18,720 matches
-
vechi, el nu a fost niciodata dezbătut public și abia acum cateva saptamani au început lucrările. Sandra s-a consultat cu mai mulți arhitecți, inclusiv cu Dorin Ștefan, autorul unei faze preliminare a proiectului (cu care actuala versiune nu mai seamănă deloc) și cu activiști din cadrul Platformei pentru București, care au fost de acord cu argumentele ei. Scrisoarea a trimis-o celui căruia i-e adresată și m-a rugat și pe mine s-o fac publică. Prost sau nu proiectul
Salvați Piața Charles de Gaulle by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82524_a_83849]
-
Aaa, ia te uită, litera S! se mira el. Și semnele necunoscute începeau să capete sens. În două săptămâni știa alfabetul și era super încântat că poate să citească - deși nu înțelegea nimic din ce se vorbea. Limba coreeană nu seamănă cu nici o altă limbă cunoscută, spune el, iar până la regele Sejong, în 1443, coreenii se foloseau în scris de ideogramele chinezești pe care le pronunțau diferit. Sejong și oamenii săi au creat hangul, un alfabet la care cărturarii vremii au
Între Stradivarius şi alfabetul coreean by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82602_a_83927]
-
multe rînduri. M-am gandit tot timpul cât a durat proiecția cât de mult trebuie să se fi documentat regizorul și actorii pentru a construi până la cel mai mic detaliu universul penitenciar și am apreciat acest efort. Numai că rezultatul semăna uneori atât de izbitor cu ceva ce as vedea la “Reporter special” sau la “România, te iubesc”, încât am ajuns sa regret lipsa unei cât de mici mistificări, a unei tuse artistice care să facă întreaga atmosferă mai digerabila. Ritmul
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
Lumea Amăgitorului 1. Am uitat cum e, pe dinăuntru, burta înstelată. Tot ce-mi amintesc e că semăna cu o biserică, una de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
tâlc homeopatic, "asemenea acelei suliți ș?ț ce singură avea darul să tămăduiască rănile ce făcuse." Și nu e un "homeopat" Pantazi însuși, ce tinde să se vindece de Wanda prin, peste ani, sosia ei, ce este (,Doamne, cum îi seamănă!") Ilinca? Altminteri, "purpura" e, la Mateiu, în, baremi, poeziile-i uitate, întotdeauna roșie. Un roșu, mai cu seamă, al norilor sau zării la crepuscul, sanguinolent și incendiar, din "sângele" și "rugul" căruia încheagă, ca să se spulbere în cele patru vânturi
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
morții-n plămâni dar tot te găsesc în clipele de răgaz duhnind și mirosul amărui de cheag, de puroi și gudron care-ți iese din carne tot timpul e pentru mine parfumul tristeții și-al descompunerii lente. Așteptându-ți sfârșitul, semănăm tot mai bine cu o familie de șoareci dintr-o casă cuprinsă de flăcări. Când nu ne rugăm și nu plângem, izbim tencuiala, înnebuniți de nerăbdare și groază. Dar să știi: când moartea vine și-ți adulmecă trupul, o gonim
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit într-un loc pe care cititorul, din indiciile semănate în text, îl bănuiește ca fiind propice acțiunii respective, adică un spațiu central și aglomerat. Cînd colo, acest loc se dovedește a fi Belém, care, inclus astăzi în Lisabona, la limita ei occidentală, se afla în epoca respectivă extra muros
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
ridice coletul și să-l depună într-o casă părăsită sau într-un loc viran, negând orice prezență a ei în azil, căci între timp se vor șterge toate urmele, dar apelul său rămase fără ecou. Destinul lui începea să semene tot mai mult cu al fostului tiran, trimis în fața plutonului de execuție. Degeaba invoca legile apărării, tocmai el care le sfidase, nu-l mai asculta nimeni și-l judecau sumar. Așa urma să se petreacă și cu Furgoteiu. Oamenii lui
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
urmă, parcarea tot se golește. Dacă nu prin bună înțelegere, cu forța. Nesimțitul apelează la serviciile eficiente ale câtorva dintre cei care se vor strânge îmbrăcați festiv la orele după-amiezii, spre a petrece sub geamurile și balcoanele locatarilor perplecși. Aceștia seamănă cu un comando specializat în incursiunile punitive. Robuști, tunși perie, asudați, cu niște tricouri negre mulându-li-se pe bicepși, ei se ocupă pe rând de fiecare mașină, împingând-o sau luând-o pe sus, de la caz la caz. În
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
e rost de nuntă. Bun, măcar știm cum stăm. Cum însă buletinul meteo nu exclude "înnorările accentuate și precipitațiile sub formă de averse", organizatorii devin precauți. Nu după multă vreme, în mijlocul parcării se înalță un cort de toată frumusețea. Construcția seamănă frapant cu un adăpost pentru sinistrați, dar nesimțitul a aflat - nu de azi, de ieri - că scopul scuză mijloacele. Culoarea mai degrabă mohorâtă a pânzei de cort contrastează cu manifestările euforice pe care urmează să le ascundă privirilor. O parte
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
are despre suferință o concepție dostoievskiană. Pentru că știe câte ceva despre cele mai cumplite lucruri, dar le ține pentru ea, ca să nu-i împovăreze pe ceilalți. Și are curaj. Pentru că râde ușor și cu plăcere. Pentru că are gust. Și dezgust. Pentru că seamănă cu doamnele de secol 19. Pentru că admiră cu pasiune și pasiunea ei e literatura, iar cronicile ei din Formula AS sunt numai la cărți care îi plac. Pentru Toma și pentru Tommy ai ei (pentru care ce nu face?), pentru
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
inimă de voinic. Privindu-le, mă mir cum a trecut timpul și cum ne-a legat. Cînd l-am tuns pe Luca întîiași dată chel, am chemat-o și pe Ada ca să participe la eveniment. Frizerița a decretat solemn că seamănă grozav cu bunica - adică cu ea - la păr, care tocmai dispărea, la ochi, pe atunci erau albaștrii, și la piele, care a rămas la fel de albă ca și a ei. Cînd doctorul Jules Cohn a intrat în familia noastră ca un
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
până a condus-o la cimitir și i-a luat locul în pat și în apartamentul moștenit de Victor Branea, și Caius Branea Jr., fiul lor ? Am început să îi port pică și lui Dan Izvoranu, doar pentru că nu mai seamănă deloc cu puștiul care la 15 ani scria poezii influențate de Ginsberg și regreta că Cenaclul de Luni se închisese înainte să ajungă și el acolo? Mă irită că în managerul de azi, cu relații peste tot, nu mai regăsesc
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
fructul mă azvârl într-o gură flămândă îmi trec prin minte tot felul de imagini dar mai ales cea a copilului ascuns în căruța cu mere soarele amenințându-l cu putrezirea nici un copil nu poate opri rostogolirea Nimic nu-mi seamănă îmi aduc aminte cum vântul mă plesnea peste degete în timp ce mama cânta la pian în camera cu miros de naftalină și flori de șofran copiii râdeau chiar dacă nu aveai nici o vină prin aer treceau cai - cai mânați de lumină Toamna
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
când n-o mai suport las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă liniștește sărutându-mă apoi își duce lucrul mai departe zidindu-mi fiecare
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
albă chiar vidul încă strălucesc sfera de cristal, nebunia, stăpânirea peste cei mulți O, Domnul mă va hrăni căci grija întreagă asupră-i am trecut-o Postmodernă Vișinile din grădina lui Gellu Naum rămân neculese în vara aceasta râsul lui semăna cu țipătul porumbeilor din San Marco (în japoneză desigur că doar japonezii păreau cu adevărat fericiți) "Asta să n-o filmezi... era pe vremea Copacului-Animal, făceam traduceri uitam să mănânc, aveam ulcer..." Ce vremuri sărace dar bune-n poeți "Ea
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
Copacului-Animal, făceam traduceri uitam să mănânc, aveam ulcer..." Ce vremuri sărace dar bune-n poeți "Ea e Lyggia, iubita mea" Primul gând dimineața era să termin cele câteva filme, din câteva veri la Comana, pe câteva vișine discul de sticlă semăna cu Potirul mai era acolo colecția de pipe, balansoarul, salopeta de tânăr bărbat, banca de lemn, Victor Brauner, cinic și tandru Diavolul în sutană voia să se termine odată "cu hoaștele astea care fac filme despre poeți" că bună e
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
cu cîtă îndemînare și ură eu tac, tu taci. portret al morții am văzut-o. nu era cruntă. își ținea picioarele larg desfăcute să intre muzica în ea. dansa din jumătatea de sus a trupului, goală, pe nisip. nu mai semăna cu ea însăși - un zîmbet îi atîrna din gură ca unei pisici coada șoarecelui prins. pur și simplu stătea pe nisip și dansa cu jumătatea de sus a trupului, iar muzica desfăcea încet aripi de șindrilă albă în vînt.
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Gabriela Ursachi Dacă i s-ar fi adeverit ceea ce semăna a splendidă premoniție: ,Judecînd după dragostea mea pentru cai, pentru mare (...) / se pare că aș fi sortit longevității", A. E. Baconsky ar fi împlinit, la 16 iunie, 80 de ani. Piere însă într-un teribil Martie fals, urmînd un cu
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
ar fi trebuit să fie bătuți la fund în piața publică pentru ,joaca" lor nesăbuită) în personaje, ceea ce este mult mai aproape de adevăr. Să nu se creadă că lucrurile din roman sunt egale cu cele din realitate. Nu, ele doar seamănă și mai ales se includ într-un context politic intern și internațional demn de analiza unui politician de marcă. Și în Rhizoma, ca și în presă se formează un ,grup" care se aventurează în spațiul de desfășurare al terorismului, sunt
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
fi un scriitor depășit, cu care nu merită să-ți mai pierzi vremea. Dar, cu toate acestea, nu pot să nu mă gîndesc ce figură făcea pudicul Raicu în fața scrisorilor lui șocante, la care nu i-a răspuns niciodată. Deși seamănă atît de bine cu Gogol, așa cum au constatat și Valeriu Cristea și Brumaru, îmi place să cred că el nu ar fi spus asemenea marelui prozator rus: ,Scrisoarea-i o prostie! Scrisori scriu spițerii !" Oricum, pot depune mărturie că, pe la
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
nu e un simplu artificiu de stil. Oare nu cumva, insidios, Hasdeu renunță să-i mai caricaturizeze pe Maiorescu și Urechia ca indivizi contemporani lui, luându-i peste picior ca lectori (atemporali, deci)? Citite una după alta, cele două nuvele seamănă, dintr-o anume inerție. Privindu-le independent, au finaluri opuse. Jocul narativ al morții are farmecul său. E de luat în calcul, fie și numai pentru amuzamentul intelectual, șansa ca sinuciderea lui Toderiță să fie reală, iar a lui Tăciune
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
bună. Nu cred să mai fi apărut așa vreodată, poezii dedicate una alteia! Cît despre "Cîntec de pirat", tu poți să o dai unde poți. Dialogul" nu plătește, deci nu-i nici o problemă. Am dat și citatele din Gogol care seamănă cu Petre Stoica. Tot un "spațiu alb". A doua porcărie! Am primit de la I. Pop o scrisoare. Zice să facem un număr cu "comicul" (plus toate nuanțele și variantele lui). Ei bine, înjură-mă, am dat "Fabula antică". Te rog
Sînt un ticălos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11788_a_13113]
-
Il arrive, le froid. Marin Mincu își exprimă în mod derutant - dar nu fără umor - recunoștința: "Poetului Ilie Constantin, parizianului oltean care m-a franțuzit, cu bucuria de a nu ne iubi prea mult... Marin Mincu". Dedicația pe o carte seamănă, întrucâtva, cu o scrisoare, care nu așteaptă neapărat un răspuns. Pot scrie un comentariu plecând de la câteva rânduri epistolare, dar sunt mai sfios cu dedicațiile. Le transcriu cu plăcere - trebuie să fac un efort să mă opresc - dar preget a
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
să iasă ovreiul cel viu și să mestece coiful El și-n vremea asta eu trăgeam din răsputeri de țâțele mamei mă răsteam la Ofelia și la chipul nebun al melancoliei dam din piciorușele mele tălâmbe (între noi fie vorba semănau perfect - piciorușele - cu vorbele fonfăite ale moralistului vreau să zic cele care bagă pisica la apă) da până i-a venit lui inima la loc și haț! a pupat-o pe Ofelia în bot dar metodic vai atât de metodic
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]