6,083 matches
-
dar toate lucrurile care la atingere îi erau nu străine, ci neplăcute, libidinos de neplăcute. Îi plăcea pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atât de uimitor, încât nu vei uita niciodată mirarea ce ai simțit când ai văzut ce a fost înainte. Ți s-a întipărit în suflet și te plutește pe o clipă, sus de tot. Să cazi în genunchi. Când se sculă, atât de înfrigurată în pătură, era dimineață rece, ca de gheață. Se îmbrăcă în timp ce în fond se auzeau urletele descreierate ale vecinilor de sus. Nu, nu erau neînțeleși de nimeni, ci doar oameni bătuți în cap. În realitate, de temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mers să se culce după obișnuita îmbrățișare și obișnuitul sărut. —Noapte bună, imprevizibilule romantic. —Plăcută va fi. Voi adormi cu tine-n gând ca să visez cu tine. Au adormit repede fiind obosiți de pe drum. Cu toate acestea Matei s-a sculat cu noaptea în cap, s-a spălat, s-a bărbierit, a mers la cea mai apropiată florărie și a cumpărat iarăși un buchet de trandafiri pentru Cecilia. A încercat ușa de la camera ei foarte încet, că dacă doarme să n-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bărbații pe care îi iubise. —În ce sens? — Dacă l-ar fi înțeles pe Ashely nu l-ar fi putut iubi, dacă l-ar fi înțeles pe Rhett nu l-ar fi putut pierde. A doua zi, Matei s-a sculat cu noaptea în cap și a mers să pornească motorul mașinii și s-o alimenteze cu benzină. Se făcuse frig, mult mai frig decât în zilele precedente. S-a întors la hotel, și-a luat valizele și a mers la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu mai venea s-o vadă. Pe cine întreba nimeni n-a vrut s-o necăjească spunându-i adevărul. A doua zi, la ora șase dimineața, a apărut și Matei. Cecilia nu se trezise încă, dar simțind mișcare s-a sculat. —Unde-ai fost, Matei, până acum? Te-am așteptat să-mi aduci fructe cum mi-ai promis, că mâncare mi-a adus și mama și soacră-mea. Mă ierți, dacă îți spun adevărul? — Doamne ferește! Ce-ai făcut? M-am îmbătat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te scutesc. — Să aduci una tinerică să ai cu cine te distra. Iar începi cu prostiile? Iar, că tu te crezi grozav iar pe mine mă consideri o puturoasă. Dar ce faci tu, de fapt? — Asta fac de fapt, se scoală Matei de la masă, terminând de mâncat și-o ridică pe neașteptate pe Cecilia, care se pregătea să scoată friptura din cuptor, o îmbrățișează, o învârte și-o sărută. —Răule, de ce mă mai săruți? — Fiindcă te iubesc. Ai făcut o friptură
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
devine mistuitoare, doar atunci când nu mai găsești puterea de a o ține-n frâu și, astfel, ajunge obiectul obsesiei tale. De aceea, de multe ori, el se așeza la masa de lucru exact de cum se trezea din somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rădăcini într-atât de adânci. Ea era formată doar din doi membri: mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zi care pentru mine este tot timpul aceeași. Am nevoie de trei ore pentru a face baie, de două pentru a mânca, de două sau de trei pentru a mă ridica din pat. Nu pot munci pentru că nu mă pot scula dimineața; bărbații cred, brusc, că se află în pădurea adormită atunci când urmăresc mișcarea zenoniană a mâinii mele prin aer, spre o buclă de păr care, între timp, a uitat să mai existe. Nu am cronologie sau sunt cronofagă. Orele curg
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atrag atenția că, acum, vă țin de vorbă pentru a vă arăta că mult mai interesant decât această mirare cu caracter general este cazul particular, în speță, cum am supraviețuit călătoriei la Kyoto. După planul lui Reiko, trebuia să ne sculăm în fiecare zi la șase, uneori la cinci, într-o jumătate de oră să părăsim hotelul pentru a ne arunca într-un vârtej nebunesc de alergături între diverse obiective turistice, planificate la secundă, nu puteam zăbovi cinci minute mai mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
frunzele care împrăștie miresme bogate de iod, în timp ce privighetoarea de pe creangă vestește că ziua va fi senină și însorită. Mama m-a trezit cu îndemnuri grăbite, reproșând că seara nu mă dau dus la culcare din cauza cărților iar dimineața mă scol când soarele este deja de o prăjină. Urma să mă pregătesc pentru momentul când vine tata de la câmp cu fânul proaspăt cosit și trebuia să dau o mână de ajutor. Cu patru luni în urmă împlinisem doisprezece ani, vârsta când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în Biblie citim, că se întrebuința și cremațiunea. Așa, de exemplu, în Cap. XXXI, din I. Samuel . v. 11-13, citim cele ce urmează: Când au auzit locuitorii Iabeșului din Gallad ce au făcut Filistenii lui Saul, toți vitejii s-au sculat, au mers toată noaptea și au luat de pe zidurile Bet Șanului trupul lui Saul și trupurile fiilor lor. Apoi s-au întors la Iabeș, unde le-au ars, le-au luat oasele și le-au îngropat sub stejarul din Iabeș
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
susțin instituția cremațiunii, cât și preoții ce oficiază servicii religioase celor ce se incinerează, sunt "păgâni" și "idolatri". Mai adăugând la acestea mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin că "mortul, în cuptorul încălzit se scoală-n picioare" că "întinde mâinile, parcă-n semn de milă și-ndurare" că "țipă strident la primul contact cu focul, etc. etc." își poate închipui cititorul inteligent, ce răzvrătire se produce în mintea și simțirea omului incult, care nu are
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
răspuns el. Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-i ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune". Avram s-a sculat dis de dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el două slugi și pe fiul Isaac. A treia zi Avram a ridicat ochii și a văzut locul de departe. Și Avram a zis slugilor sale: Rămâneți aici
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea". Avram s-a întors la slugile sale și s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba, căci Avram locuia la Beer-Șeba". // Din cele relatate în acest capitol se vede că Însuși Dumnezeu iubește focul; că-l încuviințează și-l consfințește ca pe singurul element purificator și demn de majestatea Lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dumnezeu a intrat în ei (cei morți), și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut" (Apocalips Cap. 11 v.11). "Să învieze, dar morții Tăi, dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este dătătoare de viață și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți" (Isaia Cap. 26 v.19-20). În adevăr, după cum Tatăl înviază
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prieteni era format din câțiva obișnuiți ai localului: Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, grămăticul (Dómine) Pérez și Chiorul Fadrique, spițerul din Puerta Cerrada. — Trebuie să ne batem, insistă poetul. Era, după cum vă spuneam, cherchelit bine după niște stacane de Valdeiglesias. Se sculase În picioare, răsturnând un taburet, și cu palma pe mânerul spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu-l lăsa singur pe don Francisco În atare Împrejurare. — Aio te vincere posse, conchise Dómine Pérez resemnându-se, pe când Licențiatul Calzas Își ascundea râsul, cu nasul Într-o stacană cu vin. Cu un suspin adânc, căpitanul dădu să se scoale de la masă. Don Francisco, cu patru degete de lamă deja afară din teacă, Îi aruncă o privire amicală de mulțumire și găsi prilejul să-i dedice două versulețe: Tu, ‘n al cărui sânge curg mulți Alatristes, stirpe-nnobilată de vajnica-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ce vorbiți! Îl cunosc pe confesorul măritei doamne și pot să vă asigur că señora doña Inés de Zúñiga este o femeie cuvioasă și o sfântă. — Și-ntre o sfântă și-alta, goală, răspunse Calzas, porcos, regelui i se cam scoală. Râdea, mucalit și răutăcios, văzându-l pe Dómine făcându-și cruci peste cruci și privind Îngrozit Împrejur. La rândul lui, căpitanul Alatriste Îi arunca grele priviri de reproș că vorbea cu atâta dezinvoltură În prezența mea, iar tânărul pictor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
s-o ia la fugă. ILUSTRAȚIE E din cauza degetului mare, a spus Pettersson din Hugnaden. Unii au asemenea degete. Sunt prea mari și puternice. Dacă ai un asemenea deget, atunci te sprijini doar în el. în mijlocul cititului el s-a sculat brusc, ațintindu-și privirea în tavan, ca și cum ar fi căutat niște semne acolo, pe scândurile vopsite în alb. S-a scuzat că niciodată nu reușea să apară când inginerul silvic era acasă. Poate ar trebui să fie suficient de curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Unde îi fusese capul când se însurase?! Degeaba îi explica el, căci, după ce râdea cu un râs superior, Camelia își continua manevrele de vopsire și adăugire... meșe în cap, sutiene speciale cu bureți, bureți speciali pentru fund... Plictisit, Bart se sculă și se duse la bucătărie. Puse un ibric mare cu apă pe aragaz, ca să facă o cafea. Realiză că iar începe o zi de plictiseală pentru relația lui cu Camelia, căci afară de meseria ei și de farduri, cu Camelia nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu-l mai interesau. „Vrea să facă un ceas cum n-a mai fost!” au decretat, ironici, cei ce iscodiseră prin atelier și vestea s-a întins, zglobie, peste târg. „O să facă o pendulă de-o să meargă de-a-ndăratelea. Când te scoli, o să vezi că e timpul să te culci!” „O să facă un ceas cu pitpalac. Pitpalac! Pitpalac!” Unii chiar așa începuseră a-i zice meșterului: Pitpalacul. Un client l-a întrebat dacă nu are trebuință de o astfel de pasăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu care a făcut tot. La poveștile din el, la poveștile personajelor lui, la lacrima pe care am văzut-o în ochii lui la unul dintre dialogurile noastre. La necuprinsul șoaptelor. Mîinile lui mîngîiau lumea și îmblînzeau revoltele. Vocea lui scula morții din morminte. Un artist uriaș care nu a stat în lanțurile nici unui șablon. Un artist uriaș care și-a savurat libertatea interioară și poezia fiecărui rol. Și care a luat-o, mereu, de la capăt. Și care s-a minunat
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
nu sosește./ Vina câinelui e-mi pare,/ Maică mare, maică mare./ însă ciorbă ca să papi,/ Mai așteaptă, maica mare,/ Mai lucrează la ciorapi.". Urmează în nr. 22 din 27 mai poezia Florile, care arată în felul următor. "Rada s-a sculat în zori,/ Precum face-adeseori,/ A deschis fereastra ei,/ Cerurile fără nori,/ Se înmoaie în scântei,/ Și pe zid sunt numai flori,// Vezi, copilă, dacă vrei,/ Florile să ți le iei,/ Trebuie să te omori!" în iulie l931 lui Al. Macedonki
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
plece- " Era un gest de disperare". Era în 1989. S-a răzgândit și spune acum "n-am să plec niciodată". Despre actorul și omul Mălăele spune simplu " Nu s-au pus hotare între actorul Mălăele și omul Mălăele! Nu mă scol dimineața om și seara devin actor! Nici nu știu dacă sunt actor". Horațiu Mălăele a răspuns la întrebările admiratorilor săi, în cadrul unui eveniment organizat la o cafenea bucureșteană. Și-a făcut un autoportret al omului simplu, actorului și mai simplu
Horațiu Mălăele, de la timidul om, la marele actor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78723_a_80048]