1,237 matches
-
Nicole sălta departe de țărm, pe valuri înalte. Era croită din sufletele lor căutând să ajungă la marginea ceții care plana peste ei. Purtau în suflet o dragoste ascunsă ca o bijuterie scumpă ținută într-o casetă ca într-un seif secret. Un fior din interior și dorul de Andrei-Alinandru îi trezea la realitate în fiecare zi. Atunci, pentru Nicole lacrimile curgeau din belșug. Nimeni nu-i putea alina dorul de copil. Sperau ca într-o zi să ajungă din nou
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ta așa de bună în legătură cu tot ce-ai lăsat în urmă, de evocarea duminicilor noastre când lăsam larg deschise ușile de la balcon și tu-mi spuneai: „Vino să vezi luna, mamy“. Cât privește jurnalul și Mălurenii: trebuie să plătim pentru seif 2 000 de lei; imediat ce am să pot, am să le duc acolo; deși le-aș crede mai în primejdie decât aici; am să mă sfătuiesc cu Mimi, poate că o să le pot lăsa la ei, foarte bine legate și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
găuri de glonț, o gaură mult mai mare acolo unde ar fi trebuit să fie memoria lui, un cont de bancă elvețiană (ascuns sub piele), un pistol și o serie de pașapoarte (dintre care unul pe numele Bourne) păstrate în seiful băncii respective, o abilitate misterioasă de a vorbi toate limbile pămîntului și o abilitate și mai misterioasă de a omorî un om în două secunde. în scurt timp mai făcea încă o descoperire importantă despre sine : aproape toată lumea (în aparență
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu fosta mare librărie din centrul Bucureștiului și cu faimoasa editura. Din una în alta, ne-am "expus biografiile" și când a aflat că suntem din Iași și că eu am făcut liceul la "Internat", s-a ridicat, a deschis seiful din birou, a scos o cutie metalică și din cutie a extras cu grijă și delicatețe o prețioasă "relicvă", pe care ne-a prezentat-o cu emoție: "E nasturele de la uniforma mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
închisă. Îl sun pe șeful biroului, care îmi declară că tânărul cu pricina îl informase că, fiind zi liberă, dorea să meargă la rude la țară, precizându-mi totodată că nu știe unde sunt dosarele , poate în fișet, poate în seif... ale căror chei le avea tot "amicul". Am luat adresa acestuia de la ofițerul de serviciu la telefon nu răspundea și am trimis o mașină după el, cu consemnul "să mi-l aducă viu sau mort, dar cu cheile la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
luat legătura cu cei de la atelierul de lăcătușerie al ministerului, solicitându-le, pentru orice eventualitate, să se pregătească pentru spargerea unei broaște de ușă și deschiderea, cum s-o putea, cu chei, răngi sau aparat de sudură, a fișetului și seifului. N-a fost nevoie, întrucât a fost adus împricinatul, care cu o mutră tâmpă mi-a spus că uitase de întâlnirea de la ora 8,00 cu subsemnatul. Ce-i drept, dosarele erau încopciate, legate și sigilate, așa că pornirea mea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Eu scriam iar banii îi lua notarul Gheorghe Carabăț, fost jandarm. Secretarul primăriei, moș Zamfir Rusu mai trimetea câte un om de-i făceam cererea pentru doi-trei lei, bani care intrau în pușculița de tutun calitatea prima, tablă bună de seif. Bravo, spunea moșul cântărind cutia, stai bine cu taxele pentru liceu. și dacă dom' fost jandar impozita mica mea avere când ajungea la criză de șfanți, se mai întâmplau și minuni, cum a fost așezarea unei adevărate averi, douăzeci de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întrebat pe un ton serios. Așa mi-a spus, tovarășe secretar. Ia vino mai aproape să-ți arăt ceva, mi-a spus cu glas aproape șoptit. Lângă geam avea un dulap cu două uși. Pe unul dintre rafturi era un seif mic. A deschis seiful și a luat un dosar cu arc pe care l-a deschis. Dintr-un prosop de borangic a scos la vedere o icoană foarte veche pe care a mângâiat-o, a sărutat-o și apoi a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
serios. Așa mi-a spus, tovarășe secretar. Ia vino mai aproape să-ți arăt ceva, mi-a spus cu glas aproape șoptit. Lângă geam avea un dulap cu două uși. Pe unul dintre rafturi era un seif mic. A deschis seiful și a luat un dosar cu arc pe care l-a deschis. Dintr-un prosop de borangic a scos la vedere o icoană foarte veche pe care a mângâiat-o, a sărutat-o și apoi a pus-o repede înapoi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu fosta mare librărie din centrul Bucureștiului și cu faimoasa editură. Din una în alta, ne-am "expus biografiile" și când a aflat că suntem din Iași și că eu am făcut liceul la "Internat", s-a ridicat, a deschis seiful din birou, a scos o cutie metalică și din cutie a extras cu grijă și delicatețe o prețioasă "relicvă", pe care ne-a prezentat-o cu emoție: "E nasturele de la uniformă mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se știe. Excelență, nu se poate! Atunci, ca să ne salvăm pielea, dar și onoarea, îl depunem la Mugur, având clauză de publicare peste 50 de ani. La Mugur Ciuvică, cel de la Antena 3, comentaristul? Nu, domnule, la Mugur Isărescu, în seif, la Banca Națională! Păi peste 50 de ani o să ai 125 de ani, mai ții? S-ar putea! Ăla micu' mi-a tăiat pensia "nesimțită", am dat statul în judecată, așa că aș avea un motiv să rezist până la decizia CEDO
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
procesul de „Îmbătrânire" sau prin acțiunea unor agenți enzimatici, fie componente normale nerecunoscute ca atare („self) de către sistemul de supraveghere imună. Recunoașterea antigenelor se face de către limfocitele T pe două căi: 1) În context cu moleculele sistemului major de histocompatibilitate („seif CMH) sau 2) fragmente antigenice prelucrate de macrofage, legate de moleculele CMH și recunoscute de receptorul limfocitar cuprinzând peptide complexate cu molecule CMH. Aceste cooperări celulare necesită prezența normală a moleculelor de adezivitate celulară (P2-integrine, ICAM-1 ș.a.). Reacția sistemului imunocompetent
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
vigilență, mai ales că permutările au fost „înghețate“ mai bine de două luni, adică nu le-am mai practicat. Am făcut un duș rece și gimnastică timp de cincisprezece minute. Am băut apoi două cești de cafea tare. Am deschis seiful secret, am scos datele prelucrate și un casetofon miniatural. Le-am pus pe masa din bucătărie. Mi-am pregătit un carnețel și cinci creioane bine ascuțite. M-am așezat la masă. Mai întâi am introdus caseta, mi-am pus căștile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scriu mult. Am comparat datele permutate cu cele rezultate de la spălarea creierului, ca să văd dacă se potrivesc cum scrie la carte. Am ars lista în chiuvetă, am pus carnețelul într-o cutie pe care am băgat-o, împreună cu caseta, în seif. Terminasem jumătate din treabă. M-am prăbușit pe canapea, epuizat. Cel puțin în ziua aceea nu mai aveam nimic de făcut. Am turnat două degete de whisky într-un pahar, am închis ochii și l-am băut din două înghițituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în care se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful în mai puțin timp decât mi-ar fi trebuit mie să spăl o batistă. Mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în care se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful în mai puțin timp decât mi-ar fi trebuit mie să spăl o batistă. Mi-am pus tenișii. Nu apucasem să spăl decât unul. Am luat rucsacul la subsuoară și am ieșit din cameră. Nu era nici suflet de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umblând la ușă, m-am ridicat din pat, mi-am îmbrăcat pantalonii și bluza de trening, am prins briceagul de curea, la spate, m-am dus la toaletă și am făcut un pipi. Prudent cum eram, am scos casetofonul din seif și am șters ceea ce fusese înregistrat pe el. Am deschis ușa de la frigider, am luat o cutie de bere și salata de cartofi și am început să mănânc. Mi-a trecut o clipă prin minte să o șterg folosindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat să le permutez? Dar unicornul? Dacă aș ști, te-aș putea salva imediat, zise fata. — Și pe mine, și lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scos un căpăcel de pe un orificiu. A apăsat pe un comutator, s-a ridicat și și-a lipit ușor palmele de peretele din apropiere. S-a deschis imediat un panou de mărimea unei cărți de telefon, scoțând la iveală un seif. — Ce părere ai? mă întrebă ea mândră. Cred că nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să caute și aici. A făcut o combinație de cifre și seiful s-a deschis. — Vrei să mă ajuți să scot toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
panou de mărimea unei cărți de telefon, scoțând la iveală un seif. — Ce părere ai? mă întrebă ea mândră. Cred că nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să caute și aici. A făcut o combinație de cifre și seiful s-a deschis. — Vrei să mă ajuți să scot toate lucrurile de aici și să le punem pe birou? Am ajutat-o să ridice biroul răsturnat, strângând din dinți de durere. Am pus apoi pe el tot ce-am găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a deschis. — Vrei să mă ajuți să scot toate lucrurile de aici și să le punem pe birou? Am ajutat-o să ridice biroul răsturnat, strângând din dinți de durere. Am pus apoi pe el tot ce-am găsit în seif: un pachet de carnete de cecuri prinse cu o bandă de cauciuc lată de vreo cinci centimetri, acțiuni, certificate de garanție, vreo două sau trei milioane de yeni, un săculeț din pânză care conținea ceva greu, un caiet cu coperte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încăpere era răvășită. Era un haos de nedescris, dar se operase cu discernământ. Craniile de pe rafturi nu fuseseră atinse, instrumentele necesare cercetării erau intacte. Distruseseră doar aparatele ieftine, care puteau fi oricând înlocuite fără probleme. Fata s-a îndreptat spre seiful din perete și a deschis ușița. Nu era încuiată. A băgat mâna și a scos vreo doi pumni de cenușă albă. — Incineratorul automat și-a făcut datoria. N-au reușit să pună mâna pe nici un document, nu-i așa? — Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar ambasadorul Killinger XE "Killinger" nu a avut nici un fel de autoritate față de Armata germană și acțiunile sale pe teritoriul României, și nu a avut nici un amestec direct În pogrom. Și totuși, cine a predat „Memoriile”, până atunci Închise În seiful fostei Securități, redactorului care le-a publicat, și cine dintre șefii „noului” regim Întemeiat În 1990 a dorit publicarea lor? De ce Iașiul? De ce regimul antonescian a ales Iașiul ca teren de Încercare pentru aplicarea hotărârii de a-i ucide pe
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Echaudemaison, Dicționar de economie și științe sociale, Editura ,,Niculescu", București, 2012, p. 325. 282 "Banii de hârtie sau moneda fiduciară este forma banilor care a apărut după moneda metalică. O sursă a fost asigurată de bijutierii care aveau nevoie de seifuri sigure și acolo oamenii au început să păstreze aurul. Aceștia emiteau deponenților chitanțe promițând să returneze aurul la cerere. Dacă oamenii știau că bijutierul este de încredere nu mai era nevoie să-și transfere aurul, ci pur și simplu își
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
e manuscris (spre deosebire de cel, dactilografiat, publicat de ZIUA LITERARĂ, la care ne-am referit într-o cronică precedentă) și s-a aflat în posesia lui Cornel Popescu, fostul redactor-șef al Cărții Românești. Așadar misterul dispariției carnetelor lui Preda din seiful editurii, după ancheta din mai 1980, cînd scriitorul a murit pe neașteptate la Mogoșoaia, se lămurește în parte. Carnetele au fost fie reținute de Cornel Popescu, fie i-au fost restituite (dar de ce lui?) ulterior. Toate însemnările de jurnal cunoscute
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14345_a_15670]