1,095 matches
-
numele neologice sau asimilabile neologismelor, ca Jxpty (vide de semnificație); 2) numele specializate (conțin în inerență doar seme macrogenerice: /uman/ și /sex masculin/ pentru Guy); 3) numele de notorietate (posedă în inerență, după modelul atâtor substantive comune, patru tipuri de seme. Ahile, atunci când desemnează eroul, conține seme a) macrogenerice (/uman/, /sex masculin/), b) mezogenerice (/mitologie/), c) microgenerice (/erou grec/) și d) specifice (/cel mai curajos/ etc.). Hébert consideră că, în context, grație actualizărilor semelor aferente, toate tipurile de nume proprii sunt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Jxpty (vide de semnificație); 2) numele specializate (conțin în inerență doar seme macrogenerice: /uman/ și /sex masculin/ pentru Guy); 3) numele de notorietate (posedă în inerență, după modelul atâtor substantive comune, patru tipuri de seme. Ahile, atunci când desemnează eroul, conține seme a) macrogenerice (/uman/, /sex masculin/), b) mezogenerice (/mitologie/), c) microgenerice (/erou grec/) și d) specifice (/cel mai curajos/ etc.). Hébert consideră că, în context, grație actualizărilor semelor aferente, toate tipurile de nume proprii sunt susceptibile să conțină cele patru tipuri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
modelul atâtor substantive comune, patru tipuri de seme. Ahile, atunci când desemnează eroul, conține seme a) macrogenerice (/uman/, /sex masculin/), b) mezogenerice (/mitologie/), c) microgenerice (/erou grec/) și d) specifice (/cel mai curajos/ etc.). Hébert consideră că, în context, grație actualizărilor semelor aferente, toate tipurile de nume proprii sunt susceptibile să conțină cele patru tipuri de seme: specifice, micro-, mezo- și macrogenerice. De asemenea, opune semanticilor tradiționale semantica interpretativă pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților și nu din relația
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
macrogenerice (/uman/, /sex masculin/), b) mezogenerice (/mitologie/), c) microgenerice (/erou grec/) și d) specifice (/cel mai curajos/ etc.). Hébert consideră că, în context, grație actualizărilor semelor aferente, toate tipurile de nume proprii sunt susceptibile să conțină cele patru tipuri de seme: specifice, micro-, mezo- și macrogenerice. De asemenea, opune semanticilor tradiționale semantica interpretativă pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților și nu din relația semnificaților cu referentul lor. Semantica la care aderă Hébert consideră că motivația și omonimia (chiar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
opoziție cu Kleiber și Marie-Noëlle Gary-Prieur, Hébert consideră că numele proprii nu sunt dotate cu nici un fel de conținut exclusiv în limbă sau în context, dar că numele specializate par a fi singurele morfeme care nu posedă în inerență decât seme macrogenerice. În limbă, elementele care aparțin altor clase morfologice pot fi vide de sens ca numele neologice (de ex. un lexem verb neologic) sau să fie dotate cu patru tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
singurele morfeme care nu posedă în inerență decât seme macrogenerice. În limbă, elementele care aparțin altor clase morfologice pot fi vide de sens ca numele neologice (de ex. un lexem verb neologic) sau să fie dotate cu patru tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară pentru morfeme "normale" și tabulară în sincretismele în care morfemele cu semnificant zero se suprapun unui morfem normal. Morfemul gramatical "e" din perechea Louis/ Louise are un "conținut
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce nu corespunde utilizării referențiale tipice. Ideea formaliștilor (Chomsky, Mc Cawley, M. Gross) că numele proprii conțin trăsături ca /uman/, /animat/ etc. întâlnește concluzia semanticii interpretative a lui François Rastier - deși abordarea este dintr-un alt unghi: numele proprii conțin seme inerente (/animat/, /uman/, /francez/ - în sensul limbii, nu al naționalității) și seme aferente (/puritate/ etc.). În acest sens, cel mai frapant exemplu este Albertine a lui Proust, care la începutul romanului nu este decât un prenume feminin, și care în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gross) că numele proprii conțin trăsături ca /uman/, /animat/ etc. întâlnește concluzia semanticii interpretative a lui François Rastier - deși abordarea este dintr-un alt unghi: numele proprii conțin seme inerente (/animat/, /uman/, /francez/ - în sensul limbii, nu al naționalității) și seme aferente (/puritate/ etc.). În acest sens, cel mai frapant exemplu este Albertine a lui Proust, care la începutul romanului nu este decât un prenume feminin, și care în final evocă un număr important de trăsături. (În acest sens, reușind să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acest sens, reușind să realizeze aderența dintre nume și personaj, Caragiale, "ca mai toți marii creatori, a imprimat realității concepția sa. A imprimat-o și cu privire la nume"72). Adeseori trăsăturile inerente sunt neutralizate în contexte și înlocuite cu trăsături aferente, semul inerent fiind subminat de cel aferent (ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
72). Adeseori trăsăturile inerente sunt neutralizate în contexte și înlocuite cu trăsături aferente, semul inerent fiind subminat de cel aferent (ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
contexte și înlocuite cu trăsături aferente, semul inerent fiind subminat de cel aferent (ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine trăsătura inerentă cu care acest nume intră
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înseamnă a cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile din "Nume de ținuturi: ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
găsește resurse conotative ale limbii pe scara sublexicală a grafemelor și morfemelor (de exemplu, la Proust, Borniche conține două secvențe depreciative: "bor-" și "-nich-"). Numele proprii alese inițial de către scriitor pot fi modificate sau abandonate în cursul redactării, datorită multiplelor seme neprevăzute. Scriitura înzestrează numele propriu cu semnificați suplimentari care vin să se suprapună motivării principale. Această întărire a expresivității onomastice este explicată ca o trecere de la univocitate la plurivocitate, de la sărăcie la bogăție, de la o anumită restrângere inițială la o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și cu codificările textuale și dacă descifrarea este o îmbogățire sau o pierdere de sens? Întrebarea autorului este una "de natură juridică" referitoare la drepturile autorului și ale lectorului asupra sensului textului și asupra semnificațiilor numelor proprii, referirea la singurele seme legitimate de narațiune sau la toți semnificații potențiali pe care îi ascunde (semnificațiile unui nume fiind limitate - de către autor, de către textul său - sau nelimitate ca și numărul lectorilor). În acest sens, apare posibilitatea ca receptarea textului să depășească intențiile autorului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
clară predilecție pentru teoforicul Emanuel (nume vechi în onomastica românească și cu o frecvență destul de mare) încă de la Isabel și apele Diavolului. Efectul de putere al numelui ca semn sacralizat își amplifică motivarea prin asocierea cu prenumele Alexandru ale cărui seme aferente în contextul operei eliadești se dobândesc prin raportarea la cuceritorul arhetipal. Numele realizează de omonimie parțială (Alexandru/Alessandrini, A(d)riana/Adina), de sinonimie între nume, supranume și formule de adresare: Vasile-Împărăteasa-Excelență, precum și relații de opoziție: Trandafir-Vidrighin, patroni de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
132, "ce s-a petrecut acolo?"133, sau dublate de substantive cu determinanți nehotărâți: "din afară, din altă lume134" traduc teroarea (non) ființei ubicue a Christinei, iar sublinierea grafemelor redau plusuri de semnificație). Numele lui Egor ("nume ciudat..." 135) dobândește seme aferente datorită ironiei intertextuale din sintagma viteazul nostru Egor. Aluzia la poemul rusesc din secolul al XII-lea despre cneazul Igor Sviatoslavici anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație - limită (în astfel de situații "absolut fără ieșire" personajele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Lixandru dispare în primăvara lui 1916, în aprilie-mai 1916, în timpul vacanței de Paște, timp echivalat cu Paștilor Blajinilor, așadar într-un interval de timp sacru când accesul în lumea de dincolo este îngăduit celor aleși. Povestea lui Iorgu Calomfir (semelor numelui, cu referință clară la lumea subpământeană, li se alătură semnificația prenumelui luat din registrul regnului vegetal) amintește de legenda românească istorisită de Simion Florea Marian: căutarea unor comori ascunse de către "un vodă" care a domnit "oarecând" peste Moldova, în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
măsură, folosit alături de traista veche, de către băieți în pivnițele în care caută "semnele" (vezi supra, analiza prozei Ghicitor în pietre). Ultima serie, Arghira și Zamfira, sinonime evidențiate într-o analiză semică deductivă, se încadrează unei serii semantice asociative, prin prezența semului comun, regnul mineral (v. infra). Preafrumoasa Arghira (Arghira reproduce numele personal grecesc Argyra, femininul de la Argyros (Argyrios), format de la substantivul grecesc de origine indo-europeană, argyros, încadrat în aceeași familie cu latinescul argentum și românescul argint 478) cea împodobită cu toate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a autorului, fiind definite ca "semne onomastice nonarbitrare, mecanismul care face posibilă asociația dintre nume și referent fiind evident"672). Importante în economia textului sunt supranumele Orfeu și Euridice; de cele două mitonime se leagă numele lui Ieronim Thanase prin semul comun, aferent, spectacol. Contextualizată, experiența fundamentală a lui Pandele, iubirea lui pentru Euridice, a fost "esențialmente teatrală", ca urmare, "recuperarea iubirii sale mitice, după treizeci de ani de amnezie, ar fi posibilă doar printr-o redescoperire a teatrului, prin ceea ce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă (Yves Baudelle). Încărcarea cu sens se realizează prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului (Christine Klein-Lataud); contextul este determinant în dobândirea de sensuri secundare (Marc Wilmet), de seme aferente care le subminează pe cele inerente (François Rastier) sau de "utilizări modificate" (Jean-Louis Vaxelaire). Motivarea se realizează prin "mișcarea scriiturii", ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare, cratilismul fiind un aspect particular al legii generale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
memoriei, rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de trezire a memoriei foștilor săi elevi: Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn". În cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit al lui Eliade, așa cum este Alexandru, aduce semele inerente ale cuceritorului arhetipal, vizionar (cea mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trezire a memoriei foștilor săi elevi: Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn". În cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit al lui Eliade, așa cum este Alexandru, aduce semele inerente ale cuceritorului arhetipal, vizionar (cea mai evidentă expresie este visătorul Lixandru din Pe strada Mântuleasa), în care se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn". În cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit al lui Eliade, așa cum este Alexandru, aduce semele inerente ale cuceritorului arhetipal, vizionar (cea mai evidentă expresie este visătorul Lixandru din Pe strada Mântuleasa), în care se proiectează personaje ca Brânduș din Fata căpitanului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit al lui Eliade, așa cum este Alexandru, aduce semele inerente ale cuceritorului arhetipal, vizionar (cea mai evidentă expresie este visătorul Lixandru din Pe strada Mântuleasa), în care se proiectează personaje ca Brânduș din Fata căpitanului. În Un om mare, semul (logodnică părăsită) din numele Lenorei este dobândit prin raportarea la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]