5,253 matches
-
echivalent mai degrabă cu un văl tremurător. — Scuzați-mă, Îi spuse el domnului Peters, care moțăia În colțul lui, puțin unsuros la gură după cina ce-o servise. El Își Întinsese picioarele de-a curmezișul compartimentului și-i bloca intrarea. — Scuzați-mă, repetă ea, iar domnul Peters se trezi și se scuză. — Vă-ntoarceți la noi? Asta-i bine. Nu, spuse ea. Am veni să-mi iau bagajul. Amy Peters, Îndoită peste locul ei, cu o bomboană de mentă topindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el domnului Peters, care moțăia În colțul lui, puțin unsuros la gură după cina ce-o servise. El Își Întinsese picioarele de-a curmezișul compartimentului și-i bloca intrarea. — Scuzați-mă, repetă ea, iar domnul Peters se trezi și se scuză. — Vă-ntoarceți la noi? Asta-i bine. Nu, spuse ea. Am veni să-mi iau bagajul. Amy Peters, Îndoită peste locul ei, cu o bomboană de mentă topindu-i-se În gură, spuse cu ostilitate bruscă: — Nu vorbi cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu trebuie să adorm până când ajung În siguranță, la țărm, râse domnul Opie dezaprobator. — Numele meu e Czinner. — Și al meu e Opie. Domnului Opie numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aspră. Cu cine doriți? Telegraful? N-am auzit nimic. Am o groază de lucruri de făcut În stația asta. Spune-i femeii să-și trimită telegramele la ore rezonabile. Ce anume? Vocea lui se schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat, domnule, imediat. Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pașapoartele lor, dar tot aparțineau unor lumi diferite: germanul era nerăbdător și fierbea, iar doctorul zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l pe șofer să descarce lăzile astea. Aveți grijă de sticlele de vin - să rămână În sus și neclintite. — Maiorul Petkovici, domnule... — Nu contează ce-a spus maiorul Petkovici. — Scuzați-mă, spuse o voce limpede și supărată din spatele lui Ninici. Sigur că da, domnule maior, zâmbi colonelul Hartep și se Înclină, dar sunt sigur că nu există motive să-ți ceri scuze. — Omul acesta este de pază la prizonieri. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-am Învățat decât cum să fac bani. Cu toate acestea, atitudinea ei critică Îl Înfurie și făcu mai ușoară renunțarea la ceea ce-i era inaccesibil. — Trebuie să fi pierdut trenul. Va trebui să mă Întorc după ea. Nu se scuză pentru promisiunea călcată, ci se Îndepărtă cu repeziciune cât Încă mai Îi era ușor să plece. Negustorul se tocmea cu șoferul. Acesta coborâse prețul până la o sută de dinari, iar oferta celuilalt se ridicase la nouăzeci. Lui Myatt Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
secunde după nuntă.) — Pare să semene foarte mult cu luna mea de miere de după divorț. Chiar nu contează dacă ai sau nu un soț cu tine. Lauren chicoti și Îmi zări privirea. Când Îmi văzu fața, se opri brusc. —Vai! Scuză-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce s-a Întâmplat? m-a Întrebat Lauren pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe al meu niciodată. Este minunat așa. Simțind atmosfera tensionată, Lauren o Întrebă: — Cum merge colecția ta de haine pentru copii, Phoebe? —Offf! Este o muncă foarte grea. Mostrele mele sunt la Shanghai. Ar trebui să ajungă Înapoi săptămâna viitoare. —Scuzați-mă, mă duc până la toaletă, le-am zis și am ieșit repede. Când am ajuns acolo, m-am Încuiat Într-o cabină. Fusese Hunter la Londra? De ce ar fi spus Phoebe așa ceva? Și, mai important, dacă fusese acolo, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am hotărât să nu mă deranjeze asta. Afacerile pe primul plan. Mai târziu În acea seară, eu și Hunter sorbeam ciocolată caldă la barul de la Bristol, când sună mobilul meu. Spre surprinderea mea, la telefon era Nina Chlore, toată numai scuze pentru ora târzie la care suna. Mi-a spus că dorea să poarte ceva făcut de Thack la premiera din ianuarie și că, și mai senzațional, tocmai auzise că a fost oficial nominalizată pentru un premiu la Globurile de Aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de culoarea cafelei cu lapte. Nina avea clasă. Thack va fi obsedat de ea după ce o va cunoaște. —Nina? am spus, mergând spre ea. —Sylvie? Bună! Dumnezeule! Am ajuns mai devreme. Scuuu-ze. Pot să aștept aici jos dacă vrei, se scuză, plină de pocăință. Vino acum cu mine În apartament, am spus. —Ești sigură că nu vă deranjez pe tine sau pe soțul tău? Întrebă Nina, preocupată. —Câtuși de puțin. Hunter se Înșela rău de tot În privința acestei fete. Nina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dezamăgire. A, inima e la el, stai liniștită. Bănuiesc că norocoasa lui logodnică o va primi În curând. O lacrimă fugară Îi apăru la colțul unui ochi. Se rostogoli pe o parte a nasului și se opri pe buză, tragic. Scuză-mă, sunt așa o ratată. Pe jumătate râdea, pe jumătate plângea, ștergându-și lacrima. Nici măcar nu-l cunosc pe tip, și uită-te la mine! Am aflat că Monterey trimisese pe cineva să ridice bijuteria. În timp ce ne beam ceaiul, Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
știe să lucreze cu plumb și-mi dă telefon. Cu Bogdan am lucrat și eu, e foarte bun... Păcat că nu-l aveți, ar fi făcut o treabă... Ascultă, Mihai, zice Vlad, rotind paharul de parcă ar avea coniac în el scuză-mă că-ți zic pe nume, dar ce rost are să ne formalizăm?! Dă-l încolo de sudor, altceva vreau să te-ntreb: nu cumva ești autorul piesei de la T.V., de-acum cîteva luni? Aia cu sînziene? Da. Zău?! se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai găsit totuși o fărîmă de putere să fie din nou obraznic, învăluind-o pe femeie într-o privire scurtă, parcă dezbrăcînd-o, pînă-i întîlnește ochii: goi și neclintiți, aruncați prin el ca printr-un geam limpede. Vă rog să ne scuzați, mergem să ne ocupăm locurile a spus femeia retrăgîndu-se, biciuindu-l pe Mihai cu un zîmbet ironic, să-i taie pofta pe toată viața de-a se mai lua de femei necunoscute. Auzi, sper că n-ai pus la suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pretează mult mai bine la o analiză literară: Schelă plin avînt constructiv. Umbrelă condiție materială; e ceva să ai umbrelă! Cînd ne sărutăm elementul dragostei; dar nu oricum; dragoste mărturisită la locul de muncă, sub copertina umbrelei, să fim pudici. Scuză-mă că te-am întrerupt din dulcea-ți visare. Bîțîială plăcută! Ce naiba ai?! Zău, tot timpul bufnești... Ce se cîntă în studenție acum? Multe. Chiar și "Suflecată pîn' la brîu". Pe vremea ta nu? răspunde fata ironic. Nțt! Pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se împlini voia șefului, ceea ce l-a îndîrjit pe Radu, aprinzîndu-l de-a binelea. L-a înșelat de multe ori cu vechile ei legături majoritatea căsătoriți între timp, nici unul nemaipropunîndu-i căsătorie -, l-a înșelat fără convingere, întotdeauna din necesitate. Se scuza, în mod meschin, față de propria-i conștiință, că, de fapt, și Radu o înșeală cu nevastă-sa, și-și argumenta că-i de vină, în primul rînd, temperamentul ei. O singură dată, nebuloasa existenței sale a fost despicată în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după-amiaza, cînd sună telefonul și ghicește că-i Vlad, i se pare că aparatul cenușiu emană în jur o lumină albă, umplînd încăperea, iar sufletul ei se dilată, deschizîndu-și larg porțile pentru a întîmpina cuvintele frumoase. "Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
roșind. Da de unde! Admir frumusețea morală a generației mele. Aveam o prietenă în studenție... -Nu mă interesează ce-aveai tu! i-o taie Vlad. Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză-mă! șoptește Mihai, simțind privirile celor din jur îndreptate spre ei. Hai, noroc! Vlad ia cu timiditate paharul și-l duce la gură, sorbindu-l cu o reală plăcere. Ptiu, drace!, unde stătea fecioara neprihănită! rîde Mihai cu ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ciudat al femeii, obsedat de gîndul că, ajungîndu-i ginere, n-o să reziste totuși intenției lui și va căuta un prilej... "Doamne, sînt bolnav!" se înfioră, tremurînd scurt, ca de friguri. Ce-i, Mihăiță? întreabă Săteanu bine dispus. Iertați-mă! se scuză Mihai timid. Cred că după atîta năut băut în ultima vreme, de cînd cu lipsa asta... aceasta de cafea, aburii unei cafele pure... se intimidează el, amintindu-și brusc vorbele severe ale femeii de la mansardă: "în discuțiile elevate, folosește-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a se elibera. Ai băut ceva seara asta spune Cristina pe un ton rece. Da. Atunci, te iert, de vină-i băutura; ba poate și eu: te-am încurajat, oferindu-ți... Chiar te simți vinovată? întreabă Mihai, sărutîndu-i iarăși mîna. Scuză-mă dacă am împins discuția prea departe!... Te rog! Vine cineva șoptește fata, eliberîndu-și mîna. De fapt, spune Mihai cu glas tare, văzînd că două femei vin să ia un sac cu zahăr vreau mai multe sticle, vreo zece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăudăros. Bine, o vodcă! hotărăște Muraru și pleacă spre bar, de unde se întoarce cu o sută de vodcă și un pahar cu apă. Rămași singuri în cele două fotolii de lîngă măsuță, că bărbatul care mai era cu Muraru se scuză și pleacă, încep prin a discuta despre vremea de afară și despre apropiatele reduceri de personal care se anunță, de cînd cu restructurările inițiate pentru îmbunătățirea productivității muncii. Cum vă împăcați cu Ștefănescu? îl întreabă Muraru. Cu Don Șef? Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
M-am înșelat venind aici. Ca un adolescent, răscolit de hormoni... Ce-mi trebuia mie...?!... Să nu te însori cu o proastă, dom' Vlădeanu! face el un gest categoric. Proastele nu știu decît să-și desfacă picioarele și să se scuze că-i încă neordine în casă cînd le calcă pragul vecina... Două mari idealuri: satisfacția sexuală și părerea vecinelor. Nu știam că sînteți căsătorit spune Mihai încet, să-l tempereze. Cred că am și coarne, ca un cerb mormăie Muraru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefonic. Da, intră zice după ce răsucește cheia. Ce-i, draga mea? Nimic; venisem să-ți spun că-i aproape opt murmură fata cu o voce seacă, lovită neplăcut de tonul aspru al maică-si și de prezența cheii în ușă. Scuză-mă! spune, întorcîndu-se. "Cui naiba semeni, că te faci tot mai rea" gîndește Maria, privind lung în urma fetei, apoi, ca trăsnită, rămîne cu privirea în gol: "Cum adică "pui de cuc"?! Sigur știe ceva!" *** E aproape opt scoate capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spălată pe ochi cu apă rece, femeia de alături părea înviorată, dar numai după cîteva minute s-a topit din nou. Vă e rău, doamnă? o întreabă actorul. Ochii femeii se întorc obosiți spre el. Mi s-a părut se scuză actorul, săltînd din umeri. Frumoasă blana asta albă! Vulpe polară. Ehe! Prin cîte geruri o fi trecut!... Femeia tace, strîngînd din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se scuză actorul, săltînd din umeri. Frumoasă blana asta albă! Vulpe polară. Ehe! Prin cîte geruri o fi trecut!... Femeia tace, strîngînd din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am uitat că noi doi ne tutuim; spune-mi, te rog, nu-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia să fii așteptată; se aranjase totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]