Dar, oricum, am continuat eu oprindu-mi privirile asupra pisicilor de pe scrumieră, trebuie să recunoașteți că documentele erau secrete. Directorul a reacționat primul: — De ce? Pentru că așa este. Dacă ar fi fost niște documente oarecare, le-ați fi trimis prin poștă. TÎnărul fu imediat de acord cu mine. Am spus și eu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și stinse țigara pe fața ei izbucnind În rîs. — Păcat! Și doar sînteți detectiv de profesie. Speram să scoateți ceva de la el. Îmi pusesem mari speranțe În el pentru că e un tip deștept, deși n-ai zice după aparențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]