7,557 matches
-
încercat o autoconstrucție prin transfer de autoritate, iar acum, înainte de alegerile locale, filiala PDSR Călărași a avut ca element de bază al programului său electoral, ca promisiune fermă și ca preocupare majoră, demolarea lucrărilor amplasate în oraș în cadrul Simpozionului de sculptură în metal ,,Ion Vlad". (Pentru edificare, a se vedea Programul electoral ,,CĂLARAȘI - CASA NOASTRĂ" - denumire copiată transparent și sfidătoar după ,,CASA NOASTRĂ - RUSIA", al Filialei PDSR Călărași în care, la punctul 12, scrie negru pe alb, chiar dacă nițel eufemistic,: ,, Formarea
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
nu se simțea prea bine. Din 1997 și pînă acum, adică în mai bine de trei ani, Călărașii au reușit să se impună ca unul dintre cele mai vii centre din țară în ceea ce privește viața culturală, inclusiv prin organizarea simpozionului de sculptură în metal care, literalmente, prin natura lui testamentară, a mîntuit în absolut acest spațiu de starea de coșmar pe care imaginația bolnavă a comunismului a așezat-o în sufletul și în măruntaiele sale. Scriitorul Ștefan Drăghici, prin al cărui efort
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
Pavel Șușară Simpozionul privat de sculptură în marmură de la Cărbunari, jud. Maramureș, a mai încheiat, de curînd, o ediție; cea de-a treia. Chiar dacă par a reprezenta o istorie scurtă, cei trei ani care au trecut de la debutul acestei acțiuni constituie un segment ieșit din comun
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
Marcu, Adrian Pârvu și Gheorghe Zărnescu. Spre deosebire de anii anteriori, cînd au participat artiști din mai multe generații, la această ediție participarea a fost mult mai unitară și mai coerentă valoric. Lucrările însele au fost, de această dată, mai îndepărtate de sculptura de atelier și mult mai aproape de ceea ce presupune, ca formă și ca expresie, sculptura monumentală, arta ambientală sau de for. Fără să-și părăsească și, cu atît mai mult, să-și trădeze vreo clipă viziunea și stilistica pe care și-
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
mai multe generații, la această ediție participarea a fost mult mai unitară și mai coerentă valoric. Lucrările însele au fost, de această dată, mai îndepărtate de sculptura de atelier și mult mai aproape de ceea ce presupune, ca formă și ca expresie, sculptura monumentală, arta ambientală sau de for. Fără să-și părăsească și, cu atît mai mult, să-și trădeze vreo clipă viziunea și stilistica pe care și-au impus-o în timp, participanții la recent încheiata ediție au rămas mai mult
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
1995, o carte despre Brâncuși, apărută și în românește în 1999 - Pe urmele lui Brâncuși. În ultimii ani, interesul său major a fost orientat, de altfel, spre critica de artă, domeniu în care are numeroase contribuții (precum Revoluția cubistă - 1982, Sculptura secolului XX - 1984, Pictorii revoluționari mexicani - 1985, Braque - 1987, Arp - 1988, Kupka - 1988, Malevitch - 1993). A organizat câteva mari expoziții la Centrul Pompidou din Paris, - Paris-Berlin, Paris-Moscova, Paris-New York, și e solicitat frecvent, în toată lumea, în calitate de comisar al unor importante
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
că o țară care produce un mare reformator al limbajului și structurii poetice ca Tristan Tzara are în mod obligatoriu ceva în urmă, necunoscut pentru mine. Mi-am spus că o țară ce dă naștere unui sculptor care reia toată sculptura de după Rodin, pentru a deveni cel mai important sculptor al secolului XX, are în mod obligatoriu ceva în urmă - adică o tradiție, o infrastructură, un humus foarte bogat... Oamenii nu apar din nimic, ei sunt produsul unei țări, al unei
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
deschis sau a închis - căci se vorbește și despre o ruptură. Ce imagine aveți, așadar, despre Brâncuși, după atâtea "lecturi" ale operei sale, după tot ceea ce ați cunoscut despre el în România?... Trebuie să spun mai întâi că marelui public sculptura îi apare, în general, ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
aveți, așadar, despre Brâncuși, după atâtea "lecturi" ale operei sale, după tot ceea ce ați cunoscut despre el în România?... Trebuie să spun mai întâi că marelui public sculptura îi apare, în general, ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
naiv într-o anumită privință, căci trebuie să fii naiv ca să întreprinzi o carieră în artă, dar în același timp trebuie să fii foarte fin, să știi cu exactitate ce se întâmplă în secolul tău... Trebuie să cunoști foarte bine sculptura și cultura europeană, și nu doar europeană. Cred tocmai că acest Bâncuși - care seamănă oarecum cu prietenul său, Fernand Léger, voia să ofere o imagine în care omul și înfățișarea sa se confundau cu ceea ce era în lăuntrul său. El
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Era un om în stare să se orienteze perfect în epoca lui, - îi avea alături, cum spuneam, pe un Duchamp, pe suprarealiști... Lucra în afara circuitelor cunoscute, însă cunoscându-le foarte bine. Era perfect informat cu tot ce se făcea în sculptură. Cunoștea bine sculptura, să zicem a lui Duchamp-Villon, Arp, Gozalez etc. Era un artist situat în timpul său. Ce credeți că a adus esențial Brâncuși în raport cu ceilalți? Afirmați că este, poate, cel mai mare sculptor al secolului. Ce înseamnă exact acest
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
în stare să se orienteze perfect în epoca lui, - îi avea alături, cum spuneam, pe un Duchamp, pe suprarealiști... Lucra în afara circuitelor cunoscute, însă cunoscându-le foarte bine. Era perfect informat cu tot ce se făcea în sculptură. Cunoștea bine sculptura, să zicem a lui Duchamp-Villon, Arp, Gozalez etc. Era un artist situat în timpul său. Ce credeți că a adus esențial Brâncuși în raport cu ceilalți? Afirmați că este, poate, cel mai mare sculptor al secolului. Ce înseamnă exact acest lucru, văzut de
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
privire înapoi. Tzara a înțeles și el acest lucru - și nu e întâmplător, căci și el e român. Așadar, a privi foarte departe înainte, dar a privi și foarte departe înapoi... De aici vine acel aspect primitiv al unora dintre sculpturile lui. El voia să meargă nu numai în direcția unei epurări, în sensul unei complicări a formei, ci s-a gândit și la chestiunea, foarte urgentă astăzi, a multiplicării, a repetiției, a operei repetitive, pornind de la niște elemente care se
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
astăzi, a multiplicării, a repetiției, a operei repetitive, pornind de la niște elemente care se îmbină... Un alt lucru care interesează foarte mult epoca noastră este punerea în situație a operei, fie că este vorba de un tablou sau de o sculptură... Este vorba desigur de atenția acordată ambianței, de exemplu atelierului său, ori soclului... Sculptura trebuie așezată, desigur, pe un piedestal, pentru a atrage privirea, pentru a o pune în valoare, a anunța faptul că e frumoasă... Dar trebuie oare să
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
îmbină... Un alt lucru care interesează foarte mult epoca noastră este punerea în situație a operei, fie că este vorba de un tablou sau de o sculptură... Este vorba desigur de atenția acordată ambianței, de exemplu atelierului său, ori soclului... Sculptura trebuie așezată, desigur, pe un piedestal, pentru a atrage privirea, pentru a o pune în valoare, a anunța faptul că e frumoasă... Dar trebuie oare să anunți că e frumoasă? Dacă e frumoasă, nu mai e nevoie să spui că
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
de speranță. Se va spune că aceasta e atitudinea unui țăran... Foarte bine, în acest caz, bravo pentru țărani! Este opera unui mistic fără religie - și cred că ceea ce caracterizează primele sale opere importante este legătura lor directă cu moartea. Sculptura reprezentând Sărutul - unde suntem în plină unire, este vorba de iubire, de erotism, dacă vreți, însă e așezată pe un mormânt. Pe deasupra, unele dintre marile sale opere, aproape toate operele sale mari, sunt legate de o celebrare a vieții și
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
aproape toate operele sale mari, sunt legate de o celebrare a vieții și a morții. Există și opere care n-au ajuns să fie realizate, ca de pildă templul la care visase, și ele arată legătura făcută de Brâncuși între sculptură și arhitectură, legătura cu spațiul, cu spațiul public. O operă e altceva decât ceea ce se pune într-un salon, e ceva pentru toată lumea. E o mare generozitate la Brâncuși. Dimpotrivă, printre lucrările realizate există ceea ce, după părerea mea și a
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
mare generozitate la Brâncuși. Dimpotrivă, printre lucrările realizate există ceea ce, după părerea mea și a multor sculptori, este cel mai mare proiect din prima jumătate a secolului XX, adică ansamblul de la Târgu-Jiu. E un proiect extrem de vast. Încercați să instalați sculptură de-a lungul unui oraș, în spațiul unui oraș deosebit de defavorizat. Există puține orașe în România care să fie atât de urâte ca bietul oraș în care au fost așezate aceste minunate sculpturi. Dar tocmai acest lucru e foarte bun
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
un proiect extrem de vast. Încercați să instalați sculptură de-a lungul unui oraș, în spațiul unui oraș deosebit de defavorizat. Există puține orașe în România care să fie atât de urâte ca bietul oraș în care au fost așezate aceste minunate sculpturi. Dar tocmai acest lucru e foarte bun. Ar fi fost mult mai puțin interesant ca ele să fi fost instalate în orașe ca, de exemplu, Sibiul. El ia un oraș, care e, practic, orașul său natal, dar este și un
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
cel care posedă obiectele și cel care urmează să le prezinte. Nu poți prezenta în Franța la fel ca în Brazilia. Trebuie să-ți cunoști foarte bine publicul, și nu poți decide din România că vei prezenta o expoziție de sculptură românească. Afacerea trebuie calculată, căci altminteri te regăsești în expoziții minunate la care merg foarte puțini oameni, la care lumea e prezentă doar la vernisaj, după care totul ia sfârșit și nimeni nu le mai acordă nici o atenție. Nu e
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
să prezint lucrări de Brâncuși, și mi-am spus că, în loc să arătăm mereu ceea ce avem noi în Occident din opera lui (de exemplu, la centrul Pompidou din Paris, la Tate Gallery, care posedă ea însăși una dintre cele mai frumoase sculpturi), ar fi mai bine - pentru că sunt mai puțin cunoscute și pentru ca românii să fie prezenți în expoziție - să cer fie de la Craiova, fie de la București,. câteva lucrări. Le-am scris, i-am rugat să ne împrumute anumite lucrări, iar acum
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
am trimis la Paris cele două volume Jean Bart - Scrieri, I, II, pe care le-am editat în anii 1974, 1979, la Editura Minerva. Ada Botez, cel de al treilea copil al scriitorului, urmează Artele Plastice și se afirmă în sculptură, într-un timp făcând ucenicie în atelierul lui Brâncuși de la Paris. Se căsătorește, la București, în 18 noiembrie 1942, cu Petre Constantin Carp, 40 ani, fiul lui Petre Carp și al Annei, născută Boierescu. Căsătoria nu durează, se desface pe
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
patria lor, și poate, aidoma ca în secolul al XIX-lea, s-ar fi stabilit în țara noastră francezi, italieni, germani - din rândul cărora a venit la București, în jurul anilor 1850, Karl Storck (originar din Hessen), ctitorul unei școli de sculptură românească prebrâncușiană. Fiul acestuia, Frederick Storck - tot sculptor - i-a fost apropiat lui Constantin Brâncuși, de la care a primit trei sculpturi, printre care o variantă a Domnișoarei Pogany, păstrată un timp la Muzeul "Storck", apoi la Muzeul Național de Artă
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
din rândul cărora a venit la București, în jurul anilor 1850, Karl Storck (originar din Hessen), ctitorul unei școli de sculptură românească prebrâncușiană. Fiul acestuia, Frederick Storck - tot sculptor - i-a fost apropiat lui Constantin Brâncuși, de la care a primit trei sculpturi, printre care o variantă a Domnișoarei Pogany, păstrată un timp la Muzeul "Storck", apoi la Muzeul Național de Artă al României. Frederick Storck, căsătorit cu pictorița româncă Cecilia Cuțescu, a fost prieten cu Jean Bart, după moartea lui ridicându-i
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
Pavel Șușară Dacă Simpozionul de la Pitești, gîndit anume pentru a mobila cu lucrări de sculptură spațiile publice, a fost constrîns de chiar funcția sa la alegerea unui material compatibil cu amenajările ambientale și cu formele arhitecturale, adică marmura, Simpozionul de la Bogați, o localitate care își confirmă numele într-un mod evident, și-a ales, drept
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]