2,307 matches
-
de existența acestor arhetipuri, înzestrate cu forță creatoare peste voința individului, de vreme ce ele nu zac nici măcar în inconștientul individual, ci mult mai adânc, în misterul abisal al inconștientului colectiv? După modesta noastră părere, aici atingem punctul nevralgic al acestei foarte seducătoare teorii. Doctorul Jung declară că nu există „nici o tehnică analitică” prin care să descoperim conținutul inconștientului colectiv, fiindcă acest inconștient, spre deosebire de cel individual, nu e un rezervor de lucruri refulate sau uitate, așa cum îl concepe Sigmund Freud. Inconștientul colectiv n-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inconștientului colectiv, a acestui fabulos fluviu subteran, prin care fantezia mitologică a întregii omeniri curge în noi, decât opera de artă. În termen exact, inconștientul colectiv construit de Jung cu o formidabilă putere de imaginație, nu e decât o fantasmagorie seducătoare debitată în numele științei. După o asemenea teorie opera de artă e produsul inconștientului care „tiranizează” pe artist, în timp ce conștiința lui proprie nu participă cu nimic, nu poate să participe cu nimic la actul creației, mărginindu-se pur și simplu să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea germenele descompunerii și al morții. Limba franceză e universală și cultul acesta fără limită al neopăgânismului în artă se vehiculează de la Paris pretutindeni în lume și e una din marile cauze ale descreștinării spiritului modern. Căci reînvierea necontenită în seducătoare forme artistice a viciului în care s-a prăbușit lumea veche înseamnă necontenita moleșire a energiilor morale și ațâțarea animalității din om la opoziție față de disciplina creștină a vieții. Acest decadentism neopăgân își are și în literatura noastră reprezentanți. Alexandru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sînt că limbile romanice nu sînt nici totalmente sintetice, nici totalmente analitice, pentru că morfologia și sintaxa romanice urmează principiul determinării materiale interne pentru funcțiile interne și principiul determinării materiale externe pentru relațiile externe"162. Munteanu Colán crede că oricît de seducătoare ar fi această propunere de tipologie, dificultatea aplicării ei provine din dificultatea "selecției caracteristicilor a caror suma să integreze sistemul unei limbi, pentru a putea urca încă o treaptă și a ajunge la nivelul tipului. Altfel spus, daca Skalička oferea
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Prima parte a lucrării țintește la o situare a scriitorului în contemporaneitate și realizarea unui portret original ca perspectivă critică. Autoarea reconstituie, cu uneltele criticului și istoricului literar, cadrul spiritual în care a înflorit memorialistica generației pașoptiste. Profilul diferențial al seducătorului memorialist, trasat în partea a doua a eseului, este o contribuție critică de prim ordin. Într-o suită de analize minuțioase, susținute de referințe bogate și variate, cu un suport teoretic adecvat, este relevată modernitatea prozatorului, valoarea intrinsecă, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
nici un adevăr nu-i absolut și că deci această existență imposibilă în sine nu poate deveni satisfăcătoare prin el. Don Juan al cunoașterii, el multiplică pseudonimele și contradicțiile, scrie Predicile în același timp cu acel manual îl spiritualismului cinic, Jurnalul seducătorului. Refuză consolările, morala, principiile confortabile. Nu vrea să astâmpere durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ar fi dacă am face din el un imoralist. În această privință 15, seamănă "cu toată lumea": are morala simpatiilor sau antipatiilor sale. Don Juan nu poate fi bine înțeles decât dacă ne referim la ceea ce simbolizează el în mod vulgar: seducătorul obișnuit și bărbatul cu trecere la femei. E un seducător obișnuit. Cu singura diferență că e conștient și, prin aceasta, e absurd. Un seducător care a devenit lucid va rămâne totuși un seducător. Condiția lui este de a seduce. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
această privință 15, seamănă "cu toată lumea": are morala simpatiilor sau antipatiilor sale. Don Juan nu poate fi bine înțeles decât dacă ne referim la ceea ce simbolizează el în mod vulgar: seducătorul obișnuit și bărbatul cu trecere la femei. E un seducător obișnuit. Cu singura diferență că e conștient și, prin aceasta, e absurd. Un seducător care a devenit lucid va rămâne totuși un seducător. Condiția lui este de a seduce. Numai în romane oamenii își schimbă condiția sau devin mai buni
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu poate fi bine înțeles decât dacă ne referim la ceea ce simbolizează el în mod vulgar: seducătorul obișnuit și bărbatul cu trecere la femei. E un seducător obișnuit. Cu singura diferență că e conștient și, prin aceasta, e absurd. Un seducător care a devenit lucid va rămâne totuși un seducător. Condiția lui este de a seduce. Numai în romane oamenii își schimbă condiția sau devin mai buni. Se poate însă spune că nimic nu s-a schimbat și că, totodată, totul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
la ceea ce simbolizează el în mod vulgar: seducătorul obișnuit și bărbatul cu trecere la femei. E un seducător obișnuit. Cu singura diferență că e conștient și, prin aceasta, e absurd. Un seducător care a devenit lucid va rămâne totuși un seducător. Condiția lui este de a seduce. Numai în romane oamenii își schimbă condiția sau devin mai buni. Se poate însă spune că nimic nu s-a schimbat și că, totodată, totul s-a transformat. Don Juan transpune în act o
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ignorat, dar totuși dorit. (Peter Brook) Un spectacol de teatru e ceea ce se întâmplă între actor și spectator. Toate celelalte sunt suplimentare. (Jerzy Grotowsky) Anexa 2. Fragmentele de texte oferite grupelor pentru aplicația din ora a II-a Grupa 1 Seducătorul Don Juan de Molière SCENA 2 Don Juan, Sganarel, Charlotte (în fundul scenei) DON JUAN: N-am nimerit-o, Sganarel. Din pricina furtunii aceleia neașteptate, toate socotelile noastre s-au răsturnat odată cu barca. Dar nu-mi pare rău, fiindcă țărăncuța de care
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
către și da și nu, iar "ochii mari și mistuiți lăuntric" făceau deja să cadă niște măști. Căci "limpede, nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot pătrunde-n miezul lucrurilor". (A. De Saint-Exupéry) A urmat o călătorie a iubirii: seducători sau narcisiști, idealiști sau fideli, ne-am asumat rolul de a iubi în diferite ipostaze, adoptând diferite măști ale îndrăgostitului. Molière, Shakespeare, Berto, C. Petrescu, zone de cultură și de viață diverse, explorate pe "scena" ad-hoc a drumului nostru. Fie
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
scrisă de către învingător și, deci, nimic nu mai poate garanta adevărul ei. Acest relativism al istoriei ca povestire ar avea, într-adevăr, avantajul că nu mai dă câștig de cauză învingătorului. Neîndoielnic, speculațiile filosofice despre relativismul narativ în post-istorie sunt seducătoare și lucrative, dar cu condiția să le punem la treabă în slujba căutării adevărului. A pune un zid despărțitor între relativismul narațiunilor și șansa ajungerii la adevăr este o faptă similară cu decizia învingătorului de a hotărî de unul singur
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
patru tipuri de conștiință, John Zerzan se oprește la cea arhaică, pe care o consideră singura autentică, nepervertită de simboluri. Altfel spus, el merge mult mai departe decât Pharmakon-ul lui Platon. Jean Gebser descria, pentru respectiva civilizație, un stat arhaic, seducător pentru unul ca Zerzan. Caracteristica fundamentală a statului arhaic ar fi gândirea prelingvistică, superioară "căderii în reprezentare", care a falsificat omul. Toate câte au urmat sunt considerate de Zerzan drept "construcții false", iar ultima construcție falsă este modernitatea cu corolarul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
V. Hugo, M. Twain, B. Russel, V. Babeș, J. Swift, Anatole France, Giordano Bruno, Eminescu ș. a. m. d., într-o adunătură de citate scoase din context și puse în slujba "adevărului". Ateismul postmodern este, în schimb, mai rafinat, cu demonstrații seducătoare, dar cu aceleași efecte. 54 Dumitru Stăniloae, op. cit., pp. 323-324. 55 Ibidem, p. 169. 56 Ibidem, p. 169. 57 Ibidem, p. 359. 58 Ibidem, p. 387. 59 Ibidem, p. 477. 60 Ibidem. 61 Ibidem, p. 383. 62 Annick de Souzenelle
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
interes pentru acest tip de travaliu psihoterapeutic, ceea ce permite reluarea procesului adolescenței: - sentimentul de culpabilitate privind decesul bunicii va fi analizat ca o deplasare a culpabilității sale legată de separarea parentală. În fantasmele sale, Alice s-a simțit ca o „seducătoare” a viitorului său tată vitreg, atrăgându-l într-o oarecare măsură pe acesta în casa lor. Ea este astfel vinovată față de tatăl său și rivală - din nefericire - a mamei sale. Ea se reprezintă astfel pe sine ca pe o „cochetă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
orice suferință psihică și orice intenție suicidară. Nu-și exprimă afectele, este prea puțin înclinat să vorbească. El prezintă mijloace de apărare de tip maniacal pentru a nu risca o prăbușire depresivă. În unele momente poate fi, din contra, foarte seducător, folosindu-se de aspectul său fizic încă foarte infantil și căutând cu aviditate o relație afectivă exclusivă. El provoacă interlocutorului său, în mod alternativ, sentimente de înduioșare și exasperare. O singură dată, în timpul unei consultații, va evoca gestul său, amintindu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
făcut pe Picasso să se identifice cu monstrul mitic; poate modul lui de-a trata femeile... Se priviră cu subînțeles și chicotiră complice, după care Ondine reluă: − Felul lui extrem de viril de a-și asuma natura obscură, pasională, îl făcea seducător, căci sfida fără cruțare judecățile conformiste ale timpului său. A mizat doar pe alianța cu splendoarea, ca și cum ea ar fi judecătorul suprem. Frumusețea femeilor i-a împuternicit riposta, i-a transformat arta în armă. Mă fascinează felul cum, prin el
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful de pădure,/ care cuibărește în pâlcurile de fagi și stejari,/ urcând și pe vârfurile râurilor.// Despoticul, seducătorul fior liric!, strig, în timp ce mănânc,/ în amurg, fragi culeși unul câte unul din rugii gălbui,/ simțind roua, puzderia de fire de nisip între dinți,/ pe limbă, în crăpăturile faringelui și, desigur,/ gustul acrișor al fructului adunat în ciorchine.” Poetul deține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
asupra adecvării cadrului fizic, relațiilor, activităților și utilizării timpului liber: cei care sunt în primul rând legați de impactul serviciului asupra imaginii sociale a beneficiarilor și cei ce sunt în mod nemijlocit legați de competența personală a utilizatorilor. Dincolo de aspectele seducătoare și de impactul pozitiv asupra serviciilor umane, teoria normalizării a fost și este susceptibilă de a fi supusă unei serii de critici. Încercările de „sociologizare” s-au asociat cu asumarea unor riscuri pe care diferiți critici nu au ezitat să
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
domnii români, chiar dacă nu aveau nici un fel de pregătire militară, au mers în fruntea oștirilor, la război. Această participare, în calitate de comandant suprem, amintește, nu atât de originea slavă a calității de voievod, cât de instituția romană a consulatului. Oricât de seducătoare ar fi supoziția cu privire la domnconsul, să reținem că forma de organizare în obști prin modalitatea lor de a-și alege potrivit dreptului străvechi al neamului și al satului, pe cel mai capabil descendent al moșului întemeietor, și-a pus amprenta
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri, încolțesc resentimente, înflorește zâzania. Soția lui Stamati, trufașa Penelopa, apelpisită până la nevroză de viața searbădă pe care o duce, bovarizează. Lâncezeala, insuportabilă pentru o fire pasională, o face disponibilă aventurii. Încât, prezența seducătorului Angelo Deliu dezlănțuie frenezia erotică a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în furoarea amoroasă a Penelopei, și în romantica idilă dintre Evantia și sensibilul locotenent Neagu, se percepe vibrația difuză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
senzuale, este totuși stabilă emoțional, Încîntă cu vraja ei, este doar la nivelul tentației, dar nu și al actului, adevăratele lecții de erotică portabilă le va afla Cătălina de la comunul paj, cel care o inițiază subtil, Încercuind-o, fata neopunînd seducătorului nici un refuz, nici o tentativă de a recuza actul subtil al iubirii, asta pentru că regimul diurn Îi este rezervat pajului, lecțiile sale de desacralizare Încep prin negarea cerebralității, a meditației. El pajul Îi cere fetei să nu mai stea pe gînduri
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o “mină de martiri care suferă în tăcere” dar suficient de “transparenți” în fața colegilor de salon, “nu vor să-l plictisească pe medic cu problemele lor” - cit. Wise, astfel de bolnavi (mai ales bolnave) “se comportă cu excesivă delicatețe, chiar seducător și nu rareori imprimă un grad de erotism relației cu medicul” (ibidem). Același autor recomandă medicului imprimarea unui caracter ferm (chiar dacă nu se exclude amabilitatea), strict profesional relației lor terapeutice cu bolnavele respective. 6.3.2. Bolnavi “discreți” Supralicitează latura
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
vieții, simt abandonul și solitudinea ireversibilă cum crește în mine precum o liană ce mi-a încolăcit spiritul deja golit de miez. Mă prăbușesc într-un abis de lumină sângerândă și, într-un icnit final, percep pătrunderea șarpelui cu sursur seducător în ochii mei larg deschiși, precum ochii celor morți. Și nici o adiere nu-i va închide vreodată, nici o briză nu îmi va dărui clipe de liniște neantică. Asfixierea sufletului generează o suferință ce depășeșete orice presiune îndurată în viața terestră
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]