112,413 matches
-
în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest sfîrșit de secol, ne reamintește de «euforia decadentă» din anii 1880". Un veritabil nor al lui Polonius! Ne-am exprimat cu alt prilej opinia că postmodernismul reprezintă un soi de clasicism al modernismului, adică o tentativă de așezare, de sedimentare a acestuia, un
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
de realizat între cele două lumi o punte culturală decît una economică? Oricum, nu e mai puțin necesar. Ideea culturii drept liant al națiunilor a fost propusă încă în anii '50 de către T. S. Eliot, pe urmele unui proiect din secolul al XIX-lea, al lui Matthew Arnold. Situația se complică prin amestecul unei mentalități de putere. Anumiți intelectuali apuseni, nu se sfiește a sublinia autoarea noastră, împărtășesc încă porniri autoritariste ("travestiuri medievale"), care le forjează o mască de "stăpîn", în
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Etica intelectualului. Colaborează d-nii Andrei Bodin, Gh. Onuț, Sorin Matei, Al. Mușina, Ciprian Șiulea și Bogdan-Florin Popovici. Un interviu cu dl Emil Brumaru: în scrisori. Dl Brumaru e, și de data asta, original. Din SUA, dl Vladimir Tismăneanu trimite articolul Secolul lui Lenin. Bun reînceput de drum pentru revista brașoveană. * Din ECHINOX (nr. 7-8-9, 2002), și ea o rara avis, reținem un curajos și sarcastic text al d-lui Al. Cistelecan despre plictiseala filosofiei mari, care-și tratează cu dispreț cititorii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
avut loc. Acum supraviețuim. Viețuim într-o epocă în care sîntem străini, poate chiar mai străini în cea de atunci... Sigur, sigur, eram perfect în afara evenimentelor, dar ele se petreceau în lumea pe care o știam, lumea primei jumătăți a secolului. Acum lumea e alta, oamenii sînt alții - pînă și biologic, găsesc" (p. 240). Există în acest "roman" al singurătății pagini superbe de cea mai pură literatură. De mare sensibilitate artistică și forță literară este sublimul episod al complicității întru singurătate
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
toată lauda nu atît datorită caracterului exhaustiv, cît rigurozității cu care reușește - cred, definitiv - să articuleze structura unei întregi și complicate terminologii. Un studiu fundamental, probabil rezultat al unor ani întregi de cercetare. Monica Mihaela Busuioc - Munca și răsplata ei: Secolele XVII - XVIII. Studiu de terminologie, Cuvînt înainte de Dinu C. Giurescu, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București, 2001, 3444 p., f. p.
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
Ioan Adam și-a propus identificarea surselor și izvoarelor spirituale ale lui Duiliu Zamfirescu. Scriitorul este astfel inclus în descendența unui Cletto Aoorighi, Emilio Pragha, Igino Ugo Tarchetti, Giovani Prati, nume necunoscute cititorului român de azi, la modă la începutul secolului trecut, toți fiind poeți popularizați de doamnele mondene ale Bucureștiului de pe atunci, impresionate vinovat de carnalitatea iubirii declamate de ei. Inițiat în acest gen de viitoarea lui soție Henriette Allievi, Duiliu Zamfirescu va scrie și el versuri erotice și dezabuzate
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
în care se distribuie cartea astăzi la noi, nu e de mirare că habar n-am avut de apariția de la Iași. Și cînd te gîndești că Osip Mandelstam cel ucis în Gulag e, poate, cel mai mare poet rus al secolului XX! Facem Liviei Cotorcea o plecăciune și o rugăm să trimită și Cronicarului cartea. Comentînd în aceeași gazetă prozele lui Marius Chiva citite în Cenaclul Euridice, Marin Mincu se adresează junilor autori de azi: "aș dori din partea tinerilor păreri despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
ființa căruia s-au îmbinat "strălucirile a două cununi împărătești", decât istoriile de amor ale lumii ei, în care mișună derbedei, femei pierdute și vardiști. De unde farsa existențială a cucoanei Masinca Drânceanu, creată parcă anume a absorbi Bucureștii începutului de secol XX, și a Smarandei, străbunica lui Pantazi, reînviind cu solemnitate de ritual reveria epocii când văzuse de mai multe ori pe Napoleon I și îi vorbise o dată, când dansase pe vremea Congresului, la Viena, cu împăratul Alexandru și cu Metternich
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
pline cu isprăvile grupului de adulatori ai lui Ion Iliescu. Grup din care nu lipsesc aproape niciodată o Draga Olteanu-Matei, un Florin Piersic, o Florina Cercel, un Dorel Vișan - după cum se vede, juni unul și unul, perfect racordați la arta secolului al douăzeci și unulea, capabili să transmită lumii (și chiar o fac, destui, în interminabile șușe pe la comunitățile românești din străinătate) mesajul unei Românii perfect echipate pentru postmodernitatea politică și culturală a anilor 2000. În sfârșit, va trece și această
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
de "cantemiriști" care - în ciuda indicațiilor absurde pornite de la vîrf și a izolării paranoice în care se afla România - au făcut ca imensul mecanism reprezentat de o economie națională să fie menținut în stare de funcționare timp de un sfert de secol. Pe cît de necunoscuți sunt astăzi acești semi-eroi anonimi, pe atît de celebri au ajuns, fiecare în parte, în aria lor profesională, în matematică, fizică, inginerie ori medicină. O ultimă ciudățenie a acestui grup ciudat: cînd ne întîlnim, fiecare își
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
O generație de scriitori a redescoperit, cu prilejul evenimentelor anului 1848, drumul spre politică și spre civism. Dacă privim cu atenție istoria, observăm că acest lucru se petrece mai ales în împrejurări excepționale. De pildă, în anii '60-'70 ai secolului XIX, cînd mișcarea conservatoare trebuia întărită contra supremației "roșilor", care prelungeau artificial și ineficient spiritul pașoptist, au intrat în politică junimiștii, scriitori, cei mai mulți. Sau după Războiul de Întregire, cînd partidul conservator a dispărut și a reînviat spiritul național și popular
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
de cadre a societății civile și politice, s-a dovedit a fi furnizată de scriitori, artiști, pe scurt, de esteți. Regula aceasta ar fi, și nu doar la noi (în Franța, cea mai vie prezență a scriitorilor în politică din secolul XX a fost între anii '30, cînd înflorea fascismul, și anii '50, cînd înflorea comunismul trecînd prin anii războiului!): esteții fac politică în momente de criză și în locul altora. Îi împinge la asta conștiința că e nevoie de ei. Se
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
d-sale. Dar cine a stat să le cerceteze pe toate? Îl regretăm o dată mai mult pe fostul nostru colaborator permanent, Z. Ornea, singurul poate în stare să identifice toate aceste abateri deontologice ale dnei Lavastine. Un mason român din secolul al XVIII-lea Dl G. Muntean publică în numărul pe iunie al LITERELOR tîrgoviștene un text senzațional, știut istoricilor de cîtăva vreme, dar fără nici un ecou în opinia intelectuală: un mic discurs pe care l-ar fi rostit Horea, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
îngăduit să vorbească. Textul din Litere nu e absolut impecabil retranscris în română (de pildă, prepoziția de nu era rostită de Horea die, ci ghe, ca în Ardeal), dar merită să fie citit. Limba română vorbită în ultima parte a secolului XVIII este cît se poate de curată, în sensul apropierii de limba literară de azi, atît în privința lexicului, cît și în aceea a gramaticii, topicii și stilisticii. Orgoliul de a fi român cu bani Memorialul Sighet și AFDPR solicită deconspirarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
al unui joc intelectual în grup, inițiat de Oscar Wilde, Teleny este o creație literară concepută într-un limbaj care pendulează cu ușurință între euphemistic și lasciv. Este scris la persoana întâi, nu întâmplător într-o formulă la modă în secolul al XVIII-lea francez și anume ca o confesiune făcută unui personaj care rămâne până la sfârșit în umbră. Există și puncte comune, dar și diferențe între scrierile secolului al XVIII-lea și acest roman, cum ar fi acelea referitoare la
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
scris la persoana întâi, nu întâmplător într-o formulă la modă în secolul al XVIII-lea francez și anume ca o confesiune făcută unui personaj care rămâne până la sfârșit în umbră. Există și puncte comune, dar și diferențe între scrierile secolului al XVIII-lea și acest roman, cum ar fi acelea referitoare la subiect. Numele povestitorului, Camille Des Grieux, trimite la romanul Manon Lescaut al abatelui Prévost, în care este vorba de iubirea dintre un cavaler și o prostituată. Diferența constă
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
ceea ce numesc italienii "păsăruică"...) se zbate în închisoarea sa, își înalță capul, deschide buzele-i mărunte și împroașcă... De ce un cadru francez? În ceea ce privește literatura erotică, aceea care îi are ca protagoniști pe administratorii lui Priap, francezii sunt printre primii până în secolul al XX-lea (A. Gide - Corydon, Si le grain ne meurt). Un lucru va rămâne cu certitudine în memoria aceluia care va citi Teleny: iubirea dintre doi bărbați, ea în sine, ca un fel de punct de pornire metatextual. Anonim
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
pe care o formează verbul împreună cu conjuncția. Noutatea e că în ultima vreme aceste forme sînt foarte des întîlnite în scrisul care mimează oralitatea: în literatură, în jurnalism, în pagini din Internet. Cu excepția lui las'că - atestat deja în literatura secolului al XIX-lea (în teatrul lui Alecsandri și Caragiale - "Las'că știm noi!"), celelalte forme au devenit curente în scris destul de recent, fiind deci însoțite de o conotație de familiaritate modernă. în stilul jurnalistic relaxat apar în prezent mai ales
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
compoziții în care el însuși este prezent, făcându-ne prin văz și auz, prin descriere întinsă și dialog alert, prin evocare vehementă și mai totdeauna problematizatoare, să sfârșim prin a ne însuși, pe variate planuri, o epocă a istoriei. Un secol, legitimat de N. Manolescu a fi "secolul lui Ion Ghica". Scrisorile către V. Alecsandri acoperă monografic natura acestui secol, explorând direct universul celor vii cu virulența hrănită de fabulosul aplicat realității. Pentru a mi se da crezare, nu mă voi
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
făcându-ne prin văz și auz, prin descriere întinsă și dialog alert, prin evocare vehementă și mai totdeauna problematizatoare, să sfârșim prin a ne însuși, pe variate planuri, o epocă a istoriei. Un secol, legitimat de N. Manolescu a fi "secolul lui Ion Ghica". Scrisorile către V. Alecsandri acoperă monografic natura acestui secol, explorând direct universul celor vii cu virulența hrănită de fabulosul aplicat realității. Pentru a mi se da crezare, nu mă voi referi decât la mărturiile uriașului cimitir al
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
prin evocare vehementă și mai totdeauna problematizatoare, să sfârșim prin a ne însuși, pe variate planuri, o epocă a istoriei. Un secol, legitimat de N. Manolescu a fi "secolul lui Ion Ghica". Scrisorile către V. Alecsandri acoperă monografic natura acestui secol, explorând direct universul celor vii cu virulența hrănită de fabulosul aplicat realității. Pentru a mi se da crezare, nu mă voi referi decât la mărturiile uriașului cimitir al ciumei lui Caragea, sau la tragica simplitate, fie a "punerii în fiare
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
Ghica, devine fără a bănui, poet și dramaturg, odată pornit pe panta evocării. Este poet în proiecția grandiosului uman al eroilor revoluției. Poet în îmbinarea numelor și a reflexelor livrești, în compunerea somptuosului inutil al costumelor, în variantele sfârșitului de secol 18 și ale celui următor, de la început până mult peste jumătatea sa. Croială și dimensiune, după rangul celui care le purta. Este poet când se pasionează de arhitectura caselor boierești, de proiectarea în urât sau frumos a străzilor pe planul
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
Călinescu și T. Vianu aducând un plus de valoare cunoașterii. Necesar pentru înțelegerea textului este Glosarul. Am avut curiozitatea să-l citesc independent de pagina vizată. A fost reală delectare. O lume care creștea năucitor din atâtea însemne particulare ale secolului XIX, reconstituire a epocii prin imagini care imprimă dinamică paginii, odată cu mult necesara claritate a ei. Alături de Glosar, Bibliografia se constituie într-un portret viu și generos al gândirii umane, departe de a fi doar înșiruire uscată de nume și
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
de Ștefana Pop și Ioan Curșeu. Cu un cuvânt înainte de Ion Pop. Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2002. Soljenițîn perfect Amintirile autobiografice, cu documente, declarații, interviuri, interogatorii, mărturii �colaterale" ale celor implicați într-un �caz"- iată un gen literar aparținând în exclusivitate secolului al XX-lea. Autorul - mai ales când se numește Soljenițîn - înțelege în ce constă forța documentului autentic, juxtapus cronologic sau, uneori, după cum îi dictează șirul natural al rememorărilor �de după". Dar înțelege și că e nevoie de amprenta de mare scriitor
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
dus, peste câțiva ani, la decernarea aceluiași premiu - pentru echilibru? - chiar "autorului" romanului Pe Donul liniștit. Aleksandr Soljenițîn, Vițelul și stejarul. însemnări din viața literară. 2 volume. Traducere din rusă de Maria și Ion Nastasia. Editura Humanitas, București, 2002. Un secol mai lung Astfel i s-a mai spus secolului al XIX-lea, pentru că, din punctul de vedere al identității sale (sociale, economice, industriale, cetățenești) și mai ales din acela al internaționalizării evenimentelor, hotarele lui sunt, de fapt, Revoluția franceză (și
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]