20,508 matches
-
care apucă cu mâna o bucată de pâine sau cozonac de pe farfurie, o aruncă în gură, se-ntoarce apoi la treburile lui. Bărbatului îi lipsesc două degete, a fost o mână mutilată care a traversat cadrul pentru o fracțiune de secundă, dar vezi asta în amintire abia după încheierea secvenței sau a filmului. Camera n-a insistat, n-a decupat în detaliu, n-a facut zoom pe degetele lipsă. Absența simțită fără a fi fost arătată nu creează disconfort, ci blândă
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
-aș/ Peste codru cu răcori/ Să-mi dea cetina fiori/ Peste codru cu izvoară/ Să mă fac din nou fecioară." (Și să joc sub luna nouă) Personalitate proteică, pe care nimeni nu poate s-o rețină mai mult de-o secundă în rama unei definiții, Nora Iuga are totuși în scrisul său câteva elemente constante: îndrăzneala imaginației, dramatismul, sensibilitatea atât de intensă încât izbucnește uneori în trăiri incendiare. După încheierea spectacolului poeziei ei, îți trebuie un moment de reculegere înainte de-
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
din spate, ci pieziș, și nu i-a vînat picioarele, ci voia mingea. Dacă l-a nenorocit pe Conte, scoțîndu-l din joc, Hagi n-a făcut-o ca un terminator. Atacul său la minge a întîrziat cu o fracțiune de secundă, așa cum se poate constata privind reluările. Dar oricîte i-ar fi pus în cîrcă CT Popescu lui Hagi, el nu l-a numit nicăieri "ucigaș", cum afirmă cel de-al doilea într-o scrisoare de adio adresată suporterilor. încercare lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
a lui Johnny Depp trimit la filme anterioare semnate de Tim Burton. Introdusă în mijlocul unei secvențe tensionate, ca pentru a fi trecută cu vederea, imaginea copilului care-și proiectează "vederi" pe pereții camerei întunecate, cu ajutorul lanternei magice, definește în câteva secunde tot ce s-a realizat de la frații Lumière până astăzi.
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
Am reluat de la capăt totul. Suzy aștepta nerăbdătoare. Acum sînt sigur că știa. Se uita la mine cu intensitate și cu acea astuție feminină comună întregii specii a mamiferelor antropoide dezvoltate. Ea primi din nou bomboana, o mirosi cochetă o secundă, două, - și aici trebuie să fac stop cadru și să reproduc două observații... Prima din dec. 1978, de la fața locului, cînd Suzy, mirosind bomboana, mi se păruse că seamănă cu Carmen din opera celebră cînd nefericitul de toreador îi azvîrle
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
lui bleu, pare un manechin de vitrină. Un manechin corpolent. Ne salutăm și dau să intru în sală, orchestra își face acordajul, dar simt că vrea să-mi vorbească. Mă și prinde cu amîndouă mîinile, puternic, de umeri, fixîndu-mă. - O secundă. - Te rog. - Uită-te în ochii mei, vezi ceva deosebit? - Parcă nu. - Ei, află că acum o oră am scos pe unul de sub roțile trenului. Traversam amîndoi, prin cabina frînarului, o garnitură staționînd la Nicolina, trenul s-a pus în
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
viața unui om. Ea se trăiește, așa cum se trăiește viața însăși, numai că la o intensitate nebănuită vreodată. E viața la puterea infinit."; " Viața mea crește dintr-o imensă și adâncă oboseală; urcă la cer anapoda, împleticindu-se la fiecare secundă, cu aripile pleoștite, ca o pasăre beată. Credința, cărțile, iubirea nu fac decât să-i îngreuieze urcușul, să-i împăienjenească mai tare ochii. Uneori simt inima smucindu-se în sus cu putere - ar vrea să se smulgă, sărmana, și să
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
se întâmplă să fie, este fixată să declanșeze prăpădul la ora dorită de patronul slujit cu cea mai deplină fidelitate de inși roboți, sinucigași la poruncă. Un bărbat singuratic, o femeie inimoasă ce i se alătură, vor împiedica masacrul în secunda premergătoare exploziei, anihilând marcatorul ce clipocește roșu, sinistru. Scenariul suportă nu tocmai o infinitate de variante: există una încă neabordată de cineaști, în care avionul, racheta criminală nu se face țăndări deasupra oceanului, ci lovește chiar ținta, ducând la capăt
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
deși întotdeauna sunetul livresc se face auzit. Un text semnificativ pentru construcția tipică a poemelor lui Adrian Popescu e Ginestre. Motivul e livresc, din Leopardi, dar imaginea se concretizează treptat, pînă la a deveni senzuală, tangibilă. Gestul rămas la jumătate, secunda de neîmplinire, un vag regret, o lipsă de îndrăzneală feminină și nu filosofic blagiană alcătuiesc muzica de fond specifică: "Amețit de Leopardi le-am căutat/ pe însoritele/ pante pieptiș am luat-o spre tufișurile/ aspre din jurul amfiteatrelor,/ șopîrle și maci
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
vă place, priviți-l dar prin sită/ Albastrul nu mai cîntă. L-am aurit în van" (Izgonirea). Dar atenția Marianei Bojan se concentrează asupra mediului curent care-i contrariază simțirea inocentă, mediu pe care-l citează sarcastic subiectiv (o mitologizare secundă, așijderea parodică), spre a-i putea descifra mecanismele perfide, obiective. Un atare joc de-a mitologia care se regăsește pe un palier inferior, pentru a se pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul indiscutabil cel mai
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
palpitând de stele, și făcui un pariu. Dacă, în minutul următor, cerul îmi va trimite un semn, un tunet, ceva, înseamnă că cerul m-a înțeles și că îmi dă drumul... Am stat cu ochii închiși, numărând. Pe la cincizeci de secunde, am auzit un lătrat vesel. Un cățel alb, venit de nu știu unde, sări pe mine, pus pe joacă. La început am crezut că visez. Era chiar Bill, cățelul meu alb din copilărie, cu care mă jucam și care nu se despărțea
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
secolul XIX și serializat tv la sfîrșit de veac XX. Rival - într-un duel cu pumnii pe zăpadă artificială - i-a fost ales Hugh Grant, pe care stereotipia surîsului de Giocondă (cf. revistei "Première") l-a retrogradat pe o poziție secundă. Ceea ce nu-l împiedică să fie la fel de charismatic! La prima tentativă de afirmare, eroina titulară - bonomă-durdulie-și-nostimă-cu-moderație - face efortul de a se impune printr-o exemplară lansare de carte, secvență în care conversează cu nimeni altul decît Salman Rushdie. Cum autoarea
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
Franței, și, pe de alta, în omnipotența continentală (ba chiar globală) a acesteia. Sigur, dacă ne luăm după frazele ambalate în țiplă ale amicilor de pe Sena, noi, românii, am fi cel mai grozav popor și e doar o chestiune de secunde până vom fi puși în drepturile care ni se cuvin încă de pe vremea lui Vercingetorix! Numai că aceeași Franță care ne promite solemn intrarea în Uniunea Europeană e unul dintre adversarii majori ai extinderii! Ca să nu mai vorbim că, în clipa
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
Dacă stau totuși și mă gândesc bine, acest Marin Preda din atelierul lui Cucu, nici n-a existat, de fapt, niciodată. El este doar un Marin Preda surprins într-o fracțiune ideală, ce n-a trăit decât o fracțiune de secundă ideală în ochiul lui I. Cucu, în punctul de vedere, în unghiul de vedere al meșterului I. Cucu. La fel cum pictorii de mâna întâi suspendă durata, modelul din fața șevaletului, pătrunzând fără să știe în eternitate, care, fapt cunoscut, nici
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
număr, prefațând, pe rând, proiecțiile zilnice - a reușit performanța să devină un eveniment în sine. Renunțând la "viziunile" grotesc-avangardiste sau simbolic-liricoide pe care ni le-au oferit în anii precedenți, realizatorii ne-au propus, inspirați de astă dată, 60 de secunde (înmulțite, bineînțeles, cu opt) petrecute într-o cabină de proiecție - mici întâmplări pline de haz, desprinse, parcă, din filmele celebrei școli cehe a anilor'60 - așa încât, curând, toată lumea, aici la Festival, nu mai mergea să vadă neapărat cutare film, cât
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
de patruzeci de ani, încearcă să-l recucerească. Apare însă o concurentă neașteptată, fiica sa. Ambiguitatea erotică, gelozia, scîrba, cinismul (din partea tinerei) și stilul ales pentru expunere (epistolar) creează o expresivitate rar întîlnită în prozele contemporane. Foarte interesante sînt "realitățile secunde" pe care le surprinde autorul. În anii '70 era nebunia pantalonilor evazați pe care o percepem prin ochii unui tînăr provincial: "Pantalonii evazați, ca și perciunii, îmi stîrniră invidia, purtam și eu un "trapez" de 18 cu 22/.../. Străinul însă
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
ei, ca definiție ontologică a cinematografului, fiindcă în momentele mele de extremism, mă revendic de departe, de la Lumière chiar, de la camera pe trepied lăsată să înregistreze realitatea, de la aforismul lui Godard - "cinema-ul e adevărul de 24 de ori pe secundă" - dar și de la convingerea cu care îmi încheiam lucrarea de diplomă, că filmul este "une enquette" asupra autorului său. Asta mi se pare fundamental și dacă există o disciplină și e posibilă o școlarizare în această materie, atunci elevii ar
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
vedere realitatea 'în fugă', fără obișnuitele în literatură 'momente statuie' de început și sfârșit. Viteza este dată de dialoguri vorbite sau nu, uneori eliptice, alternate de tăceri pline de conținut, de personaje 'iuți', străbătând scene, vieți, renașteri, parcă într-o secundă. Preferați ca personaje sunt înțelepții copii, la prima vedere din cauza răzvrătitirii față de conformismul generației adulte ' care nu mai iese din tabieturi, monotonie, prudență și banal. De fapt, 'copiii care nu se mai joacă' - pe întreaga scală, de la imacularea vârstei, de la
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
în ultimii doi ani. Există probleme de comunicare, dar și ele sînt mult atenuate de stăpînirea unei limbi de circulație universală ca engleza. O altă limbă universală este, pur și simplu, cultura liberală sau "civilizația" noastră de fiecare minut și secundă. Românii au primit, prin sistemul de învățămînt, o conștiință de europeni, de multe ori în conflict cu educația tribală din familie. Dar izolarea politică și culturală din perioada comunistă a deformat imaginea noastră de sine, ne-a făcut sfioși și
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
sau acelea. Și așa se face că deixa capătă o dimensiune nouă, în măsura în care ceva poate fi nou. Pentru că, aflăm din basmul cel contemporan cu noi, care îl are drept "erou" pe Harry Potter, dacă ei-cei-din-trecut (de fie și cu cîteva secunde în urmă) i-ar vedea pe ei-cei-de-acum, n-ar ști că sînt unii și aceiași. Iar greșeli de acest tip, comise în epoci anterioare, i-au făcut pe oameni (fie ei și vrăjitori) să-și ucidă fie sinele trecut, fie
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
poate, totuși, să modifice. Probabil că lucrurile ar sta la fel și dacă proiecția ar fi în viitor, nu în trecut. Și poate că, în același episod, cea mai interesantă dintre toate e secvența în care, pentru o fracțiune de secundă, cei doi Harry Potter, cel trecut și cel prezent, își întîlnesc privirile. Ca urmare a acestui fapt - numai dacă te privești în ochi poți să-ți schimbi soarta! -, Harry Potter cel de cu trei ore în urmă e salvat miraculos
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
petrece într-o hrubă), ci îi este insuflată de o pasăre Phoenix. 4 . Oprirea timpului - fie și într-o clipă fericită, care vrem ca veșnic să dureze - înseamnă moartea. Cei ce își doresc ca astfel să încremenească vremea, prin acea secundă fericită intră în Paradis - chiar dilatarea în eternitate a clipei. A acelei clipe fericite, căreia îi vor explora, în veșnicie, fațetele, latențele. Și îi vor actualiza virtualitățile. Iar acei care-i cunosc/ i-au cunoscut își amintesc mereu, chiar după
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
juana mireasă ascunsă mireasă misterioasă se plimbă maiestuoasă pe valurile mării negre și se gîndește la mine/ dona juana regină a timpurilor și a miracolelor îmi mîngîie obrazul și pleoapele cu obrazul și pleoapele ei/ dona juana vine în fiecare secundă în mine nu pleacă înapoi niciodată sînt un paradis de done juane" (dona juana mireasă misterioasă paradis de done juane). Neoromantismul se adaugă așadar ipostazelor ce alcătuiesc scenariul acestui lirism postavangardist, care, neînfeudat unei doctrine stricte și permițîndu-și alianțe aleatorii
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
care îi iubește poate fi citită din felul în care ține contrabasul în brațe, se încordează, cuprinde instrumentul și pare că sînt unul și același, se depărtează brusc dar degetele rămîn mîngîind coardele, dialogul lor tainic nu se întrerupe nici-o secundă. La fel clapele pianului, mai senzuale, mai parșive parcă, mai vii și mai languroase dedate plăcerii de a fi chemate, atinse, ocolite de mîna celui care le caută armonia, le inventează sensul și miracolul transformării în sunet. El vorbește cu
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
un roman aparte și din Jonathan Coe un bijutier al scrisului? în primul rînd, ambivalența ecoului pe care-l trezește în noi. La cîte cărți vi s-a întîmplat să vă pufnească rîsul și să vă podidească plînsul în aceeași secundă? Ei bine, textul de față o face. Nu știm cum, însă asta e reacția. Ne amuzăm fabulos și ne cuprinde o mîhnire fără egal. Rîdem cu gura pînă la urechi și ne șiroiesc lacrimile pe obraji. Iar la urmă ne
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]